3,006 matches
-
reședința de vară. Îl vedea ieșind dimineața devreme... desculț... simțind iarba plină de rouă a luncii... aspirând toate acele „poeme în stare născândă” din jur... îngemănându-și dublul alb cu apele negre ale lacului... În sfârșit, se îndură să desprindă pecetea și citi. Nicolae îl avertiza că avea să afle lucruri bune, dar și mai puțin bune, ba chiar rele. Vestea cea bună era că Marele Komandir plecase, părăsise Bucureștiul, lăsându-l pe amiralul Pavel Ciciagov să supravegheze retragerea trupelor rusești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pește înotând, o cămilă balansându-se. Era uimit de gradul de sofisticare al umbrelor pe care le făcea. Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de insectă zorită îl făcură să simtă un fior scurgându-se în jos pe șira spinării și-și scutură palmele, voind parcă să scape de păianjenul dinăuntrul său. Își aminti cum se speria singur câteodată în casa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mai aspră. Cel Milostiv l-a auzit. S-a îndurat și s-a înduplecat. Și i-a chemat pe toți mai marii Îngerilor Necuprinsului, care șed răsfirați pe lângă Tronul Slavei Sale, și le-a dat lor trâmbițele, cupele, ca și pecețile care vor trebui să fie rupte! Căci Răul a dospit, a ros, a copt, în suflete, peste epoci și peste locuri, ca un uriaș abces otrăvitor, himeric, pe cale să pleznească și să scufunde lumea în Abis. Prăsila necurată, Antichristul, s-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
război, nu există prizonieri. Cum era chestia...? Pe scut sau sub scut? Ei, n-a fost să fie! Mai ții minte ce ți-am scris pe răvaș, de ziua ta? "Viața omului e prețioasă. Pentru a supraviețui, să dăm Timpului pecetea petrecerii eu-rilor noastre!" Tu mi-ai zis că astea-s făcături, rahaturi, poncifuri, clișee ordinare, mă rog... Toate se leagă. Calea pe care am ales-o, este numai una. Nu-i așa? Hagakure! Ca la samurai. A trebuit să se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Frate! Vă iubesc pe voi toți, troglodiților... Ce tot cobești în dodii, dom'le? sare Cezărel și sughiță cu stropi. Explică-ne și nouă, ce-s balivernele alea meli-melo, de babă, pe matale? Ce harachiri? Ce sorți, ce legături, ce pecete, ce moarte, ce iubire? Ai...? Gura! îl repede Avocatul, cât colo. Lasă-l, Frate, lasă-l, că nu-și dă el seama ce se petrece. Exersam și eu niște figuri de-ale mele, niște figuri metaforice, poetice, băi, Cezărele, face
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
au ținut să poarte mîndria îmbrăcăminții regionale numai la defilare sau la prilejuri solemne. Costumele pe care le-am văzut au fost, cele mai multe, confecționate în atelierele școlii sau cumpărate la magazinele de artă națională. (...) Toate, însă, sau aproape toate purtau pecetea standardizării, adică a industriei. Erau nu costume naționale, adică nu haine pure ale poporului, ci costume naționaliste, semne ale unei mentalități a intelighenției noastre, a concepției despre neam a burgheziei intelectuale românești. Sîntem în 1938, la Sărbătorile Tinerimii Române, iar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
atoateștiutor. Degetul se opri între sânii Ginei, apoi se depărta de sticla pe care rămăsese încă o linie aburită. Mâna se ridică apoi și se apăsă, cu toată palma deschisă, între capetele noastre din oglindă. Rămase și în acel loc pecetea dizolvată a unei mâini de aburi roșietici. Apoi, mâna Ginei coborî pe umărul meu, identificîndu-se cu imaginea ei reflectată. Nu mai era nici o diferență între noi, cei din realitate, și din oglindă. Cu pași șovăitori, ea se reîntoarse pe sofa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dezvoltare ulterioară, de mediul lor geografic. „Există însă și popoare care se nasc pe un anumit pământ, continuând o viață străveche, imemorială, care își clădesc ființa ca o prelungire a mediului geografic și care își imprimă în schimb ca o pecete deprinderile și civilizația în acel pământ. Așa este, de pildă, neamul românesc... Fără această legătură, de astă dată esențială și organică, dintre pământul și poporul nostru nu putem înțelege nimic din istoria și civilizația actuală a neamului românesc”. Națiunea nu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
imediat notificată de guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste tuturor semnatarilor prezentei Convențiuni. Art. 5. Prezenta Convențiune a fost semnată în mai multe exemplare, fiecare din Înaltele Părți Contractante a primit unul. Drept care plenipotențiarii au semnat prezenta Convențiune și au aplicat pecetea lor. Făcut la Londra, la 3 iulie 1933. Pentru România: Ministrul Afacerilor Străine, N. Titulescu Pentru Afganistan: Ministrul Educației, Ali Mohamed Khan Pentru Estonia: Trimis extraordinar și ministru plenipotențiar, Dr. Kallas Pentru Letonia: Ministrul Afacerilor Străine, M. Salnals Pentru Persia
