3,524 matches
-
urmat teologia la Vârșeț (1835-1837). În 1839 este numit protodiacon, notar consistorial și profesor de teologie la secția română a Seminarului de acolo. Ulterior va fi hirotonit preot și numit protopop al Vârșețului. Prin 1860 se mută la Secaș, ca paroh, apoi revine la Vârșeț, având sarcini de organizare a protopopiatului. Moare de tuberculoză. T.-V. a fost unul din luptătorii pentru înființarea mitropoliei românești autonome în Banat, prin înlăturarea ierarhiei sârbești și unirea românilor din imperiu sub un mitropolit național
TINCU-VELIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290185_a_291514]
-
de la „Dermata”. Deci exista o atmosferă efervescentă. Fără Îndoială, era un spirit naționalist foarte dezvoltat, deosebit, În rândul studenților... Dar să vă mai spun și altceva: apucasem În anul II să cânt la un cor bisericesc la biserica din spatele căminelor... Paroh era părintele Florea Mureșan, care-a murit la Aiud1. Și acolo era un cor format numai din studenți mediciniști. Ei, eu și cu Încă unul de la științe Încăpusem În corul ăla. Prin urmare, dintru-nceput m-am angajat Într-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
construcție contribuind și mitropolitul Teoctist al Moldovei, care și-ar fi ales Slătioara ca loc de retragere la adânci bătrânețe. D-na Lovinescu nu a stat mai mult de un an aici. Ivindu-se unele disensiuni (nervozități) Între ea și paroh, s-a Înapoiat la Fălticeni, În camera ei de pe str. Sucevei, la Galerie. 53 Soțul doamnei Lovinescu, scriitorul Vasile Lovinescu, a murit În 1984, la un an după moartea fratelui său, dramaturgul Horia Lovinescu. 548 9 C.P. ilustrată color: M-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Crăciun vesel, cum spun francezii și un An Nou bun și cu noroc. Aceleași urări de bine doamnei. Gr. Miron 6 București, 4.I.1995 Stimate Domnule Dimitriu, Fratele meu din Fălticeni a fost cântăreț la Biserica Tâmpești, când preot paroh era Paul Todicescu-Paulică. Când Paulică a decedat, i-a spus fratelui, să mai ajute preoteasa rămasă și a făcut-o după puteri. A auzit că a plecat În Australia și ar vrea să-i scrie, dacă se poate, dar nu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
autoarea articolului: Expoziția artiștilor În viață de la Iași din 1883. Comunicare, apărută În Buletinul Inst. Pedagogic-Univ. „Al.I. Cuza”, Iași. 280 Referire la Alexandru Todicescu, fiul preotului Paul Todicescu, acesta din urmă fiul Învățătorului Gh. Todicescu din Botești. A fost paroh la biserica cimitirului TÎmpești (azi „Grădini”) din Fălticeni, ctitorie a paharnicului Tudorache Ciurea. Alexandru, este profesor la Conservatorul din capitala Australiei, unde s-a stabilit după o perioadă petrecută În Olanda. 281 Prof. Magdalena Butnaru, colega mea de serviciu de la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
alese și sincere totodată. Multă sănătate și numai bine vă dorește Moșu Costică preotul. 2 13.I.1972 (Botești) Dragă Eugen, E a doua oară de când citesc interesanta biografie a moșului meu, pictorului renumit ștefan șoldănescu, dar și a (...) pr. paroh Vasile șoldănescu, cu familia lui numeroasă, Între care-i și mama noastră Ecaterina. Mult mă mir ce răbdare și pricepere ai avut la această frumoasă și interesantă lucrare, care ți-a luat timp destul de mult (...), ca să scoți toate datele despre
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ai lor, ajuns student și cărturar, nu se distanțează radical de mediul copilăriei, rezervație de habitudini și gesturi multiseculare. Formele cultice creștine nu au consistență; îndărătul convențiilor de suprafață se desfășoară liber, nestingherit, fondul primordial, de unde viața dublă. Trimis la paroh pentru a anunța moartea lui Urcan, un nepot al acestuia își drege glasul, privește la „cânele de popă”, apoi vorbește laconic; în final, emisarul își reprimă „o sudalmă cumplită” - care-i stătea în „vârful limbii” - destinată omului bisericii. Nici vorbă
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
unde este numit profesor de teologie morală și pastorală la Facultatea de Teologie. De la profesorii blăjeni a reușit să adune știri, amintiri, „aproape tot ce se putea ști despre petrecerea lui Eminescu la Blaj”. Părăsește Blajul în 1902, fiind numit paroh și protopop al Clujului, funcție pe care o va deține până la pensionare. În timpul primului război mondial, „pentru sentimentele sale naționale” a fost condamnat la un an închisoare, apoi, până la terminarea războiului, a fost întemnițat de guvernul maghiar, la Șopron. D.
DAIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286656_a_287985]
-
licența în teologie la Universitatea din București (1975), după care face cursurile de doctorat (1975-1978) la aceeași facultate. Din 1973 funcționează ca preot la Ibănești și Hănești, în județul Botoșani. În 1978 este numit protoiereu al Protopopiatului Dorohoi, apoi preot paroh al catedralei orașului Dorohoi. Între 1980 și 1983 se află în Elveția, înscris la Universitatea din Lausanne, unde face cercetare pentru teza de doctorat. În paralel, înființează în Lausanne biserica ortodoxă română „Sf. Trei Ierarhi”, cenaclul literar „Mihai Eminescu” și
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
camere de locuit sub același acoperiș pe timp de trei ani, cu începere de la 23 aprilie 1902; 6 dughene de căsăpit și un antret, sub același acoperiș, tot pentru trei ani și tot de la 23 aprilie; tot parohia Sf. Ilie, paroh preot econom I. Antonovici, viitorul episcop de Huși, avea de închiriat „pe timp de la 23 aprilie 1902 și până la 23 aprilie 1905 piața mică, proprietatea bisericii". În legătură cu deplasarea, cu calculul ceasului de mers, exista o informație potrivit căreia în 1712
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cenzorul a fost prea indulgent (...); Aceasta însă a fost tot, pentru că nu ne-a reclamat în mod oficial la Roma! Gazeta de duminică (catolică), ce apare mai târziu (1913) la București, nu a trecut prin cenzura cancelariei episcopale; editorul însă (parohul catedralei, preotul Carol Auner), a garantat pentru ortodoxia ei"340. La 23 decembrie 1911, arhiepiscopul Netzhammer a convocat la propria reședință din strada Esculap nr. 7 un grup de 7 colaboratori, printre care: preotul Carol Auner parohul catedralei "Sf. Iosif
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
episcopale; editorul însă (parohul catedralei, preotul Carol Auner), a garantat pentru ortodoxia ei"340. La 23 decembrie 1911, arhiepiscopul Netzhammer a convocat la propria reședință din strada Esculap nr. 7 un grup de 7 colaboratori, printre care: preotul Carol Auner parohul catedralei "Sf. Iosif", preotul Lucius Fetz secretarul episcopului Netzhammer în perioada 1905-1924, profesorii Ioan Vanca, Hildebrand Frollo și Iosif Frollo, precum și preotul Ioan Bălan, protopopul bisericii unite "Sf. Vasile" din București 341. La această întrunire, arhiepiscopul Netzhammer a prezentat programul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
349. Printre cei care au prețuit-o, trimițând cuvinte de laudă și de încurajare comitetului de redacție au fost: superiorul Mănăstirii benedicte de la Einsiedeln 350, vicarul general al Episcopiei Catolice de Iași, Iosif Malinoreski 351, abatele Mano din Nisa352, fostul paroh al catedralei (aflat la Monaco) I. Baud353, prințul Vl. Ghika 354, Elisabeth O'Brien Christilch din Irlanda 355, prefectul Congregației De Propaganda Fide, cardinalul Gotti 356. Publicația s-a bucurat de recunoaștere atât în țară, cât și în străinătate, lucru ce
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
apariție al revistei noastre românești, Revista Catolică. În fond, este de mirare că, cu colaboratorii noștri puțini și foarte ocupați în altă parte, scoatem în fiecare an un volum de 540 pagini. Acest lucru este posibil numai pentru că canonicul Auner, parohul unit Bălan, politicianul Teodorian Carada, scriitorul Karalevskij de la Roma si alții contribuie cu toată bunăvoința și din toate puterile. Revista și-a făcut acum un nume foarte bun și nici nu are nevoie de sprijin financiar, ci stă pe picioarele
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
prețul unui abonament era diferit, adică în țară costa 40 de lei/ an, iar în străinătate 120 lei/ an. Redacția și administrația revistei se aflau la adresa București, str. G-ral Berthelot, nr. 19412. Responsabilul (sau redactorul) acestei reviste era Jhoseph Schubert, parohul Catedralei "Sf. Iosif" din București. Publicația cuprindea opt-zece pagini și avea unele rubrici constante, iar altele care apăreau periodic sau doar o singură dată. În primul număr, pe prima pagină, erau enumerate toate bisericile unde se celebrau liturghiile din București
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Pe lângă aceste materiale, ce cuprindeau anunțuri și prezentau principalele evenimente desfășurate în dieceza de București și nu numai, existau și unele articole tematice. În numărul 7 din 27 aprilie 1913, s-a relatat încercarea de asasinare a monseniorul Iulius Hering (paroh la Bărăție), de către un sârb de religie ortodoxă pe nume Stoianovici, care a tras trei gloanțe asupra monseniorului. Atentatul nu a reușit, iar atacatorul a fost arestat și s-a constatat că suferea de "mania persecuției", el acuzând clerul catolic
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
