1,586 matches
-
legală și reglementată, atunci este posibil să se prevadă anumite criterii care să distingă între lobby și traficul de influență, care implică utilizarea abuzivă de influență, precum în articolul 12 din Convenția Penală privind Corupția (ETS 173) al Consiliului Europei. Patronajul se referă la favorizarea suporterilor unui partid politic sau guvern, de exemplu prin oferirea unor funcții în administrația publică. Acest lucru poate fi legitim, precum atunci când un guvern nou ales schimbă oficialii de rang înalt pentru a pune în aplicare
Corupție politică () [Corola-website/Science/331090_a_332419]
-
sau regimului, sunt selectate înainte de altele mai capabile. În regimurile non-democratice mulți oficiali guvernamentali sunt adesea selectați în funcție de loialitate în loc de profesionalism și performanță. O astfel de problemă există de exemplu în România, unde guvernul este de multe ori acuzat de patronaj (atunci când un nou guvern vine la putere se schimbă rapid majoritatea funcționarilor din sectorul public). Favorizarea rudelor (nepotism) sau a prietenilor (favoritismul) de către un funcționar public reprezintă o formă de corupție. Acest lucru poate fi combinat cu luarea de mită
Corupție politică () [Corola-website/Science/331090_a_332419]
-
ansamblu de muzee și situri medievale dispuse atât în municipiul Suceava cât și pe teritoriul județului. Înființarea unui muzeu la Suceava este strâns legată de începerea lucrărilor de restaurare la Cetatea de Scaun de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sub patronajul arhitectului austriac Karl Adolf Romstorfer, după ce, timp de peste două secole, cetatea a fost părăsită și ruinată. Încă din 1887, primăria orașului ia hotărârea de a interzice distrugerea zidurilor cetății și pășunatul în apropierea acesteia. În perioada 1895-1904 se efectuează lucrări
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
Moscheea Selimiye este o moschee din orașul Nicosia, Cipru. Inițial o catedrală romano-catolică, moscheea este cea mai veche și cea mare clădire gotică încă existentă din Cipru. Construcția catedralei gotice a început în anul 1209, sub patronajul lui Thierry, arhiepiscopul Ciprului din aceea perioadă. În anul 1228, în vremea arhiepiscopului Eustorge de Montaigu, catedrala era în mare parte finalizată. Lucrările au fost grăbite în anul 1248 odată cu venirea în Cipru a regelui Ludovic al IX-lea al
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
în același timp ca acesteia și care găzduiește niște relicve ale Patimilor. Capela de la Vincennes a fost fondată de Carol al V-lea în 1379 pentru a găzdui un spin a Sfintei Coroane de spini. A fost pusă sub dublul patronaj al Fecioarei Maria și al Sfintei Treimi și deservită de un colegiu de cincisprezece canonici. Totuși, lucrările au devenit efectiv operaționale numai în 1390, sub domnia lui Carol al VI-lea, dar s-au suspendat prin 1410. Timp de un
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
până în prezent. În anul 1988, moscheea împreună cu celelalte edificii ce alcătuiau vechea universitate din Timbuktu au intrat pe lista locurilor din Patrimoniul Mondial UNESCO. Locașul s-a aflat în pericol de prăbușire în anul 1990, dar a fost restaurat sub patronajul companiei Aga Khan Trust for Culture, lucrările fiind finalizate în 2006. În februarie 2010, în timpul sărbătorii Mawlid, ce marchează aniversarea nașterii Profetului Mohamed, au murit aproximativ 26 de oameni în aglomerația din moschee. În iulie 2012, membrii grupării extremiste islamice
Moscheea Djinguereber () [Corola-website/Science/334167_a_335496]
-
că cel mai mare învățat al timpului său din întregul Mâli, fiind extrem de respectat. A murit în anul 1463 și a fost îngropat în incinta moscheii, alături de bunul său prieten, guvernatorul Mohamed Naddah. Încă de la inaugurarea ei, aflându-se sub patronajul imamului Sidi Yahya, moscheea a devenit una dintre cele trei moschei principale ale orașului, alături de Moscheea Djinguereber și Moscheea Sankore, ce alcătuiau marea Universitate din Timbuktu. Această eră cel mai mare centru de învătământ islamic, si nu numai, din această
Moscheea Sidi Yahya () [Corola-website/Science/334197_a_335526]
-
Bazar sau Moscheea Jameh, cea mai veche din oraș. Principalul arhitect al acestei perioade este Shaykh Bahai. De asemenea, au avut loc numeroase lucrări la vechile orașe sfinte ale șiismului, moscheile și sanctuarele de acolo fiind acoperite cu aur. Sub patronajul ultimilor șahi au fost construite edificii de dimensiuni mai mici în comparație cu perioadele anterioare. Pavilionul Hasht Behesht este un exemplu fiind compus din opt cămăruțe dispuse circular în jurul unei clădiri acoperite cu un dom și având patru iwanuri. Clădirea datează din
Arhitectura safevidă () [Corola-website/Science/334219_a_335548]
-
georgiene care s-a prezentat în fața sultanului mameluc cu daruri și cu o epistolă oficială din partea regelui David al VIII-lea, mănăstirea a fost restituită ultimului său proprietar, Biserica ortodoxă georgiană. Aceasta din urmă a consimțit să recunoască la Ierusalim patronajul sultanului mameluc. Un pelerin catolic din Irlanda venit in Palestina în 1323 scria: Am sosit la o mănăstire locuită de călugări asceți denumiți cumani... În loc de altar crește în biserica lor pomul cel mai scump din care a fost făcută Crucea
