8,290 matches
-
Era hotărât să nu se abată din drum până când nu-și va ucide rivalii. Chipul Astrului, arzând de răzbunare, îi aduse Profesorului aminte de eroul neînvins în șiretenie, Ulise. Și desluși, dincolo de flăcările mâniei, dincolo de inima topită de iubire, dincolo de patima fierbinte, chipul marelui erou. Omul e mai presus de Zei, gândea el și vizualiză toate cifrele care urmau după 3,14. Și în timp ce șirul depășea deja marginile Galaxiei, profesorul se avântă spre frumoasa regină cu aceeași hotărâre cu care cifrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care ai închis în atîtea rînduri ochii la diferite năzbîtii pe care ți le raportau unul și altul, și nu toleranța față de anumite idei sau comportamente. Sînt sigur că știi la ce mă refer, anume la principiile tale proprii, la patima de care ele îți erau alimentate și la aceeași unitate de măsură greșită cu care judecai situații și fapte total diferite. Atrage-mi atenția dacă greșesc. Aș putea să bag mîna în foc că ești la fel de înspăimîntat de informațiile că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
este să răzbești printre gunoaie. Bine spus, numai să nu faceți vreo mișcare de care să vă pară rău după aceea, zice Curistul simțind tot mai tare încordarea lui Roja, nu e deloc bine să vă lăsați orbit de nici o patimă, îi recomandă Părințelul, în timp ce Roja simte cum întreg corpul i se chircește ca un arc sub presiunea nervilor, nu vă privește pe voi ce conturi am eu de reglat și cu cine, și dacă o să izbucnesc o fac pe barba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce ți-a spus? Bănuiam că ești dintr-o zodie din asta duală, cum se spune, tresare Tîrnăcop, neștiind ce metal, piatră prețioasă sau culoare i s-ar fi potrivit mai bine. Galben, oranj, argintiu, gri, smarald, mercur, paladiu, rubin. Patima asta a schimbării am avut-o dintotdeauna, m-am născut cu ea în sînge, se gîndește Roja, așezîndu-se în genunchi la capătul cortului, chinuindu-se să smulgă cu degetele un țăruș înțepenit în pămînt. Pînă la urmă m-am împrietenit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care le tot întoarcem noi pe toate fețele stau așa și în realitate, spune Dendé. — Și mie mi se pare că uneori cam exagerați, spune Tîrnăcop, mai ales atunci cînd e vorba de Curist și de Părințel, prea vorbiți cu patimă. — Ce dracu’ v-a apucat? începe Roja să se enerveze puțin, despre cine vorbim aici, despre sfinți sau despre niște securiști împuțiți? Uite chiar asta n-am înțeles-o la dumneavoastră, reia Dendé, ce rost mai are să ne facem inimă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o bere Efes Pilsen unui client, doar nu cumva îi e frică de ceva și vrea doar să mă îmbuneze printr-o mișcare de doi bani, se preface atins în orgoliu. — Mi-a spus-o răspicat că mizează mult pe patima dumneavoastră pentru jocurile de noroc, pentru viața politică din România, cu bunele și relele ei cu tot, spune Patru Ace. — Știu că nu-și poate scoate nicicum din minte că la un moment dat am fost de aceeași parte a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
doar neîncrederea și suspiciunea generală care în ultimii ani puseseră stăpînire pe conduita tuturor? Multă vreme după aceea nu a reușit să și scoată din cap acea imagine dezolantă a sălii goale în care din cauza ecoului, propriile cuvinte rostite cu patimă sfîrșeau toate prin a se întoarce împotriva sa. După fiecare dezamăgire de felul ăsta, seara, după ce preda cheile la portar și semna într-un caiet, se întorcea acasă convins că n-o să se aleagă nimic din planul său. Multe nopți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de alte lacrimi fierbinți, cutremurându-i sufletul până seara târziu. Copilul urmărea, prin cioburile multicolore, mica sa bogăție câștigată cinstit, cum Soarele Își continua neîntrerupt drumul, rotindu se de la răsărit la apus, și creștea fără să țină seama de trăirile, patimile ori interesele celor mari, cu sufletul său curat, potopit de Întrebări -puse sau nepuse despre șoriceii cenușii și cu mustăciore fine, cu care se Întâlnea adesea, speriindu-se reciproc și alergând fiecare În direcții opuse, despre gaița Zoița pe care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