s-a menționat existența unei alte reviste de limbă germană: Jugenfreund, ca fiind o publicație "mensuală de limbă germană ce suplinise parțial golul lăsat de revista Bukarester katholisches sonnatagsblatt"452. Omilia pentru evanghelia duminicală era redactată de părintele Iosif Schubert, parohul Catedralei "Sf. Iosif". Structura revistei a rămas neschimbată, iar redactor a continuat să fie monseniorul Carol Auner. Un eveniment deosebit s-a petrecut în anul 1924, când episcopul Raymund Netzhammer și-a dat demisia. Acest lucru a fost dezbătut pe
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
desemnat la conducerea seminarului în locul lui Demetrie Radu, apoi a devenit director de studii la seminarul "Sf. Duh", până în 1911. În toată această perioadă a obținut mai multe titluri și funcții bisericești, precum: canonic al Catedralei "Sf. Iosif", misionar apostolic, paroh al catedralei "Sf. Iosif"487. Carol Auner a fost unul dintre preoții din Episcopia de București arestați la ordinul emis de Guvernul României, cu câteva ore înainte de intrarea în Primul Război Mondial, în august 1916; pretextul invocat a fost că
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
rol important și în apariția acesteia. Ținând cont de studiile realizate și publicate, precum și de colaborarea sa la revistele catolice, nu putem să trecem cu vederea rolul său în dezvoltarea presei catolice în România. Monseniorul Carol Auner a fost și parohul Catedralei "Sf. Iosif" din București 504, iar din această funcție a "organizat și dispus parohia conform intereselor lumii catolice, ale disciplinei sufletești și directivelor sănătoase, acordând o atenție deosebită oficierii diferitelor acte ale vieții, solemnităților și ceremoniilor religioase sau ocazionale
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
titlu. A coordonat activitatea preoților iezuiți din pastorație. După trei ani de rectorat, a plecat din țară pentru aproape un an de zile. A revenit pentru doi ani, apoi a plecat din nou și s-a întors în 1902, ca paroh de Botoșani 559. În 1903 a fost trimis ca misionar în Rusia, la Moscova, însă nu a uitat de perioada petrecută în România: "Cu inima plină de amar m-am dus de la iubitul meu popor român și nu-1 pot uita
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
invocată de clerul ortodox) era aceea de a vedea în catolici niște străini, niște minorități etnice și confesionale; în consecință, au apărut tipărituri catolice care combăteau această atitudine 655. Almanahul Presa Bună-Calendarul catolic În anul 1903, preotul franciscan Paul Mosel, paroh de Bacău, a început publicarea revistei Calendarul catolic 656. Aceasta apărea anual și cuprindea învățături și practici creștine, descrieri din viețile sfinților; însă cel mai important era calendarul pe anul respectiv, cu sărbătorile de poruncă și cu posturile existente. Din cauza
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
667. Aceasta a apărut în contextul întoarcerii în țară a 6 preoți franciscani care studiaseră la Universitatea teologică din Roma. Printre ei s-a aflat și preotul Iosif Tălmăcel, care a fost numit vicar la Sabăoani la repatrierea sa. Împreună cu parohul de Săbăoani (Grațian Carpati), a publicat în data de 14 aprilie 1913 întâiul număr al buletinului parohiei catolice din această localitate, pe care l-au numit Viața 668. Încă din prima ediție a revistei, preotul Grațian a anunțat intențiile autorilor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în vederea căsătoriei. Toate articolele scrise de acesta au fost apoi adunate într-o carte de 160 de pagini. Materialele erau redactate într-o formă populară și se adresau în general locuitorilor satelor. Autorul acestor articole și a cărții a fost paroh de Săbăoani și a scris materialele deoarece a observat "neajunsurile ce s-au răspândit prin satele catolice referitoare la problema căsătoriei și a vieții de familie"681. Scopul a fost acela de a arăta care era învățătura "cea sănătoasă a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pentru străinătate, 120 de lei717. În revistă apăreau și anunțuri publicitare ale firmelor din Galați, menite să îi sporească veniturile. Erau menționate și celelalte reviste catolice, iar cititorii erau îndemnați să le cumpere. Redactorul revistei a fost preotul Ulderic Cipolloni, parohul de Galați. În această publicație s-au explicat număr de număr lecturile biblice citite la liturghiile duminicale și s-au oferit informații suplimentare despre timpul liturgic. Existau preocupări legate de rezolvarea problemelor religioase contemporane și de indiferența religioasă. Tratarea acestor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
catolice din Galați o publicație cu un nivel calitativ ridicat. Acest lucru nu s-a datorat originalității colaboratorilor, ci mai ales capacității lor de traducători și prelucrători ai unor articole și cărți publicate în Occident. Majoritatea articolelor erau redactate de parohul Cipolloni, care a realizat numeroase traduceri 718. Buletinul s-a adresat populației catolice române din Galați, dar și unor credincioși aparținând altor etnii și naționalități care locuiau în oraș. În primul număr al revistei, redactorul ei a prezentat scopul și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]