1,707 matches
-
o oră Înaintea ședinței Consiliului, te rog să i-o Înmânezi doctorului Wagner. - Stai puțin, cred că o iei razna: doctorul Wagner nu e mort? - Nu e mort deloc - dimpotrivă. Și nu mă mai Întrerupe... Așadar, discheta trebuie să-i parvină cu orice preț doctorului Wagner. Înțelegi, cu orice preț?! Dacă te Împinge curiozitatea să vezi ce conține, reprimă-ți-o: oricum, n-o să reușești s-o deschizi. Punctul trei: Zoran o să Încerce să te tragă de limbă În legătură cu discuțiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de niște extratereștri ahtiați după experimente? - Ce argument sau ce dovadă v-ar convinge că lucrurile stau așa și nu altfel? - Am reflectat la spusele profesorului Howard și Îmi dau seama că ar fi absurd să pretind niște dovezi directe, parvenind, eventual, de la sursă, respectiv, de la omologii noștri cosmici. În nici un experiment, autorii nu includ proiectul Însuși al experimentului, În cauză și cu atât mai puțin, detalii despre derularea lui - etape, rezultatele parțiale, dificultăți, elemente neluate În calculul inițial... Nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar să rămână Între noi... - Sunt convins și măgulit. Înțelesesem că vă ocupați cu fișele psihologice ale mai-marilor lumii, nu și cu ale muritorilor de rând. - Ați Înțeles bine, ați concluzionat greșit. Datele privitoare la profilul dumneavoastră psihologic mi-au parvenit dintr-o sursă privată. Ghiciți care? - Intuiția mea nu este chiar infailibilă, așa că prefer să nu Încerc. - Păcat, era foarte simplu: Eva. Este prietena mea și, din când În când,mai bârfim și noi ca fetele, să nu ne pierdem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
despre șansele de a ne ajunge la urechi ceva despre fenomenul Rennes-le-Château, ele erau, practic, nule. Perioada de Înflorire a literaturii pe tema aceasta a coincis, În prima sa parte, cu ultimii ani de comunism, când informația culturală din străinătate parvenea extrem de greu. Pe urmă, toți am fost prea ocupați cu Revoluția din decembrie ’89 și cu enigmele ei neelucidate nici În ziua de astăzi și, după părerea mea, fără speranță să fie elucidate vreodată. Dar asta e altă treabă... Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
săi? - Mister Adam, Statutul Centrului n-a fost văzut În decursul timpului decât de un număr extrem de redus de persoane. Să spunem, patru-cinci Într-un secol. Uneori mai multe, Însă media este cam aceasta. Tot ce se știe despre Centru parvine din tradiție și se Întemeiază pe bună-credință. Dacă aș vrea să fiu rău, aș putea folosi alt cuvânt. De exemplu, credulitate, și n-aș greși mai mult decât o fac utilizându-l pe celălalt. Pentru că Îmi place să joc cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deosebit de Antonio José de Almeida: evreu, jurist, bun dialectician, pregătit pentru dezbaterile parlamentare, se pricepe mai ales la intrigile politice de culise. Oportunist, laș, imoral - nu are decât o singură pasiune: puterea. Nu-l interesează mijloacele cu care izbutește să parvină. "Ingrat și vanitos", - își amintește despre Costa fostul său profesor la Coimbra - "era totuși umil când trebuia; scandalagiu și obraznic, totuși timid în fața primejdiei; sectar odios, prieten al măririlor și comodităților vieții..." Portughezii își amintesc încă de spaimele lui penibile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu cărțile lui, cu cada lui de baie rabatabilă și cu un exemplar al manualului de gimnastică la domiciliu al lui J.P. Muller. Mama a păstrat, până la sfârșitul zilelor ei, scrisorile pe care el a reușit să facă să-i parvină - epistole vesele scrise cu creionul pe hârtie de toaletă (cele publicate de mine În 1956, În numărul 4 al revistei În limba rusă Vozdușnîie puti, la Editura Roman Grynberg din New York). Eram În țară când și-a recăpătat libertatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cadou primit de la noi - un aparat de ras Gillette pe perna de care era prins cu un ac de gămălie un bilet. Rareori mi se Întâmplă să nu știu precis dacă o amintire este a mea proprie sau mi-a parvenit la a doua mână, dar În acest caz am cu adevărat Îndoieli, mai ales pentru că, mult mai târziu, când avea chef să-și depene amintirile, mama se referea amuzată la flacăra pe care, fără să știe, o aprinsese. Parcă Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