făcea eforturi uriașe, chiar se ruga să nu-l apuce străpezeala și să-l facă pe Victor de râs față de doamna profesoară! Spre bucuria lui, nu s-a Întâmplat acest lucru Înainte ca cei doi să se trezească Înlănțuiți de patimă, atracție fizică sau poate și de alcool. I-a plăcut nespus să se joace Îndelung cu cei doi sâni ai tinerei profe, puțin mai mari ca ai Marinuței, dar deveniți În acel moment cei mai frumoși din lume și a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acolo tăifăsuiau și mai ales acolo beau alcoolul de care făceau rost cu greu. Era impresionant să te uiți în strachina fiecăruia și să vezi doar fasole sau cartofi, mîncare de post. În ziua aceea ploioasă era joia din săptămîna patimilor și aproape fiecare trăia așteptarea Sfintelor Paște, cu mulțimea de bucate delicioase, pe care nevestele deja le pregăteau. O mîncărică de ceapă cu iepure... De unde iepure acuma? ne întrerupe un coleg, înghițind o enormă bucată de pîine și un linguroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
anunță la orizont. Pămîntul este răscolit, transformat și apoi aruncat la gunoi. Gunoaiele încep să cucerească frumusețile naturii zidite de Dumnezeu. Case, blocuri, șosele, cherestea, mobilă, focul sînt înlocuitorii "plaiurilor mioritice". Lucrează omul ăsta doar pentru binele lui, cu o patimă care îl orbește și nu vede efectele colaterale! Efecte care pot duce la "sfîrșitul lumii". Deoarece în casă era destul de frig și centrala era la subsol, iar ca să fie pornită, trebuiau niște preparative mici (pus lemne, scos cenușa, etc.), profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sale este o chestie orizontală, cel mult destrămată din secundarul ceasului. Pe la 16 ani, Dumnezeu devenise suspicios. Partea ascunsă a lumii, camuflată în nuanțe violacee, pe ascuns, se depănușa prin toate ungherele. Secretele, iluzii despuiate sub intimitatea grinzilor și multă patimă. Gustul, vamă a trupului secat de memorie. Mai târziu, mălaiul proaspăt două părți făină de grâu necernută, două de popușoi măcinat toamna, după cules, mălaiul, cea mai delicioasă prăjitură, aburea fiece gând poposit în cătunul bunicilor. Mirosul, poate cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trezea de câteva ori pe noapte: transpirat, epuizat, dezamăgit. Semne printre cearșafuri. Vise colorate, vise lucioase, vise slobode, vise netede, vise umede, vise inerte, vise dumnezeiești... "Anatema de o mie de ori vă zic vouă" strigătul lui Moise în pustie. Patima avea gust, avea miros, patima avea cântec și descântec, formă, culoare, patima putea fi dusă de mână: Și nu mă duci, Doamne, în ispită precum în... magazia din spatele casei, pe când tanti Didina râșnea crupe pentru puișori, pentru bobocei, pentru rățuște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noapte: transpirat, epuizat, dezamăgit. Semne printre cearșafuri. Vise colorate, vise lucioase, vise slobode, vise netede, vise umede, vise inerte, vise dumnezeiești... "Anatema de o mie de ori vă zic vouă" strigătul lui Moise în pustie. Patima avea gust, avea miros, patima avea cântec și descântec, formă, culoare, patima putea fi dusă de mână: Și nu mă duci, Doamne, în ispită precum în... magazia din spatele casei, pe când tanti Didina râșnea crupe pentru puișori, pentru bobocei, pentru rățuște... "Hai, puiule, bobocelul lui tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Vise colorate, vise lucioase, vise slobode, vise netede, vise umede, vise inerte, vise dumnezeiești... "Anatema de o mie de ori vă zic vouă" strigătul lui Moise în pustie. Patima avea gust, avea miros, patima avea cântec și descântec, formă, culoare, patima putea fi dusă de mână: Și nu mă duci, Doamne, în ispită precum în... magazia din spatele casei, pe când tanti Didina râșnea crupe pentru puișori, pentru bobocei, pentru rățuște... "Hai, puiule, bobocelul lui tanti, rățoi mic, lasă pe tanti să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
destrămate și alte vechituri SH, țoale ale unor generații ieșite din uz: Put a neamț nespălat, le storc și curge untură dine ele, fuge apa peste textilă, precum ploaia pe acoperișul casei, sunt ignifugate cu grăsime, zile și nopți de patimi în fibrele acestea (coton suta de procente). Bundița de la mămuța parcă este o aripă de Dumnezeu; ghemotoc sub cap, noaptea, aduna îngeri înghețați dincolo de fereastră, vara mirosea a levănțică și a peliniță, iarna a grâu încolțit; mămuța a rămas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
