3,386 matches
-
că i i patria dragă și nici că nu știa cum să spună astfel de cuvinte. Lua în mână țărână de pe ogor și o frământa lin și ne spunea că nu-i nicăieri pământ așa de mănos”. Sublimă lecție de patriotism, în cât mai simple și convingătoare cuvinte. În acest caz, orice sforărie patriotardă pălește fără drept de apel. în Doamne, ca patriot român luminat, zice: „Cu plecăciune, rogu-mă Ție să-mi spui când se vor pocăi tâlharii din Soare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
s-a grăbit să lichideze elitele pentru o mai ușoară stăpânire a maselor? Sâmbătă, 27 noiembrie 2010. Suntem la 133 de ani de la cucerirea Plevnei, Osman Pașa - comandantul suprem predând sabia sa generalului român Cerchez. Eroi au fost, eroi... Astăzi, patriotismul și-a pierdut valoarea și semnificația acelor vremuri... Astăzi, doar banul și interesele meschine sunt prioritare. În ajunul alegerilor din Basarabia se constată o fracționare a forțelor democrate, în locul unei alianțe ce ar pune în inferioritate pe comuniști. Se face
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un popor divizat cu 4-5 milioane de asistați economic, încurajându-se nemunca, lenea, furtul din avutul național și acel cameleonism politic, de așa natură, încât nu se mai știe ce e stânga, ce e dreapta politică. A dispărut ideea de patriotism, de cinste, de bun simț, de morală de factură veche, toți politicienii practică la scară mare corupția, acoperindu-se unii pe alții prin legile pe care le impun în folos propriu. Totuși, se întrevăd unele speranțe în ridicarea unor valori
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acum 162 de ani dacă ar vedea vrajba dintre partidele politice de la noi? Cei de atunci au atins sublimul patriotic, în opoziție cu politicienii de astăzi, care cred doar în bani și-și urmăresc scopurile meschine, cât mai departe de patriotismul unioniștilor. Marți, 25 ianuarie 2011. La ora prânzului, poșta mi-a adus un nou dar de suflet de la dl. Ion Popescu-Sireteanu și anume, volumul „La porțile norocului”, o adevărată delectare. Volumul actual reia aceeași problemă din „Oameni și întâmplări din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de rezultatele studiilor și prognozelor mele, am devenit extrem de îngrijorat de atacurile date opoziției din America. De exemplu, chiar și în momentul când sunt adresate întrebări nevinovate poliției guvernamentale în media, totul este luat în derâdere și catalogat „lipsă de patriotism” sau „neloial”, adevărata opoziție este în pericol. De ce ne-ar păsa? Opoziția reprezintă dreptul fundamental al indivizilor în societățile libere de a-și exprima atitudinea critică față de orice și oricine, fără să se teamă de represalii. Aceasta înseamnă o democrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Nu. Nu am auzit de piesele dumitale. Profiri zâmbi într-un fel în care spera să fie calm. Tânărul părea dubios. ă Desigur, nici eu nu cred să fie ceva reacționar în ele fiindcă operele mele sunt inspirate de un patriotism profund. ă Atunci sunt în regulă, spuse Porfiri. ă Dacă vor fi jucate însă există întodeauna pericolul să fie neînțelese. Neînțelese cu bună știință, vreau să spun. Mesajul pieselor este destul de clar. ă Așa sper și eu. ă Alexander Grigorevici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Nu cred, asemenea lui Simion Mioc, că răspunsul lui Goga ar fi fost unul strategic, avînd la bază „intuiția” deosebirilor dintre Arghezi și „mulțimea mediocrilor” avangardiști. Concepția sa extraliterară (social-națională) cu privire la rolul profetic, mesianic, al scriitorului este bine cunoscută. Că patriotismul constructiv al lui Vinea și cel al lui Goga se întîlnesc - iată! - prin intermediul unui „modernist atipic” rămîne însă la fel de adevărat... Mai participă la această anchetă Tudor Vianu (care vorbește despre „miracolul” arghezian), Claudia Millian (care, pe urmele abatelui H. Bremond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istoric al culturilor mici și care consistă în faptul că ele nu pot să refacă etapele de evoluție ale culturilor mari, ci trebuie să se integreze unui ritm, fără continuitate și fără tradiție” (idem., p. 106). Cîtă deosebire, totuși, față de „patriotismul nostru nu înseamnă încă a păstra, ci a construi”! Spre deosebire de autorul Paradisului suspinelor, care era, în fond, un moderat „constructiv”, un estet cu bovarismul avangardei și un democrat cu nostalgia aristocrației intelectuale, tînărul Cioran e un vitalist extremist și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ionescu. Remarcînd faptul că „Febrilitatea afirmării, bucuria intelectuală cu care Vinea consemnează prezențe românești peste hotare nu-l împiedică, totuși, să vadă lucid situația de fapt a avangardei noastre”, S. Mioc vede în afirmația poetului din articolul „Naționalism, rasă, tradiție“ (Patriotismul nostru nu e încă a păstra, ci a