simpatia liberalilor englezi și americani din anii douăzeci față de leninism a fost determinată de considerente de politică internă. Dar În același timp s-a datorat pur și simplu dezinformării. Prietenul meu știa câte ceva despre trecutul Rusiei și acest ceva Îi parvenise prin canalele comuniste poluate. Când era provocat să justifice teroarea bestială legiferată de Lenin - camera de tortură, zidul Împroșcat cu sânge - Nesbit Își scutura scrumul din pipă de mânerul ușiței de la sobă, Își Încrucișa din nou spre stânga picioarele uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Cumnata verișoarei mele e custode la Muzeul de Artă. Vroiam să ne sfătuim împreună, să-mi spună unde să mă adresez. Nu cunosc forul competent... ― Admirabil! Cristescu râse din toată inima: nu știați deci cum să procedați pentru ca pânzele să parvină mai repede statului. ― Dar bineînțeles. Aș fi putut oare proceda altfel? ― Vă vizitez de-o săptămână. De ce nu mi-ați pomenit niciodată nimic despre ele? Melania Lupu își împreună mâinile. ― Habar n-aveam de existența lor, puteți să mă credeți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e pasul următor, În ceea ce privește guvernul, nimic altceva decât să mențină presiunea, este evident că, după ceea ce s-a întâmplat în ultimele ore, nu e convenabil să mergem mai departe cu acțiunea, Și ei, Dacă sunt corecte informațiile care mi-au parvenit chiar înainte de a veni încoace, s-ar părea că pregătesc o manifestație, Ce vor să obțină cu asta, manifestațiile n-au servit niciodată la nimic, sau altfel nu le-am autoriza niciodată, Presupun că vor doar să protesteze împotriva atentatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unei conspirații împotriva statului, dar, cu toată sinceritatea, dacă nu mai aveți și altceva să-mi spuneți în legătură cu această chestiune, nu cred că are rost vreo altă conversație între noi, Ministrul de interne mi-a cerut să fac să-i parvină fotografia în care sunteți cu soțul și cu prietenii dumneavoastră, în dimineața asta am fost la un post de la frontieră ca s-o predau, Atunci, tot aveați ceva să-mi spuneți, în orice caz nu era nevoie să vă dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stradă. Ce-o fi vrut să spună franțuzoaica ? Și dacă are dreptate ? Dar în ce sens ? Sigur nu în sensul restrîns, extrem de peiorativ și eminamente moral cu care a intrat acest franțuzism în uzajul limbii noastre. Mult mai vechiul „a parveni”, din latinescul pervenire, era mai neutru, mai apropiat de „a ajunge”, „a reuși”. Poate că de aici trebuie începută „hermeneutica” acestui dialog. În orice caz, dacă înlăturăm adaosul excesiv de reprobabil din semnificația parvenirii, obținem o definiție de genul următor : o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu de caste, în care pozițiile sociale sînt însă aproape la fel de siluit înghețate, astfel încît după revoluție fiecare dintre noi a devenit liber să se repoziționeze în noua societate conform cu visele, frustrările și refulările sale anterioare. Cu toții am dorit să „parvenim” la situații pe care înainte nici nu le visaserăm, iar acum le consideram îndreptățite. „Concursul de împrejurări” i-a ajutat pe cei mai îndrăzneți, dar aproape nici unul nu stăpînea „modul de utilizare” a poziției sociale la care, eventual, parvenise sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să „parvenim” la situații pe care înainte nici nu le visaserăm, iar acum le consideram îndreptățite. „Concursul de împrejurări” i-a ajutat pe cei mai îndrăzneți, dar aproape nici unul nu stăpînea „modul de utilizare” a poziției sociale la care, eventual, parvenise sau era pe cale să parvină. Și, dacă stăm să ne gîndim puțin, nici nu prea ar fi avut cum. Oricum, frenezia parvenirii fusese lansată, iar aceasta era un lucru firesc ! Cea mai vizibilă a fost, evident, categoria (alt franțuzism !) de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care înainte nici nu le visaserăm, iar acum le consideram îndreptățite. „Concursul de împrejurări” i-a ajutat pe cei mai îndrăzneți, dar aproape nici unul nu stăpînea „modul de utilizare” a poziției sociale la care, eventual, parvenise sau era pe cale să parvină. Și, dacă stăm să ne gîndim puțin, nici nu prea ar fi avut cum. Oricum, frenezia parvenirii fusese lansată, iar aceasta era un lucru firesc ! Cea mai vizibilă a fost, evident, categoria (alt franțuzism !) de nouveaux riches, a „burghe zilor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la zi și neinhibată a parvenirii sociale. Pe de altă parte - și tocmai de aceea -, manelele se expun ca țap ispășitor ideal, ca obiect al exorcizării naționale a unui rău general care începe să ne înăbușe. Majoritatea dintre noi sîntem „parveniți” mai mici sau mai