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
bazele unei școli de cercetare în domenii importante precum matematică, astronomie sau medicină. De asemenea, în Gundeshapur exista o mănăstire creștină (viitor lăcaș nestorian) încă din anul 367 și o episcopie, primul episcop de Gundeshapur fiind Demetrius din Antiohia. Sub patronajul șahului Khosrau I (531-579), toți învățații nestorieni și păgâni plecați din Imperiul Bizantin din cauza persecuțiilor au fost chemați la Gundeshapur pentru a participa la crearea unei adevărate universități. Șahul le-a ordonat refugiaților să traducă texte siriace și grecești în
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
imperii. După acest eveniment, romanii au reușit să cucerească orașul de două ori: în anul 164 și în 197. Începând cu anul 226, Ctesiphon a intrat în posesia Imperiului Sasanid, după ce sasanizii au pus capăt dominației parților asupra Persiei. Sub patronajul lor, orașul a prosperat devenind capitală a imperiului. În partea de est a râului Tigru, se afla ce mai veche parte a metropolei cunoscută în scrierile arabe sub denumirea de "Madina Al-Atiqa" ("Orașul Vechi"), unde se afla reședința membrilor dinastiei
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
lemn din comuna sălăjeană Gălpâia și a înființat o mănăstire de maici care a funcționat până în 1947 și și-a reluat activitatea în 1994. În 1946 a fost condamnată de Tribunalul Poporului (care o cercetase ca vicepreședintă a Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale înființat de Ion Antonescu, soție de fost prim-ministru, acuzată de dezastrul la care a fost împinsă țara de război, inclusiv de subminarea economiei naționale, ca și de sustragerea unor bunuri ce ar fi aparținut unor evrei
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
sau comunități evreiești - acuzație niciodată dovedită, însă etc.) și obligată să aibă „domiciliul forțat” la Ciucea, fiind obligată până în 1957 să meargă regulat la postul de miliție, pentru a declara că nu a plecat din localitate. În realitate, "Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale", angrenat într-o multitudine de acțiuni și manifestări sociale și de caritate, a venit deseori și în sprijinul populației evreiești, fie concret, cu ajutoare materiale și medicamente, fie prin intervenții la factorii de decizie politică inclusiv pentru
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
militarismul german și ororile războiului. Ca urmare a poziției sale contrară tendințelor politice ale vremii, a fost deportat în lagărul de la Folosire: , Bulgaria, pentru o perioadă de un an și jumătate. Salonul Internațional de Caricatură „"Nicolae Petrescu-Găină"” organizat anual sub patronajul Muzeului de Artă din Craiova îi poartă numele din anul 2007. Nicolae (Nicu, Nae) S. Petrescu s-a născut într-o familie modestă din Craiova în data de 31 martie 1871. Tatăl lui Nicolae, Ștefan Petrescu și mama Policsenia erau
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
importantă (cel mai frecvent o gară NMBS). Aproximativ jumătate din parcul de autovehicule al De Lijn a fost externalizat către operatori privați, care acționează din postura de subcontractori ai companiei. Restul este deservit în mod direct de De Lijn. Sub patronajul Departamentului pentru Educație al Guvernului Flamand, De Lijn se ocupă de asemenea de instruire în școli de meserii în domeniul transporturilor. În plus, De Lijn este co-acționară la compania de mașini de închiriat Cambio, la societatea de închirieri de biciclete
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
albaneză în cele mai dezvoltate zone revendicate de Liga, si anume Gjirokastër, Berat și Vlorë—unde în școli se predă fie în turcă, fie în greacă. Liga de la Prizren s-a numărat printre cele mai evidente reacții albaneze față de retragerea patronajului imperial otoman asupra albanezilor, după aproape patru secole de dominație asupra Balcanilor. Urmările Războiului Ruso-Turc din 1877 au produs tratatul de la Sân Stefano, care recunoștea idependența și revendicările teritoriale ale Bulgariei, Muntenegrului și Șerbiei. După război, liderii albanezi din Peć
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
ministrului de război Dimitrie A. Sturdza și a tuturor ofițerilor Diviziei de Mare. De asemenea, pe faleza Cazinoului au fost organizate ample manifestări, spectacole în aer liber și jocuri de artificii. În anul 1912, serbarea a fost pusă sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Regina Elisabeta, inițiativa organizării sale aparținând Societății ,Regina Elisabeta” a Marinarilor Civili din Constanța. Manifestările au evoluat ca amploare și spectaculozitate, ele fiind susținute, în special în perioada interbelică, de Liga Navală Română, Yacht Clubul Regal Român
Ziua Marinei Române () [Corola-website/Science/332596_a_333925]
-
pisania, sunt păstrate la biserica din Podoleni (cu hramul Înălțarea Domnului - din centru, în pridvorul acesteia), catapeteasma se găsește din 1876 la biserica veche din Frunzeni (Costișa), iar cinci icoane la Mănăstirea Agapia. În primul deceniu al secolului XXI sub patronajul Mănăstirii Bistrița din județul Neamț, a început o tentativă de refacere a obștii monahale de aici.
