12,546 matches
-
necesară atât din considerente teoretice, cât și practice) a „bolii psihice” aceasta să fie gândită, înțeleasă și tratată în conformitate cu modelul bolii somatice. Dacă din punct de vedere medical, în sens terapeutic, această atitudine clinico-medicală corespunde necesităților de rezolvare a procesului patologic prin restabilirea stării de normalitate, ea nu este însă conformă cu „natura bolii psihice”. Somaticul și psihicul, inseparabile de altfel, sunt niveluri de organizare care intră în componența „aparatului psihic” al personalității. Ele, „trupul carnal” și „subiectul sufletesc”, sunt „părți
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
afectează în diverse forme și grade sfera somatică a persoanei, respectiv „trupul carnal”. Ea constă, în primul rând, în alterarea structurilor biologice, anatomo-fiziologice ale organismului uman. Această schimbare este etichetată, din punct de vedere medical, ca boală sau ca proces patologic ce determină o anumită invaliditate a individului respectiv. Bolnavul somatic este conștient de pierderea stării sale de normalitate și, din acest motiv, solicită ajutorul medicului pentru restabilirea stării de sănătate. El percepe boala ca pe o schimbare care produce suferință
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anumită invaliditate a individului respectiv. Bolnavul somatic este conștient de pierderea stării sale de normalitate și, din acest motiv, solicită ajutorul medicului pentru restabilirea stării de sănătate. El percepe boala ca pe o schimbare care produce suferință, comunicând aceste „experiențe patologice corporale” medicului său curant. Bolile somatice recunosc o cauză precisă care produce alterarea structurilor anatomice sau alterarea funcțională a acestora, având astfel o anumită „localizare spațială” la nivelul trupului carnal, în raport cu structura schemei corporale afectând prin aceasta „imaginea de sine
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ea se manifestă prin ruperea contactului vital cu realitatea (E. Minkowski) sau prin pierderea continuității inteligibile dintre bolnavul psihic și lume. Bolnavul psihic este parțial conștient sau, dimpotrivă, ignoră complet faptul de a fi bolnav, nefiind capabil să recunoască schimbarea patologică a stării sale de normalitate psihică. Conștiința propriei sale anormalități nu este recunoscută decât în situații foarte puține, când tulburările sunt de intensitate redusă și nu afectează conștiința de sine sau nu modifică sistemul personalității. Din acest motiv, în majoritatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Pe baza celor expuse succint mai sus, vom încerca să facem o analiză comparată între cele două tipuri de anormalitate: somatică și psihică. Boala somatică, din perspectiva gândirii medicale, este o tulburare biologică complexă, caracterizată prin alteralitatea manifestată prin procesul patologic. Boala psihică, din perspectiva gândirii psihopatologice, este o experiență ontologică a alienării persoanei umane. Diferențele dintre cele două forme de anormalitate sunt reproduse în tabelul de mai jos. Tipul de anormalitate Boala somatică Boala psihică Are reprezentare spațială în raport cu schema
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boala psihică, sunt rezultatul a două modele de gândire, dar și a două atitudini metodologice: viziunea medicală și viziunea psihologică. Să încercăm să analizăm aceste două aspecte. Punctul de vedere medical convertește, în plan epistemic, suferința somatică în boală. Procesul patologic reprezintă o fixare a atenției predominant sau chiar exclusiv asupra sferei biologicului, a „trupului carnal” atins de starea de alteralitate, considerată ca boală. Boala este o denaturare a „firescului” stării de normalitate. Punctul de vedere psihopatologic caută să respecte dar
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai sigură ce ne conduce către descoperirea și înțelegerea semnificațiilor noi ale fenomenelor psihice morbide. Actul hermeneutic este în același timp o metodă subtilă și prețioasă, dar și riguroasă de descifrare a „simbolicii alteralității psihice”. Mai mult decât atât, explicarea „patologicului” ne deschide calea înțelegerii „normalului”, prin faptul că alteralitatea este negația dialectică a normalității, sau, altfel spus, că nebunia este „negarea” sănătății mintale 2. În felul acesta, din punct de vedere metodologic, redescoperim boala psihică dincolo de punctul de vedere medico-psihiatric
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anormalitatea ființei umane se înfățișează ca ipostaze egal posibile de a fi ale Persoanei umane. Din acest motiv ele nu trebuiesc considerate și înțelese ca fiind „situații contradictorii” ci ele trebuiesc considerate și înțelese ca fiind „situații complementare”. Opoziția „normal/patologic” este un punct de vedere specific medical. El are în primul rând un caracter metodic și didactic de înțelegere și explicare a stării de sănătate și a bolii, prin care starea de boală psihică se opune conceptual stării de sănătate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihopatologia nosologică Psihopatologia antropologică și socială Sursele, relațiile interdisciplinare și domeniile psihopatologiei Psihopatologia se naște ulterior constituirii și recunoașterii psihiatriei ca disciplină medicală. Ea își datorește existența, în