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
-i pătrunzi secretul, să-i descifrezi mesajul. Dar cum Ivan ți-este inaccesibil - nu pentru că a murit, ci pentru că, viu fiind, aproape nu mai putea vorbi, și acele puține cuvinte pe care le-a rostit îți erau pecetluite cu șapte peceți, pentru că nu știai rusește - cum Ivan îți este inaccesibil, încerci să-l regăsești în fiecare necunoscut pe care-l întîlnești. Ultimul necunoscut pe care l-ai întîlnit, de foarte curând, acum cinci-șase ceasuri sunt eu. Așa că înțeleg foarte bine: erai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
amprenta și formele pe care ei le impun cunoașterii. Astfel, într-un asemenea context, eu mă cunosc pe mine prin numele și statutul ce mi-au fost impuse dintru început de către imperativele sociale postulate ca repere mundane. Saltul peste această pecete spre propria interioritate nu implică aici o rupere primordială, o dezrădăcinare de această emblemă. Spectrul ei mă urmărește constant și în mijlocul demersului de a mă sonda spre profunzimea mea abisală. Chiar atunci când sesizez că am uitat, în proiecția spre fundamentele
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sa cu valențe de crepuscul atemporal. Totuși, într-un mod secund și insignifiant, marile creații artistice sunt, adesea, evaluate, numite, numerotate, catalogate sau grupate într-o ordine ce ține însă, mai mult, de percepția decât de mesajul lor. Dincolo de această pecete a infuziilor temporale, ele sunt scop în și pentru sine nefiind mijloace prin care spiritul admiratorului se înalță ci deschideri paradigmatice unde acest spirit devine mijloc și componentă întru dialectica frumuseții. Astfel, reculegerea admiratorului indică, aici, starea în care el
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
la tentația decriptărilor avide după certitudini primordiale surprinse fără aportul trăirilor afective. Taina mistică se refuză citirii cognitive drept un pre-înțeles, un adevăr temelie deja ancorat în ancestralul spiritului uman. Întregul ritual vizează trezirea acestui ancestral, acestei potențialități rămasă ca pecete trans-dimensională a creației ființei omenești de către energiile divine. Zeul șoptește sacerdotului substanțialitatea ritualului ce se revarsă spre credincios asemeni unei adieri edenice menită să-i reamintească rostul transcendent al survenirii și proiecției sale în existență. Aici revelarea acestui sens primordial
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ea solicită credință în fapta, în acțiunea zeului ce a coborât miraculos peste un moment al trecutului consumat. O astfel de coborâre iluminantă preschimbă acel moment temporal într-o clipă abisală a miraculosului, într-o breșă atemporală ce marchează cu pecetea transcendenței deschise grosierul materiei tranzitorii. Amprenta zeului rămâne închistată elementelor substanțiale din imanent cărora le împrumută sfințenia sa radiantă ca factor spiritual evocator și taumaturgic. Prin relicvele-mărturii, conștiința deschisă întru credință Divinității, este vindecată la nivelul profunzimilor pulsative de însemnele
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
așa ceva mai de mult... De la cei alături de care ne-am plimbat, cândva, ooo, plimbările tinereții pe Hohestrasse și Zülpicher ! Ooo, minunată Europă ! Bâjbâi neatent pe masă după coupe-papier, cu ochii la marca lipită pe scrisoarea ce o țin în mână, pecețile au înnegrit și mai mult dantelăria Domului, dar cât de tare ar trebui să o înnegrească pentru ca să nu o mai recunosc, cu aceeași sfâșietoare strângere de inimă ? înfig cu aplicație coupe-papier-ul în anvelopă și surâd tot mai înghețat - ce milă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
raționalismul serios al religiei statului roman. Printre numeroasele exemple în acest sens, putem de asemenea să amintim că instituirea vieții monastice și apoi, mai târziu, reformarea ei au fost percepute în egală măsură ca un mod de viață marcat de pecetea bizareriei. Și totuși, lucrările istoricilor sau chiar ale sociologilor ca Léo Moulin au subliniat cum izolarea monastică a fost un adevărat laborator în care s-au elaborat coordonatele principale ale vieții moderne 35. Conservatoare ale artelor și tehnicilor, mă-năstirile au
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