construi, subl. a.) „o frază care explică militantismul său modernist ca o reacție la insuficienta noastră dezvoltare artistică”. Prin urmare - un patriotism constructivist, nonetnicist, emancipator, un „sincronism organic” opus „naționalismului școlar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mioc vede în afirmația poetului din articolul „Naționalism, rasă, tradiție“ (Patriotismul nostru nu e încă a păstra, ci a construi, subl. a.) „o frază care explică militantismul său modernist ca o reacție la insuficienta noastră dezvoltare artistică”. Prin urmare - un patriotism constructivist, nonetnicist, emancipator, un „sincronism organic” opus „naționalismului școlar și cazarmagiu al patriei de afaceri”. Din articolul citat - un comentariu pe marginea definiției națiunii la Ernest Renan - se desprinde o atitudine particulară față de problema națiunii și a tradiției. O atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anii 2000 despre „vechea” și „noua” Europă: „Sîntem asemenea americanilor și civilizația noastră are înfățișarea unei emigrații pe pămînturile, totuși, strămoșești. Munca de construcție pe care o vom încredința, de-abia, spre conservare altora, celor ce se vor mîndri cu patriotismul superior al lui Renan, de-abia începe. (...)Vom fi slăviții și sfinții secolelor următoare. Și scriitorul patriotismului de atuncea, care va privi criptele noastre cu ochi reci și le va ceti cu vorbe cumpănite, nesocotind glorioasa țărînă, are să împrumute, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe pămînturile, totuși, strămoșești. Munca de construcție pe care o vom încredința, de-abia, spre conservare altora, celor ce se vor mîndri cu patriotismul superior al lui Renan, de-abia începe. (...)Vom fi slăviții și sfinții secolelor următoare. Și scriitorul patriotismului de atuncea, care va privi criptele noastre cu ochi reci și le va ceti cu vorbe cumpănite, nesocotind glorioasa țărînă, are să împrumute, desigur, ca și cel de azi, pus în fața legendelor de pînă acum, învinuirea de înstrăinător și blestemător, din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
comentariul lui Dianu despre scriitoarea conservatoare poloneză Marya Kasterska, acesta o numește „ambasadoare culturală a patriei sale”, tonul articolului vădind - pe ansamblu - un acut complex de inferioritate identitară, dublat de un transparent elogiu al gîndirii reacționare: „Eram umilit și deconcertat. Patriotismul acesta luminat de un întreg sistem filozofic doctrinar pînă la Barrés, Nietzsche și Maurras nu bănuiam că poate lua de circumstanță forma elegantă a unei politici de expansiune culturală ca aceea întreprinsă de buna scriitoare. Și nu vedeam în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ci — dimpotrivă — pe cele „conservatoare” ale promovării artei naționale în străinătate. La rubrica „N.c.r.” a numărului 79 apare, sub semnătura R.D. (Romulus Dianu), un comentariu destul de amplu, intitulat „Marya Kasterska și Polonia“, în care noul coredactor face elogiul patriotismului scriitoarei poloneze în termeni care par să explice întru cîtva simpatia Contimporanului — evidentă mai ales în a treia sa perioadă de apariție — pentru principesa Martha Bibescu („ambasadoare” culturală neoficială la Paris) și pentru Elena Văcărescu. Ecouri cehoslovace Relativ numeroase sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sale „minuscule”, situată între Franța și Germania - într-un „extrem occident european”, dar și între două epoci: este mai mult decît posibil ca Vinea să se fi simțit aproape nu doar de sensibilitatea lirică a lui Linze, ci și de „patriotismul său constructiv”. În fond, România era percepută ca o „Belgie a Orientului”: stat aculturat deopotrivă francez și german, în plus - avînd în sora sa occidentală un corespondent și, totodată, un model mai „avansat” pe calea artei noi și a constructivismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Eftimiu, care vedea în respectiva piesă „un model de teatru realist stilizat”, aducînd „ceva din sforțările spre perfecțiune ale teatrului rusesc și german” pleda pentru reținerea la București a actorilor: apelul la solidaritate făcut către evreii români țintește adevăratul lor patriotism - cel cultural: „Ne vom lămuri în felul acesta dacă evreismul concetățenilor noștri este un sentiment cu rădăcini adînci în tradiția lor culturală sau dacă nu este o simplă fanfaronadă, ca atîtea alte naționalisme” (Lupta, 22 ianuarie 1925). Altminteri, membrii „stîngii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atenția militanților celebri ai artei și literaturei contemporane din Occident asupra Bucureștiului” („Pentru contimporani”). Avem de-a face, prin urmare, cu un complex de inferioritate „al periferiei” în raport cu Occidentul, convertit într-un complex de superioritate în raport cu țările balcanice. Articole precum „Patriotism. Ernest Renan. «Pages françaises»”, „Naționalism, rasă, tradiție”, „Modernism și tradiție”, „Urmașii lui Ronsard” sau „Blestemul locului”, apărute în alte publicații ale anilor ‘20, reformulează obsesia tradiției și a patriotismului românesc modern (care „nu înseamnă a păstra, ci a construi”). Atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