principal lucrărilor lui Th. Ribot „filosoful psiholog”. Considerată inițial ca o „psihologie patologică” de către acesta, Th. Ribot caută să facă o delimitare între psihologie și metafizică. Studiind bolile psihice, el le considera ca reprezentând „disoluții ale facultăților mintale”. Acest aspect este deosebit de important întrucât el dă posibilitatea explicării diferitelor niveluri ale vieții psihice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de cealaltă. Acest nou punct de vedere impune precizarea cadrului științific de referință. Th. Ribot și elevii săi P. Janet și G. Dumas, iar ulterior Ch. Blondel și H. Wallon, vor face o primă distincție între psihologia normală și psihologia patologică. E. Minkowski pune, în mod direct problema psihopatologiei, întrebându-se dacă aceasta trebuie considerată ca fiind o „psihologie patologică” în raport cu „psihologia normală”. Derivă oare aceasta din psihologie? se întreabă E. Minkowski. Răspunsul pe care E. Minkowski îl dă este că
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Janet și G. Dumas, iar ulterior Ch. Blondel și H. Wallon, vor face o primă distincție între psihologia normală și psihologia patologică. E. Minkowski pune, în mod direct problema psihopatologiei, întrebându-se dacă aceasta trebuie considerată ca fiind o „psihologie patologică” în raport cu „psihologia normală”. Derivă oare aceasta din psihologie? se întreabă E. Minkowski. Răspunsul pe care E. Minkowski îl dă este că psihiatria furnizează materialele, iar psihologia oferă cadrul de orientare ca structură și organizare, pentru psihopatologie. În sensul acesta, se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe care E. Minkowski îl dă este că psihiatria furnizează materialele, iar psihologia oferă cadrul de orientare ca structură și organizare, pentru psihopatologie. În sensul acesta, se pune întrebarea dacă „psihopatologia este o patologie a psihologicului sau o psihologie a patologicului?” (E. Minkowski). Pentru autorul citat, psihopatologia este o „psihologie a patologicului”, obiectul său fiind „fenomenul psihic morbid”, analizat din punct de vedere psihologic, diferit de modul de gândire clinico-psihiatric, după o altă metodologie, diferită, în mare măsură de cea a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
iar psihologia oferă cadrul de orientare ca structură și organizare, pentru psihopatologie. În sensul acesta, se pune întrebarea dacă „psihopatologia este o patologie a psihologicului sau o psihologie a patologicului?” (E. Minkowski). Pentru autorul citat, psihopatologia este o „psihologie a patologicului”, obiectul său fiind „fenomenul psihic morbid”, analizat din punct de vedere psihologic, diferit de modul de gândire clinico-psihiatric, după o altă metodologie, diferită, în mare măsură de cea a psihologiei. Se profilează, în felul acesta identitatea psihopatologiei, ca o nouă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aspecte ridică în fața specialistului, cel puțin două direcții de abordare a psihopatologiei. O abordare din perspectiva psihiatriei clinice și o alta din perspectiva științelor umane. Le vom urmări succesiv. Psihopatologia este o interogare asupra fenomenului psihic morbid, sau a psihismului patologic. „Morbidul psihic” și-l dispută atât curiozitatea filozofică, dar și dorința de cunoaștere medico-psihiatrică. Filozofia integrează „existența patologică” în concepția antropologică, pe când psihiatria include „nebunia” în sfera medicinei etichetând-o ca boală. Se pune deci în mod legitim întrebarea: pe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și o alta din perspectiva științelor umane. Le vom urmări succesiv. Psihopatologia este o interogare asupra fenomenului psihic morbid, sau a psihismului patologic. „Morbidul psihic” și-l dispută atât curiozitatea filozofică, dar și dorința de cunoaștere medico-psihiatrică. Filozofia integrează „existența patologică” în concepția antropologică, pe când psihiatria include „nebunia” în sfera medicinei etichetând-o ca boală. Se pune deci în mod legitim întrebarea: pe ce teren se vor întâlni gândirea și acțiunea referitoare la fenomenul psihic morbid? Răspunsul este următorul: acest teren
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca „ființă umană în suferință”, precum și a „fenomenului morbid”. Această cunoaștere se obiectivează prin următoarele: a) cunoașterea discursivă și cea intuitivă a stării de boală prin obiectivare, explicare și experiment, în spiritul științelor naturii; b) înțelegerea existenței sufletești anormale sau patologice și a contextelor relațiilor și corelațiilor sufletești rezultate din evidențele înțelegerii; c) interpretarea fenomenologică a stării de boală prin evidențierea metodică a conținuturilor fenomenologice; d) Înțelegerea antropo-fenomenologică a stărilor existențiale modificate ale anormalului sufletesc sau ale persoanei bolnavului psihic. În
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
într-o unitate spațială și care este dotată cu o continuitate temporală. Personalitatea unui individ se poate modifica, însă identitatea sa rămâne neschimbată. Ea este dată de caracteristicile „Eului individual”. Pierderea identității duce la depersonalizare care este o gravă alterare patologică. Față de cele mai sus menționate se impun câteva precizări în relație directă cu o antropologie psihiatrică (V.E. von Gebsattel). Plecând de la ideile lui M. Scheler, V.E. von Gebsattel face distincția între „omul-individ” și „omul-persoană”. Persoana ca atare nu poate constitui
