KorAP: Find »[drukola/base=pauză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...579 >

14,466 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

ea. M-am gandit mult la lucrurile astea, semnala interlocutorul sau. Și mă-ngrijorează. Marara demonstrează că este un vas foarte rapid, dar sunt convins că n-ar putea suporta o lovitură din partea unei nave de război. Făcu o scurtă pauză, si se vedea clar că era o chestiune care îl preocupase foarte mult. Ticăloșii aia și-ar putea permite să-și piardă un vas intrând cu el în al nostru, căci le-ar rămâne celelalte trei, cu care să salveze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
fost de față, pentru că tatăl meu, care în vremea aceea era Navigatorul-Căpitan al insulei Bora Bora, a primit sarcina să se-ndrepte către sud, spre arhipelagul Tubuai, al cărui rege era văr de-al doilea cu Pamáu. Făcu o scurtă pauză, căci dorea că ascultătorii lui să nu scape nici un amănunt al povestirii. În schimb îmi amintesc, adaugă în cele din urmă, ca tatălui meu i s-a părut o călătorie inoportuna pentru acea perioadă a anului, cu vânturi potrivnice, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
cap. Chiar și astăzi, după atâta timp, încă mă mai întreb dacă este adevărat că am suferit toate astea pe pielea mea sau dacă este doar un coșmar absurd, si de fapt nu s-a-ntâmplat nimic... Făcu o nouă pauză, dar era clar că de data aceasta n-o făcea pentru ceilalți, ci era chiar el cuprins de amintiri triste. Câteodată, noaptea spre dimineață, cănd sufla vântul cu putere și bagă umezeală în oase, îmi torn apă pe mine, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
fiecare zi soarele apare pe la est, trece pe deasupra noastră, dispare pe la vest și trece pe dedesubt, iar a doua zi reapare prin est. Și dacă lumea ar fi cu adevarat infinită, soarele nu ar putea face asta. Făcu o nouă pauză. Nici luna și stelele. —Ai putea să apreciezi cât de mare este lumea, de vreme ce ai ajuns până la marginea ei răsăriteana? întreba Roonuí-Roonuí. Nu, răspunse el sincer. Dar cele mai vechi tradiții povestesc că strămoșilor noștri le-au trebuit ani întregi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
O insulă normală care ajunge la opt sute de metri deasupra nivelului mării ar avea nevoie de o bază foarte largă, fiindcă ar trebui să urce încet-încet de pe fundul oceanului, care pe aici are mii de metri adâncime. Făcu o scurtă pauză, pentru că el să înțeleagă bine ceea ce avea să-i spună. Și dacă ne-am află în această situație, ar trebui să navigam deja pe deasupra zonei scufundate a acestei baze, deci am fi putut observa o schimbare a culorii și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
fel, ar fi putut să-l înțeleagă mai bine. Eu visez la Maiana, adaugă. Dar nu vreau să se mărite cu mine doar pentru că am avut norocul să găsesc un Soare care Cântă. N-ar fi corect. Făcu o nouă pauză și continuă mai liniștit: În câteva zile o să avem de luptat și n-aș vrea ca Tapú și Chimé să înfrunte moartea cu gândul că i-am înșelat... Înțelegi? —Înțeleg... — Acum, că suntem iarăși egali, o să putem vorbi din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
grăbiți. Aceleași tatuaje, aceleași capete rase, cu două mese laterale, și același tip de ghioage... Ce oameni oribili! — Și Anuanúa? întreba Miti Matái. N-am văzut-o, se grăbi să răspundă Căpetenia Războinicilor. Și nici pe celelalte fete... Făcu o pauză. N-am zărit nici vase mari. Arată cu un deget spre Miti Matái. Ai avut dreptate. Am fost mai rapizi. —Ești sigur? —Cel puțin pe insula nu sunt, insistă Roonuí-Roonuí. N-am văzut decât pirogi de pescuit. — Dar dacă am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Roonuí-Roonuí nega cu un semn ferm din cap. Asta e insula! Cum poți fi sigur? O presimt, replică el cu naturalețe. Și, în plus, n-am zărit nici o singură navă de război într-o insula de războinici... Făcu o scurtă pauză și apoi adaugă, ca și cum prin asta ar fi înlăturat orice dubiu: Și pentru că nici războinici n-am văzut. — Cum adică n-ați văzut războinici? întreba Omul-Memorie, atât de bucuros de parcă ar fi primit un cadou minunat. Cum vine asta? —Cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
în numărul în care ar fi trebuit să fie, dacă ținem cont de marimea insulei, răspunse. Iar cei pe care i-am văzut sunt ori prea tineri, ori prea bătrâni. Majoritatea bărbaților care ar putea lupta sunt plecați. Făcu o pauză semnificativă și încheie, apăsând cuvintele: Cu navele... — În cazul ăsta, câți războinici au mai rămas? —Vreo cincizeci. —Cincizeci! nu se putu abține să nu exclame Vetéa Pitó. Asta înseamnă că sunt aproape de două ori mai mulți că noi... Suspina. Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
fetele proaspăt eliberate, si întreba acru: —Despre ce naiba vorbește? —Despre Octar, regele Te-Onó. O matahala cu un penis imens, cu care a sfâșiat-ope sora mea, Purúa, provocându-i moartea, și aproape că ne-a omorât și pe noi. Făcu o pauză scurtă și adaugă, cu un gest de scârba: E un monstru burtos și împuțit, dar ei îi place. —Octar o să-ți smulgă limba, murmura Anuanúa, în cuvintele căreia se citea furia. Și-o să-ți scoată inima ca să ți-o mănânce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
dispunea, înainte să rostească cu voce sfioasa, de parcă și-ar fi cerut scuze: —Legea asta face parte din ansamblulde decrete care se referă la guvernarea insulei, dintre care al șaselea precizează că monarhia trebuie să fie ereditară. Făcu o scurtă pauză. Dar dacă nu accepți prima lege, înseamnă că n-o accepți nici pe cea de a șasea și, în cazul acesta, îți pierzi statutul de moștenitoare legitimă a tronului regelui Pamáu. S-ar fi putut crede că urmau să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
băiatul. Însă îmi amintesc că Hiro Tavaeárii spunea că sexul femeilor este întunecos, misterios și plin de ascunzișuri. Prin urmare, când un barbat reușește să pătrundă și în ultimul său colțișor, ajunge să-i stăpânească sufletul. Făcu o foarte scurtă pauză. Unele femei își păstrează acolo sufletul. —Maiana nu. —Maiana nu, într-adevăr. Dar Anuanúa e diferită sau poate că diferit este Octar ăla... Nu, nega Vetéa Pitó convins. Nu este el diferit, căci dacă ar fi, i-ar fi dăruit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
lui Miti Matái, lucru pe care sper că zeii nu-l vor permite, eu o să rămân la comanda navei și, în acest caz, sunt hotărât să o debarc pe primul atol nelocuit pe care o să-l întâlnim... Făcu o scurtă pauză și adaugă: Am analizat legile și nu există nici una care să spună că acela care abandonează un rege pe un atol nelocuit trebuie să se transforme neapărat în rechin. Vetéa Pitó și Chimé din Farepíti îl priviră cu un scepticism

