1,560 matches
-
părtinitoare a personajelor, specifică primilor doi mari antecesori, astfel încât scrierea a putut fi considerată la apariție o încercare de reabilitare și de înnoire a temei. Romanul urmărește, în stil de cronică obiectivă, apariția unei întregi categorii sociale. Cartea impune prin patosul extraordinar al vieții și, îndeosebi, prin relieful puternic al chipurilor umane. Căci, de la figurile de prim-plan până la aparițiile episodice, toate personajele trăiesc ca entități de sine stătătoare, pe deplin conturate. Protagonistul, Iancu Urmatecu, este un Dinu Păturică obsedat nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
ingrată și complexă asupra organizării deplasării locuitorilor. Încrederea aleșilor în noile tehnologii ale transporturilor este motivată în parte de beneficiile pe care le trag din "efectele structurante ale transporturilor". Sub acoperirea pragmatismului, această dogmă tehnicistă întreține în discursul politic acel patos pe care aleșii îl consideră indispensabil pentru a convinge. El constă în a face să se creadă în "rețelele care ar dualiza spațiul și l-ar face profitabil doar pentru zonele branșate"354. Totuși, este vorba de un mit. Sigur
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai aproape de suflet, marea forță și autoafirmarea vieții. Mereu își întrerupe elaborarea capodoperei ca să dea cuvîntul batjocurii și antipatiei. De aceea opera nici n-a fost vreodată încheiată. Dar contradicția apare cel mai strident la el atunci cînd sentimentul și patosul distanțării față de marea masă trebuie să constituie un moment esențial în mentalitatea marilor oameni. El nu a văzut conflictul acut dintre pesimismul pe care-l presupune cu necesitate patosul distanțării (prin faptul că marea masă trebuie să se compună numai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
contradicția apare cel mai strident la el atunci cînd sentimentul și patosul distanțării față de marea masă trebuie să constituie un moment esențial în mentalitatea marilor oameni. El nu a văzut conflictul acut dintre pesimismul pe care-l presupune cu necesitate patosul distanțării (prin faptul că marea masă trebuie să se compună numai din expediente, obstacole sau copii) și optimismul absolut pe care trebuia să-l vestească evanghelia sa27. Raporturile acestea pot fi studiate la marii satirici și la nici unul mai bine
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
adus cu ele experiență și înțelegere mai curînd decît la cei dotați cu fantezie. Faptele și destinele nu au nevoie de un stil măreț ca să ne deschidă sufletul pentru misterele vieții. George Eliot vorbește într-o scrisoare despre "poezia și patosul, tragedia și comedia ce se pot ascunde în sufletul unui om care ne privește stins cu ochii lui cenușii și ne vorbește cu un glas ce sună cu totul obișnuit". Putem întîlni în calea noastră oameni de acest tip, dar
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este plasat la limita tuturor circumstanțelor omenești și oricărei forțe umane: deși energia lui o depășeșete pe aceea de care dispune humoristul ca atare, aceasta se irosește totuși, ca să se situeze tot acolo unde stă și el. Cel mai înalt patos apare mut sau laconic, oricît devorbăreți pot fi acei care cunosc acest patos doar la mîna a treia sau a patra. Tragedia vieții ce se află dincolo de marele humor intervine întocmai ca un cutremur. Poate că se anunță, ca și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lui o depășeșete pe aceea de care dispune humoristul ca atare, aceasta se irosește totuși, ca să se situeze tot acolo unde stă și el. Cel mai înalt patos apare mut sau laconic, oricît devorbăreți pot fi acei care cunosc acest patos doar la mîna a treia sau a patra. Tragedia vieții ce se află dincolo de marele humor intervine întocmai ca un cutremur. Poate că se anunță, ca și acesta, prin niște zguduiri premergătoare. Nu depinde însă de noi faptul că trăim
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Culturii și Educației Socialiste (1975-1982), redactor la Editura Sport-Turism (din 1982) și la Editura Eminescu. Debutează în revista „Luceafărul” (1958). Dacă în primele sale cărți, Templu sub apă (1967) și Moartea lui Socrate (1969), I. își lăsa versurile în voia patosului, ele alunecând nu o dată într-un imagism retoric și nebulos, ulterior acest lucru se întâmplă mult mai rar. Începând cu Monologul alb (1972), se fac simțite o maturizare, o tot mai bună cunoaștere lirică de sine. Lucid și exigent, așa cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