convertit într-un complex de superioritate în raport cu țările balcanice. Articole precum „Patriotism. Ernest Renan. «Pages françaises»”, „Naționalism, rasă, tradiție”, „Modernism și tradiție”, „Urmașii lui Ronsard” sau „Blestemul locului”, apărute în alte publicații ale anilor ‘20, reformulează obsesia tradiției și a patriotismului românesc modern (care „nu înseamnă a păstra, ci a construi”). Atenția acordată în paginile revistei unor scriitori străini neavangardiști, dar de origine română, precum Céline Arnauld, Panait Istrati sau principesa Martha Bibescu, merge în paralel cu afirmarea unei conștiințe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Însă o astfel de reexaminare nu poate exclude relația cu discursurile de legitimare culturală pe care feluritele agende politice de acest tip le-au vehiculat, de la începutul secolului al XX-lea (să zicem) și pînă azi. De altfel, în articolul „Patriotism/Naționalism, rasă, tradiție”, Vinea însuși sesiza prompt pericolul recuperării postume a „intelectualilor revoluționari” de către „tradiționaliști și conservatori”: „E în obiceiul unei categorii de intelectuali înzgărdați de a căuta în opera scriitorilor novatori, adică revoluționari, partea care îi leagă de ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bizară și doctă de artist și om de știință, de cugetare conservatoare și, totuși, paradoxală și dizolvantă”, socialistul Jean Jaurés și, nu în ultimul rînd, Ernest Renan, de la care poetul și gazetarul român împrumută definiția nonetnicistă a națiunii și a patriotismului. Totuși, oricît de recondiționat, discursul despre „naționalism și tradiție” rămîne obsedant în cazul său. (Și) din acest motiv, frustrarea apartenenței la o cultură „minoră”, periferică, a Europei a fost discutată pornind de la textele lui Ion Vinea și B. Fundoianu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
90 - cărora nu știuse să le culeagă roadele - cel al tinereții sale, și apoi era Berlusconi - pe care, la fel ca mulți alți italieni, nu și-o dorise, dar o Îndurase -, și se Îndrepta acum spre Italia maturității sale. Iar patriotism italian trebuia să-i facă față. — Mama mea Îl adoră pe Berlusconi, spuse doamna Buonocore sau Tempesta, sugându-și distrată lingurița. Zice că o distrează. Gândiți-vă că tatăl meu era Înscris În Partidul Comunist Italian. Colecționa toate legitimațiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ramurile unui copac fără păsări și fără frunze. Desenate cu degetul pe praful de pe trei dintre ochiurile geamului erau o svastică, secera și ciocanul și steagul Statelor Unite. Desenasem cele trei simboluri cu săptămâni în urmă, la sfârșitul unei dispute despre patriotism avută cu Kraft. Ovaționasem entuziast pentru fiecare simbol, demonstrându-i lui Kraft ce înseamnă patriotism pentru un nazist, un comunist și un american. „Ura! ura! ura!“ exclamasem eu. Neobosită, Helga depăna firul povestirii, țesând o biografie la războiul nebunesc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
dintre ochiurile geamului erau o svastică, secera și ciocanul și steagul Statelor Unite. Desenasem cele trei simboluri cu săptămâni în urmă, la sfârșitul unei dispute despre patriotism avută cu Kraft. Ovaționasem entuziast pentru fiecare simbol, demonstrându-i lui Kraft ce înseamnă patriotism pentru un nazist, un comunist și un american. „Ura! ura! ura!“ exclamasem eu. Neobosită, Helga depăna firul povestirii, țesând o biografie la războiul nebunesc al istoriei moderne. A scăpat din detașamentul de muncă după doi ani, a zis ea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am da din urmă solda unui general de brigadă? — Nu, am recunoscut eu. — Sau dacă nu ți-am da absolut nimic? — N-are nici o importanță, am zis eu. Aproape niciodată nu e vorba de bani, spuse el. Și nici de patriotism. — Și atunci despre ce-i vorba? — Fiecare trebuie să-și dea singur răspuns la această întrebare..., a spus Wirtanen. În general, spionajul oferă fiecărui spion prilejul de a-și pierde mințile într-un mod pe care îl consideră irezistibil. — Interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ceasul de acu’, era mai bine? Se răsuci și privi spre dulapul cu regulamente. Parcă le număra, să nu fi dispărut vreunul. Reveni și clătină nemulțumit, abătut, din cap. - Ce chestie, popo și în zilele astea! Ce-o mai fi patriotismul acum, în capul unora ca tinerelul de Nisip ăsta! Cum de n-or fi înțelegând că, gata, am făcut pace, să și-i ia și să și-i plângă acolo, unde zice că a fost eroi și martiri. Și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]