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din perspectiva mea (Eu), cât și din perspectiva celuilalt (Tu), putând în felul acesta să mă privesc și „cu alți ochi”. Psihicul devine astfel realitatea întâlnirii dintre un „Eu” și un „Tu”. Existența umană, atât în stare normală, cât și patologică, este permanent marcată de riscul și de aventura întâlnirilor. Domeniul fenomenelor psihice, precum și sensul acestora, este în mare măsură determinat de relația dintre mine (Eu) și celălalt (Tu). 5) Limbajul Limbajul, funcție specifică persoanei umane, este o dimensiune a existenței
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolii psihice este dată de metoda fenomenologică (Ed. Husserl) și de analiza existențială (L. Binswanger). Acestea nu urmăresc descrierea tablourilor clinice ale bolii, ci caută să înțeleagă sensul persoanei bolnave psihic, natura acesteia. Schimbarea naturii persoanei umane, de la normal la patologic, este condiționată de timp, întrucât, așa cum arătam mai sus, transformările psihopatologice apar ca „modificări în timp” ale persoanei având prin aceasta o semnificație ontologică (E. Straus, V.E. von Gebsattel, M. Scheler, E. Minkowski). „A fi normal psihic” sau, dimpotrivă, „a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cleptomanie, mitomanie, depresii, sentimente de culpabilitate etc. În spatele acestor „manifestări morbide” trebuie să descifrăm, să recunoaștem „criza existențială” a individului respectiv, veritabil „impas nevrotic” al persoanei bolnave. Dincolo de aspectele pur medicale, clinico-psihiatrice, ne aflăm în fața unei dezvoltări eșuate de factură patologică, a unei personalități care transformă ceea ce îi este personal și autentic, în aspecte impersonale și alienate cu implicații directe și imediate asupra libertății, acțiunii, conduitelor, vieții afective și relațiilor sale interpersonale. Pentru L. Binswanger, bolile mintale sunt modificări ale structurii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de simpatie sau de simpatie, intuiție sau prejudecată, atracție sau respingere, în cazul întâlnirii a două persoane. Ambianța atmosferică comună apare ca un tip de rezonanță a raporturilor interumane, simultan din ambele direcții, de la o persoană la alta. În cazurile patologice, ambianța atmosferică este modificată. Cele două persoane înregistrează „tipuri” diferite de impresii. Psihiatrul trebuie să sesizeze acest dezacord să-l intuiască asemenea unui „sentiment” al prezenței, resimțită față de celălalt care este diferit, chiar în absența comunicării verbale. Surprinderea acestei „diferențe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
directă. Fiecare civilizație își creează o patologie proprie, în funcție de moravuri, legi, modele de gândire, valori morale și religioase (interdicții, norme, cutume etc.). În mod egal și bolile concură la definirea unei culturi. Fiecare secol sau epocă istorică are „stilul său patologic” așa cum are și „stilurile sale culturale” (M. Sendrail). O incursiune succintă în istorie de revelează aceste aspecte. Cercetările de arheologie medicală și antropologică au dus la concluzia că în epoca paleolitică erau foarte frecvente osteoartrozele cronice. Epoca hipocratică, ce inaugurează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
iar ele nu pot fi separate din contextul aceleiași „mentalități” sociale, al „concepțiilor despre lume” (Weltanshauungen), constituind poate, unul dintre elementele cele mai interesante, mai pline de semnificație și importante ale acestuia. Conceptul de normalitate Pentru a înțelege și defini „patologicul”, anormalul, trebuie să facem referință la sfera „normalității”, întrucât boala mintală nu poate fi înțeleasă și explicată decât în raport de comparație cu sănătatea mintală 1. Pentru psihopatologie problema normalității este deosebit de importantă întrucât ea reprezintă criteriul de evaluare al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anormalitatea este dimensiunea istorică, psiho-biografică, a individului, a factorilor de viață care pot interveni fie în sens „protector” fie având semnificație de „risc morbigenetic”. Datele de antropologie culturală au pus în evidență faptul că manifestări psihocomportamentale care sunt considerate ca patologice în cadrul unei arii socioculturale, pot fi acceptate ca normale în alta. În felul acesta „boala devine ea însăși o normă de viață, dar o normă de tip inferior în sensul că nu permite nici un fel de abatere în afara cadrului ei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestei dezorganizări se disting mai multe forme specifice. Dezorganizarea în psihopatologie trebuie considerată din punct de vedere dinamic, ca un proces extrem de complex. Ea trebuie înțeleasă ca reprezentând noi modele funcționale adaptate condițiilor patogenetice care au produs dezorganizarea. Aceste „modele patologice” provin din structurile normale ale persoanei și ele depind de tipul de personalitate, de capacitățile de „a se opune” acțiunii factorilor morbigenetici, de nivelul de dezvoltare-maturizare al personalității, de dispozițiile ereditare ale acesteia etc. Formele de organizare, precum și cele de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]