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

și ce e rău. Ce e corect și ce e greșit. Fetei noastre mult prea blonde, care o să ardă camerele de luat vederi cu părul ei, spilcuitul îi spune cum emisiunile astea produse local sunt împărțite în șase segmente cu pauze de publicitate între ele. Segmentul A, B, C, și așa mai departe. Showurile astea precum Hai sus, Fargo! sau Răsăritul în Sedona sunt pe cale de dispariție. Producția costă mult în comparație cu achiziționarea unui talk-show național care să umple locul din grilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
albicioasă. Cultura aia subțire de laborator împrăștie un nor puturos în încăpere. Până în ziua aia, toată lumea a avut acces liber la cabinetul sanitar. Puteau să se închidă înăuntru. Să desfacă patul pliant și să tragă un pui de somn în pauza de prânz. Sau dacă aveau o migrenă. Sau crampe. Aici găseau trusa de prim ajutor. Toate bandajele și aspirina. N-aveai nevoie de permisiunea cuiva. În cabinet e doar patul pliant, un corp de bucătărie cu o chiuvetă de metal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
adevărate. Dacă vreo nevastă lasă să treacă de la ea, te pomenești că săptămâna viitoare o să le aducă, ei și copiilor, vreun herpes. Gonoree. Chlamydia. SIDA. Așa că o ia pe Cora la întrebări: — Cu cine și-o trage bărbatu-meu în pauza de prânz? Ajunge să arunce o singură privire înspre Cora, cu freza ei dată cu șprei, cu perlele, ciorapii de nailon până la genunchi și costumele ei cu pantaloni, și nici o nevastă n-o să dea vina pe ea. Cora, cu șervețele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