mari, dar blestemînd „maneaua” ca pe ducă-se pe pustii ; răul nu mai este în noi, ci în afară, și poate fi astfel îndepărtat. E banal, dar totdeauna eficace : se cheamă mecanism de apărare. Toate acestea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a unei societăți așezate, în care indivizii nu mai sînt bîntuiți de nevoia de a arăta mai mult decît sînt, de a-și demonstra reușita și de a cheltui în consecință mai mult decît e cazul. Cei care reușiseră să „parvină” cunoșteau deja „modul de utilizare” a poziției lor sociale și nu se îndepărtau prea mult de acesta. Din acest punct de vedere, se poate spune astfel că România este încă o societate de „parveniți” imberbi, dar mulți... încremeniți în limbaj
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la fanatism cu țăranii mei și casele lor făloase, desconsideram însă cu egală măsură toate aceste vile și pălățele, gated communities și alte cartiere rezidențiale care se întind pretutindeni în jurul orașelor mai mici sau mai mari din România : „Eh, niște parveniți !”, gîndeam în sinea mea, distant și generic. Zilele trecute însă am fost invitat la Corbeanca și m-am pomenit, brusc, în altă lume. De data asta am avut timpul, dispoziția - și invitația... - de a privi mai pe îndelete și nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
altul, nu contează, dar să judece ! Pe vremuri, am fi pus probabil totul pe seama unei inflații de semidocți și parveniți. Este mult prea puțin, este altceva. Multe dintre aceste persoane sînt departe de a fi neinstruite și nu toate sînt parvenite. Chiar dimpotrivă, uneori. Discuțiile intelectuale de astăzi (adică avînd ceva de-a face cu ideile), chiar și cînd sînt între prieteni și/sau oameni cu adevărat culți, îmi dau tot mai mult impresia unei prime nopți de dragoste a unui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
legi a învăță mîntului, „modernizarea” este un alibi care se dorește imbatabil. Legea ca atare este purtătoarea unei viziuni de „modernizare”. Problema este că această viziune s-ar putea să fie fundamental greșită ! Ciobanul și expertul Zilele trecute mi-a parvenit, pe căile nevăzute ale internetului, o poveste cu tîlc a unui cioban de-al lor, de prin Occident, dar care se potrivește binișor și în spațiul nostru post-mioritic. Iată ce zicea povestea : Cică într-o zi, un cioban își păștea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unor asemenea frământări, nu după mult timp, Anton muri, sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii... Și cititorul trebuie să știe acum că atât eroul povestirii, cât și faptele ce s-au țesut în jurul neobișnuitei sale persoane, mi-au parvenit întocmai în forma în care, după umilele mele puteri creatoare, luminate miraculos de o inspirație neașteptată, le-am așternut aici de față, netăgăduind că acestea ar putea fi atinse, totuși, și de un pic de... fantezie. septembrie, 2012 Istorisiri nesănătoase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
destul de clar. Rowe vîrÎ mai departe fise În aparat; deși rațiunea Îi spunea că era inutil și că singurul lucru Înțelept era să-l pună la curent pe domnul Prentice, avea convingerea intimă că prin firul de telefon Îi va parveni un mesaj important, că va auzi glasul diabolic al aceluia care provocase moartea atîtor oameni - sărmanul Stone asfixiat În „Pavilionul special“, Forester și Poole Împușcați pe scară, Cost cu beregata tăiată, Johns... Era, totuși, puțin probabil ca o asemenea organizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai are la îndemână decât statura și înfățișarea mamei și a copiilor. A mai și gonit oameni în mlaștini, unde și‑au găsit repede sfârșitul, este un fapt dovedit. A avut ghinion, din moment ce alții, care au făcut același lucru, astăzi parvin din nou, iar el nu. Asta ține de destin, care e individual. Fiindcă și în acest detașament de elită au existat ratați ca tatăl său, care rămân în veci niște căcăcioși mărunți. Elita a dispărut și în urma ei a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fiindcă scopul nu e egalitatea tuturor, chestie care ar fi oricum împotriva naturii și a teoriei eredității, ci dimpotrivă e vorba de o separare și o izolare totală. Egalitatea nu poate fi decât pe placul aceluia care nu reușește să parvină în clasa celor puternici. Atunci își ia revanșa discreditându‑i pe cei puternici și crede că astfel devin și aceștia slabi. Dar ce se întâmplă oare cu acul? Gerhard Schwaiger, un copil mediocru și făcut mai la bătrânețe, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]