Deci să-l izolăm pe Mihail Sadoveanu într-o paranteză. Petru Dumitriu rămâne astfel și mai singur printre prozatori, prea mulți prozatori, cei mai mulți tineri, care combăteau pe frontul realismului socialist. Îl distanțau de majoritate două atribute vizibile: talentul literar și patosul ideologic; pathosul - cum ar zice G. Călinescu. Mulți trăitori din vreme vor fi avut talent; dar, nedublat de cealaltă dimensiune, n-au avut ce să facă cu el; foarte mulți scriitori au dovedit că au o bună orientare ideologică; un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
1948), până la Ana Roșculeț (1949) nimeni nu-i contesta autorului o pecete a scrisului izbitoare: talentul. În alte vremuri, originalitatea imagistică, forța narativă ar fi fost suficiente ca să impună un nume. Acum nu; îi lipsea autorului dimensiunea ideologică: dacă nu patos, măcar o orientare corectă. Și îndrumătorii literari, cu mic cu mare, s-au întrecut în a scoate în relief această gravă lipsă, negând, cvasiunanim volumul din 1948 și unanim nuvela din 1949. Cu seriozitatea-i bine cunoscută când e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
asemenea versuri banale produce o impresie penibilă, mai ales dacă te gândești că autorul este un poet de talent (...) Pe o treaptă artistică asemănătoare, se află poeziile Ziarului Scânteia, Urarea mamelor din Grecia și chiar Mesteacănul, poezii bântuite de un patos declamatoriu, sărace în idei. Elementele formaliste apar mai evident în unele din poeziile cuprinse în ciclul Eliberarea Clujului, Seară clujeană (...). Era firesc ca poezii ca acelea cuprinse în Mesteacănul să fie întâmpinate cu căldură și simpatie de critica noastră literară
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
volumul lui Rău se vădește personalitatea artistică a poetului «cu toată diversitatea tematică» (adică, probabil, în ciuda diversității tematice). În a doua coloană a articolului semnat de D. Micu se spune că «nu vom găsi la Aurel Rău versuri clocotitoare de patos, cu izbucniri violente de mânie și de indignare, nici strigăte de entuziasm nestăpânite», și că aceasta ar fi caracteristic pentru poezia tânărului clujean. Iată deci continuarea ideii neformulate direct, după care personalitatea implică existența unei singure coarde lirice. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poezia tânărului clujean. Iată deci continuarea ideii neformulate direct, după care personalitatea implică existența unei singure coarde lirice. De altfel, versurile din volumul lui Aurel Rău dezmint afirmația criticului. D. Micu spune că nu găsește în Mesteacănul «versuri clocotitoare de patos, cu izbucniri violente de mânie și indignare». Să vedem dacă așa stau lucrurile. Iată de pildă, poezia Defilare de 1 Mai: Dușmanu-i unu: vrea război. Din ghiara lui mai curge sânge. Vrei pace? Vino lângă noi! Pacea războiul îl va
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
îl va-nfrânge. Tu intră dar, în rând, și hai, Pe stângul bate grabnic pasul! E Unu Mai. De Unu Mai Din inimă să-ți fie glasul! Poezia aceasta se caracterizează în general prin versuri care, dacă nu clocotesc de patos, nu sunt în orice caz lipsite de el. Poetul nu își cântă discret cântecul de armindeni, ci scandează un marș hotărât. Este izolată această izbucnire de patos a lui Aurel Rău? Nu! O dovedește Cuvântul lui Blag Zenovie, o reușită
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Poezia aceasta se caracterizează în general prin versuri care, dacă nu clocotesc de patos, nu sunt în orice caz lipsite de el. Poetul nu își cântă discret cântecul de armindeni, ci scandează un marș hotărât. Este izolată această izbucnire de patos a lui Aurel Rău? Nu! O dovedește Cuvântul lui Blag Zenovie, o reușită poezie, plină de ură împotriva dușmanilor țărănimii muncitoare. Asemenea versuri se întâlnesc și în Drumul minerilor. Ciudat este că D. Micu a analizat aceste poezii, citând versuri
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Aurel Rău? Nu! O dovedește Cuvântul lui Blag Zenovie, o reușită poezie, plină de ură împotriva dușmanilor țărănimii muncitoare. Asemenea versuri se întâlnesc și în Drumul minerilor. Ciudat este că D. Micu a analizat aceste poezii, citând versuri de un patos unit cu mânia și indignarea, însușiri de care tot el se îndoia puțin înainte: N-am să uit nicicând, nicicând Focul ce le-a stat în gând, Ura ce le-a ars în ochi În acel August flămând. Scoarță neagră
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ce le-a ars în ochi În acel August flămând. Scoarță neagră-nsângerată, Martor ai să fii odată! Nu se-oprește-aicea lupta, Nu se-oprește niciodată! Cele trei cântece despre viața și moartea lui Nikos Beloianis sunt și ele elocvente pentru patosul de care e însuflețit adeseori versul lui Rău. (...) D. Micu apreciază greșit unele poezii ale lui A. Rău atunci când vorbește cu dispreț despre «întâlnirile idilice cu o iubită ucisă de nemți» (poezia Amintire). Este un dispreț nejustificat și condamnabil. O