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
apus. După Reforma din secolul al XVI, mănăstirea a fost desființată iar corul vechii biserici gotice a fost folosit de comunitatea luterană maghiară, în timp ce nava și restul clădirilor mănăstirești au servit ca magazii. În anul 1711, mănăstirea este reînființată sub patronajul călugărilor franciscani, iar în anul 1716 intră în posesia iezuiților. În anul 1766 vechea biserică gotică este demolată, iar în anul 1773 preotul Ignatius Wagenseil cere sprijinul împărătesei Maria Tereza pentru reconstruirea bisericii. Lucrările au început oficial la 3 iunie
Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel din Brașov () [Corola-website/Science/333628_a_334957]
-
1960 și 1965). Completări de referință privind istoriografia catolică românească au venit din partea sa și sub forma unor articolele publicate revista „Buna-Vestire”. Materialul său arhivistic și biografic recoltat este însă imens, fiind subiectul unui alt proiect de cercetare desfășurat sub patronajul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman. Numele părintelui Tocănel este purtat actual de biblioteca "Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan" din Roman precum și de unul din centrele sale de cercetare.
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
cu păduri seculare. Pădurile au fost defrișate în mare parte de-a lungul timpului, rămânând în prezent doar pădurea colinară de la Humosu, unde a fost înființată în 1973 o rezervație naturală cu o suprafață de 73,30 hectare, aflată sub patronajul Academiei Române și pe care există specii arboricole de fag (Fagus sylvatica), cu vârste de peste 150 de ani și înălțimi de peste 30 de metri. Prima atestare documentară a acestui ținut apare într-un act de donație din 15 iunie 1431, prin
Ținutul Cârligătura () [Corola-website/Science/333871_a_335200]
-
din anul 398 d.Hr orașul Datong era capitala dinastiei Wei de Nord, fiind centrul economic și cultural al regatului. Săparea grotelor începe în anul 460, având loc în trei etape. Prima etapă a avut loc între anii 460-465 sub patronajul călugărului Tan Yao, conducătorul comunității budiste din acea perioadă. În timpul acestei etape au fost săpate primele cinci și cele mai mari grote din complex. Acestea adăpostesc statui monumentale, cea mai mare având o înălțime de 15 metri și reprezentându-l
Grotele Yungang () [Corola-website/Science/333130_a_334459]
-
din cauza mutării capitalei la Luoyang. Lucrările au fost reluate în cea de a treia și ultima etapă dintre anii 494-525, dar au fost din nou oprite din cauza izbucnirii unei rebeliuni. De-a lungul timpului complexul Yungang a fost restaurat sub patronajul mai multor dinasti, cum ar fi Sui și Tang. În timpul dinastiei Liao, între anii 1049-1060 au fost săpate în stâncă mai multe temple, dar au fost distruse în urma unor incendi și cutremure. Construcțiile de lemn ce protejeaz grotele au fost
Grotele Yungang () [Corola-website/Science/333130_a_334459]
-
limitate în politică, se pare că Adelize a jucat un rol activ ca patroană a artelor și literaturii, și a influențat stimularea creșterii poeziei franceze la curtea engleză. În timp ce alte regine ale Angliei au fost asociate în mod tradițional cu patronajul artistic, și un număr din acestea, inclusiv Edith de Wessex, Emma de Normandia și Matilda, au finanțat o serie de lucrări din diferite medii, Adelize a sponsorizat în special cărți scrise în limba franceză. Când Henric a murit la 1
Adeliza de Louvain () [Corola-website/Science/333162_a_334491]
-
Academiei. În 2009 s-a licitat "La fântână", o acuarelă a sa care a făcut parte din colecția lui Ioan Nicolau și a fost expusă în retrospectiva din 4-31 martie 1939 a Fundației Dalles, desfășurată sub egida Academiei Române și sub patronajul regelui Carol al II-lea. Nicolae Tonitza (1886 - 1940) a pictat "Nud cu draperie", tuș și acuarelă mai multe studiile în tuș și acuarelă pentru "Acoperișuri din Mangalia" ca "Mangalia" și "Curtea cofetăriei din Mangalia" (1927-1929) și peisaje ca "Peisaj
Acuarela în România () [Corola-website/Science/333216_a_334545]