carte, e poetă fetița noastră. Eu zic să-l dăm la pizdă să îl mănânce, îl suge ca pe acadea olteanca. Hai să facem cheta, Dora-i fată ieftină, pentru căciula lui Vladimirescu stă crăcită toată noaptea și, pe deasupra, pune și patimă nebuna. 25 de lei, fiecare câte 5 parale? E mult, un pachet de B.T., țigările mele pe două zile, nu-mi convine, unul fute și altul gâfâie. Ce faci chiorule? Te dai la fund? Am spus eu, e gelos prostanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cătălina și-ar fi primit procentul de fată mare încă pe vreo 10 ani. Dar de ce vă spun eu toate acestea? Nu sunt la spovedanie, sunt în fața unui străin. Ce știe Sfinția voastră despre viață, despre încercările ei supraomenești, despre patimile ce o sfâșie? Judecați după cărți, și nu după lume, părinte stareț. Eu am venit cu probleme profesionale, dar se pare că nu am găsit înțelegere. Nu știu de ce am mers mai departe, mi-am deschis inima, v-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mult decât în 7 ani de singurătate. M-a așteptat. Frate, este păcat să asemeni chipul cu închipuirea, să o necinstești pe Maica Domnului, să spurci sfânta icoană cu gândul de a o atinge. Sărutul catapetesmei este umilință, și nu patimă. Cine privește sfântul în ochi își ia porția de albastru și pentru lumea cealaltă. Ești un om bun, în curând vei înțelege spusele mele, în curând vei avea suflet destul cât să știi a scoate apa din vin, bobul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rodea ca o carie. Se spune că boala aduce la suprafață tot ce este mai adânc în om; adâncul monahilor era la o lungime de gând, putea fi văzut cu ochiul liber, putea fi atins cu vârfurile degetelor, putea stinge patima. Cu cât izvoarele erau mai la suprafața conștiinței de Dumnezeu, cu atât pacea limpezea viețuirea. Pentru unii, viața de obște, un sac de utilitate comună; se exfoliau pe scaunul spovedaniei, aruncau păcatele ca pe niște resturi menajere, căutau un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dansul pe jeratic este invocarea supremă: "Doamne, coboară din cer și vezi, și cercetează viața aceasta pe care a plantat-o dreapta ta și o desăvârșește pe ea!" Pielea, precum o coajă de apă ce se evapora a ploaie de patimi; părul, ca două troițe în săptămâna luminată; dansul luminii, expresivitatea sângelui. Dansau după instinctul flăcării; Dumnezeu, cel mai nepriceput coregraf, a ordonat heruvimilor să cânte pentru o posibilă nuntă în cer; pe pământ, fără un scop definit, moartea sufla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aici mă duc într-un loc al meu unde am întins plase și țivlitoare de prins păsări; am cu mine o carte, un Dante, un Petrarca, sau unul din poeții aceștia mai mici, ca Tibul, Ovidiu și alții; citesc despre patimile lor de dragoste, și iubirile acestea îmi aduc aminte despre ale mele; astfel prins în gînduri plăcute, îmi petrec o bucată de vreme. Ies apoi în drum și mă abat pe la han; aici stau la taifas cu cei care sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
neîncrederea oamenilor care într-adevăr nu cred în lucrurile noi decît atunci cînd constată că ele se verifică printr-o îndelungată experiență. Urmează de aici că ori de cîte ori un adversar are prilejul de a lovi, o face cu patimă de partizan politic, pe cînd ceilalți se apără fără vlagă; astfel încît cel care vrea să introducă legi și orînduiri noi și se sprijină pe aceștia este în primejdie de a nu izbuti. Dacă voim să tratăm limpede această chestiune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a umplut de favoruri decît de aceia pe care i-a ofensat. Acestora le lipsesc ocaziile și mijloacele de a acționa; ceilalți însă le au din plin. Voința, intenția acestor oameni sînt aceleași, căci setea de a domni este o patimă tot atît sau chiar mai arzătoare decît dorința de răzbunare." (III, 6) " Pentru a uzurpa autoritatea într-un stat liber și a instaura tirania, trebuie ca deja corupția să se fi dezvoltat aici, ca treptat, din generație în generație, aceasta
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
gîndești că nu lucrezi decît pentru tine, nu lucrezi de fapt decît pentru succesori nedemni sau ingrați. CAPITOLUL VI [Despre statele noi, pe care principele le dobîndește prin valoarea lui și cu propriile lui arme] Dacă oamenii n-ar avea patimi, Machiavelli ar putea fi iertat pentru că a vrut să-i facă să le cunoască. El ar fi un nou Prometeu, care a furat focul celest pentru a anima niște automate. Dar lucrurile nu stau deloc astfel, căci nu există om
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]