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care mai caracterizează scrierile unor critici ai noștri, călăuziți - se vede - în munca lor nu de convingerea că au de îndeplinit o misiune precisă în cadrul luptei generale a poporului, ci de cine știe ce veleități de savant de cabinet ori de estet. (...) Patosul participării la lupta pentru o cultură nouă constitue o altă însușire fundamentală a scrisului lui Traian Șelmaru. El însuflețește fiecare rând al articolelor și studiilor sale, oglindindu-se nu numai în pasiunea argumentării, în căldura și dragostea cu care criticul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din opiniile economiștilor, pe care Marx îi comentează în text și mai ales în subsolul paginilor. Dar spre deosebire de corul din teatrul vechi, acest cor modern nu strălucește prin înțelepciune. Dimpotrivă, el are un adevărat rol parodistic, debitând cu gravitate și patos toate inepțiile pseudoștiinței economice burgheze. (...) Talentul literar al lui K. Marx e ilustrat cu o egală forță de operele sale istorice. (...) La asigurarea aceste calități arta de prozator a lui Marx a contribuit desigur într-o mare măsură. În Luptele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
era, în același timp, "cel mai prețios capital" și scopul modernizării! Nebunie din care încă nu reușim să ieșim, cu această clasă politică produsă în mare parte în laboratoarele peceristo-securiste! Dorin Popa: Ții minte când, în anii '70, idealizam cu patos tocmai perioada pe care acum o blamezi INTERBELICUL? Apoi, în anii '90, în perioada recuperărilor, editurile publicau preponderent autori interbelici! În anii '90, toți studenții citeau cu precădere Cioran și literatură memorialistică, iar Petre Țuțea avea un succes de invidiat
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
primul număr al revistei Viața din anul 1926 (an în care s-au comemorat 700 de ani de la moartea Sfântului Francisc,așa cum am mai precizat): "Acest Sfânt reprezintă pentru preoții noștri un model și un ideal cântat cu mai mult patos, slujit cu mai mult talent și jertfă decât ne-am putut noi imagina"678. Paginile alocate acestui sfânt în cadrul revistei Viața au fost numeroase 679. Au fost scrise și poezii 680 care i-au fost dedicate, el fiind unul din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
tonuri înalte, din același registru semantic. Titanismul, tendința inepuizabil augmentativă, fervoarea structurală (aceasta e „neastâmpăr iscoditor”) relevă un voluntarism perpetuu, lipsit de orice trufie, vizând cauze ale nației. Polivalent și contradictoriu, nici o formulă totalizantă nu-l cuprinde. Cu mai mult patos social-istoric decât Coșbuc și Goga, de un energetism whitmanian foarte prizat în epocă, rapsod și novator al sintaxei poetice - ceva din C. pare să fi însoțit răsucirile interioare ale lui Blaga, dar și sunetele de final arghezian. Puțin și tendențios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
scăldată în tonuri elegiace și, pe de altă parte, evocarea țării ocupate - paradis devastat și înlăcrimat, în linia liricii lui Goga - de bolșevici și de „slugile” lor dinăuntru, „ciocoii” noi, „roșii”. Spovedania intimă este astfel mereu dublată de confesiunea comunitară. Patosul exponențial, pe teme sociale, din poezia interbelică a lui C. se mută acum definitiv în registrul tematic național. Poetul - profet și tribun - aduce cauza românească în fața instanțelor pământene și divine, ceartă, în poemul Între Volga și Mississippi, hedonismul, inerția și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
în solitudine, mimând însă viața occidentală, având bibiotecă și lachei. [...] Tot ce privește viața aglomerărilor primitive, cu enigmatica lor orânduială instinctuală este de o mare poezie sociologică. Când însă e vorba de a evoca priveliștea siberiană, C. Stere capătă un patos extraordinar. Fără ca paleta să-i fie bogată și vocabularul afară din comun, el are o înfricoșare religioasă de geologicul pur, care-i dă o percepție halucinatorie a singurătăților virgine. G. CĂLINESCU SCRIERI: În voia valurilor (Icoane din Siberia), București, [1916
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
dar zbuciumată, amestecând în ea nenumărate forme de comunicare, povești zilnice de toate felurile: ziare, știri, filme, vise, jurnale, Fluxul conștiinței, politică, partide (cel comunist), iubiri, sex, mici bucurii și mari tragedii. Predomină lipsa umorului și o mare nevoie de patos. Acest patos a făcut ca The Golden Notebook să fie transformat într-o biblie a feminismului pe toate continentele, spre disperarea romancierei, care suportă orice în afară de uniformizare. Dacă sunetm toți de acord cu ce spune, atunci ea nu mai e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]