diversele sale aspecte, această sensibilitate teoretică relativizează, fără a o nega, conștiința de sine și arată cum ea nu poate fi decât o conștiință nefericită de obediență morală. Nefericită prin aceea că, pe fondul "păcatului originar", totul este marcat de pecetea infamiei. Alienare structurală. Viața "adevărată" fiind în altă parte sau mai târziu. Mundus est immundus. Iar respingerea celuilalt sau preocuparea de a-l îndrepta, de a-l ameliora, eventual de a-l îngriji, participă la această stare de spirit pe
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de unire, a acestor fragmente constitutive ale lumii reale. Excurs despre "Verwindung" Pe cine numești tu rău? Pe acela care vrea mereu să facă lucruri rușinoase. Ce este mai uman pentru tine? A cruța de rușine pe cineva. Care este pecetea libertății necesare? Să nu-ți mai fie rușine de tine însuți. Nietzsche Deontologia, această știință a situațiilor, un fel de "situaționism" extrem, este acceptarea complexității umane în care nimic nu este de aruncat. Idealul său fiind o societate neatinsă de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
dar nu lipsit de splendoare. De unde? Asta nu prea era treaba mea. Îi vedeam îndoind colț spre margine, și colț peste colț, dinspre dreapta și dinspre stânga, îi vedeam trecându-și dosul arătătorului, apăsat, peste îndoitură, care căpăta cumva o pecete definitivă, pecetea priceperii și a încrederii în lucrul bine făcut. Și efemer. Cel mai simplu era să iasă binecunoscuta bărcuță cu o singură pânză. Dar uneori, după un număr necunoscut de plieri în plus, se iveau ca din cețuri două
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lipsit de splendoare. De unde? Asta nu prea era treaba mea. Îi vedeam îndoind colț spre margine, și colț peste colț, dinspre dreapta și dinspre stânga, îi vedeam trecându-și dosul arătătorului, apăsat, peste îndoitură, care căpăta cumva o pecete definitivă, pecetea priceperii și a încrederii în lucrul bine făcut. Și efemer. Cel mai simplu era să iasă binecunoscuta bărcuță cu o singură pânză. Dar uneori, după un număr necunoscut de plieri în plus, se iveau ca din cețuri două coșuri, unul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
epicureice (filosofia astrală) dar și idei neoplatonice (nemurirea sufletului și cultivarea virtuții care asigură nemurirea). Cicero, prin forța de reprezentare cosmică și prin și prin stilul său înalt, rivalizează cu Platon. Ideile ciceroniene au sorginte variată, dar valorificarea lor poartă pecete romană. Cicero respiră sentimente pure și nobile, îndeamnă omul să cultive virtutea, să practice justiția, ca să ajungă la viața adevărată și fericită rezervată înțelepților care slujesc patria lor. Pentru alte detalii istorice și judecăți de valoare să recitim cartea lui
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
printre noi! Scrisoare lui Petru Proca Nu-ncetai niciodată să-alergi Și nu te fereai niciodată de lume; De-o vreme, însă, nu te vedeam pe străzi, Credeam că zorești o vânătoare anume. Plecând, nu ai uitat pălăria cea mare Cu pecete și boruri cam largi, De parcă mergea la o întâlnire Cu lighioanele în pădurea de fagi. Ai luat ce aveai mai de preț, Dar am rămas la fel de bogați, Pentru noi ai rămas la fel de semeț Și, sigur, cel mai cel dintre frați
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
a li se face sau să se permită a li se face vreo tulburare și nici vreo împiedicare a aplicării celor poruncite de noi prin prezenta. Și ca această hotărâre să fie valabilă pentru totdeauna, am pus pe acest înscris pecetea noastră. Dat la Meun sur Yèvre, în luna decembrie, anul Domnului o mie patru sute douăzeci și nouă și al optulea al domniei noastre. începea calvarul Cu toate că englezii fuseseră biruiți la Orléans, Parisul se afla în continuare în mâinile Bourgognilor. încurajat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
va rămâne mai mult din acel venit, din acel an, să aibă a-l strânge și a-l vinde egumenul... și să facă bani, însă toate cu știrea și cu scrisoarea părintelui,... chir mitropolitul Sucevii, și să-i trimită cu pecetea sfinției sale la mai sus scrisa și slăvita cetate a Ierusalimului și să-i dea în mâinile marelui și slăvitului patriarh”. ― M-ai convins, dragule, că porunca voievodului Radu Mihnea este oglinda modului de închinare către locurile sfinte a tuturor mănăstirilor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
n)i închise într-o ladă...” După atâta amar de vreme, însă, deși acei negustori le credeau pierdute, le-au găsit totuși pe toate nesmintite. Drept răsplată, au dăruit Pobratei o scoarță, o icoană a Precistei, opt lei și o pecete. “Iar altele... le-au dat toate pre mâna egumenilor de la sv(i)ntele mănăstiri... carele sântu închinate la Ier(u)s(a)lim ca să le ducă acolo să fie în svânta beserica cea mare”. ― Cu îngăduința sfinției tale, eu aș
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]