mai mult de jumătate din ea. Îi era foame. Mestecând voinicește, cu privirile furate de năzdrăvăniile de pe ecran, nu se putu abține să nu se laude: Știi unde m-am ascuns? Nici nu-mi bat capul! După un moment de pauză spuse, plină de mândrie: În podul magaziei cu lemne. Dan scăpă farfuria. Se uită la ea uluit, în timp ce fata continua să mănânce, pândindu-l cu coada ochiului, savurându-și victoria. Iată, pentru un astfel de moment nu se întorsese din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Vaporiu se scufunda. Coana Chirița spărietî Strâgaaa cât o țânea gugura: Vai, vai, vai ci durieri, Iotiti, bre, vaporiu cum chieri Șî marinarii cum plânji: Îh! Îh! Cum plânji cu lacrimi di sânji!" Făcea "Îh!Îh!" după un moment de pauză, trăgând aer în piept în timp ce pronunța cuvintele, scoțând un oftat șuierat și înghițit, că toată lumea izbucnea în râs. O rugau să cânte, iar și iar și Luana nu se plictisea niciodată. Când melodia se termină, unchiul Dali și partenera lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
trei categorii. Comportamentul tovarășei față de ei scoase în evidență acest lucru. În prim plan se aflau copiii ai căror părinți erau bine situați ori prieteni cu învățătoarea. Aceștia îi făceau mici servicii și o vizitau acasă. În fiecare zi, în pauza mare, mama unuia dintre băieți venea la școală și își hrănea odorul, timp în care tovarășa îi ținea companie. În timpul orelor, băiatul era mângâiat pe creștet cu o grijă și simpatie deosebite. Văzându-l atât de corcolit, Luana crezu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
în două săptămâni, nici una din "starletele" astea nu mai poate scoate o vorbă de răul tău? Colega de bancă a avut dreptate. Luana s-a acomodat imediat, le-a cucerit pe fete cu sinceritatea gândului și a sufletului ei. În pauze, în timp ce Mara și Bogdan se plimbau prin curte purtându-și povestea de iubire, Luana se alătura grupului de adolescente și asculta atentă povestirile legate de micile idile din viața acestora. La mijlocul lui octombrie au întrerupt școala pentru a munci cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
colectivă și susținută de practică agricolă. Spre marea lor nemulțumire, au fost repartizați la cules de sfeclă. Îngrozitoare sarcină să te afunzi până la glezne în noroiul moale și să sapi, în neștire, în mocirla cleioasă, după căpățânile roșii. Așteptau, nerăbdători, pauza de masă. Atunci se adunau în cerc și își descrețeau frunțile cu tot felul de ghidușii. La un moment dat, nu se știe care dintre ei, veni cu o idee năstrușnică, pe care băieții se grăbiră s-o declare strălucită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
putea cânta oricât. Îi plăcea ceea ce făcea, nu avea în repertoriu melodii care nu-i ajungeau la suflet. Trăia fiecare cuvânt al poveștii, fiecare notă a vocii și chitarei. Obsedată de versurile unui cântec al grupului " Ecoul", scrise, într-o pauză, pe tablă: "Să nu ne vadă îmbrățișarea, steaua, Prin craterul geamlâcului îngust. Ridică brațul și trage jaluzeaua. Hai, vino mai aproape să te gust!" Din bancă, Rosti aruncă stiloul spre ea: Neserioaso, scrii prostii pe tablă. Fata citi versurile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
scările de marmură din fața primăriei. Aveau să-și facă astfel o reclamă gratuită și spectaculoasă, toată suflarea orașului putând fi prezentă. Din nou, nu se ținu cont de părerea ei. Alexina contactă o trupă oarecare din oraș, să cânte în pauzele prezentărilor. Când le ascultă repertoriul, Luana se îngrozi de interpretarea lipsită de profesionalism. Începuse s-o irite faptul că nu e plătită, că nu era luat în seamă nici unul din sfaturile ei. Pierduse timp și investise sentimente pentru nimic. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să aleagă. El și nevasta lui nu se potriveau în acest domeniu. Era lipsit complet de cultură muzicală. De altfel, nici nu avusese cine să i-o facă. Mătușa care-l crescuse fusese o femeie sărmană. Banii pentru covrigul din pauză, caietele de la școală ori tratatele de specialitate din facultate îi câștigase cu sudoarea frunții. De unde bani pentru mofturi? Dacă prefera o muzică, atunci aceasta era muzica populară. Luana se topea ascultând acordurile unor formații pe care el nu le înțelegea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
will be Allright", melodie care o făcea, de fiecare dată, să se rotească prin cameră înfiorată de încântare. Genesis și-al lor "In too deep" aveau să-i amintească zilele pline de iubire de altădată. Pregătită astfel, după o scurtă pauză, Ștefan o lăsă pradă inegalabilului Pink Floyd. Îi prinse degetele subțiri între palme și așteptă. Ea simți căldura mâinilor lui. Își privi brațele lipite de perete și știu că el e dincolo, foarte aproape. Auzi muzica, își imagină discul rotindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]