2,745 matches
-
se refăcea ancheta morții lui Mihnea, se Întorseseră babacii lui Gimmi de-afară și presau să se rezolve odată, să ne reprimească În facultate, că nu-i vina noastră că s-a pilit Mihnea și a căzut de pe balustradă. Penibil, penibil să ajung să mă bucur că presează babacii lui Gimmi, dar asta trebuie să recunosc, sunt un pigmeu, un nimenea, un nimic, chiar am așteptat cu inima cât un purice răspunsul de la Rectorat, poate În toamnă intrăm cu restanțierii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
datoria, vei convinge că meriți a fi avansat. Și eu am trecut În viața mea peste multe momente grele”. Dar bietul Cristian, dar mai ales soția lui au Încercat prin stăruințe, rugăminți și lacrimi să mă convingă - și asemenea momente penibile am trăit cu ei, Încât nici nu mai suport să Îmi amintesc! Capitolul 26 Păcate neispășite Nu se uită la Christa. S-a răsucit pe scaun și privește pe fereastră culmile Împădurite pe care umbra serii le crește. Încă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în exil. Dar vă asigur că exilul nostru va înceta și vom reveni, cât de curând, odată cu Bourbonii. Știu, Alteță, că Napoleon este și dușmanul dumneavoastră. Intrați în loja noastră și împreună vom putea pune umărul la înlăturarea acestui saltimbanc penibil care profanează funcția sacră a monarhiei. D’Autrey așteptă câteva secunde, dar prințul mânca liniștit. Așadar, Alteță, pot spera că veți onora deschiderea lojei prin prezența dumneavoastră? Câinele de la picioarele prințului tresări și Manuc privi în jur, surprins de întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sfert din populație se afla, fie „sus”, la munte, fie „jos”, În chimnițe, fie alergând la Manej, sub supravegherea cățelelor, a buzeștilor...). După primul atac al bolii, mama nu a mai putut merge decât cu ajutorul a două bastoane, recuperându-și, penibil, picioarele ca și moarte. Îi instalasem un șezlong În curte, pe iarbă. Fiindcă Îi era mereu frig la picioare (avea În jur de cincizeci de cuvinte și vreo sută de expresii pentru a zugrăvi feluritele nuanțe de durere), Își punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
hol. După ce Alison a intrat în casă, Sofia a scos repede capul pe ușă și s-a uitat pe stradă, apoi a închis ușa și s-a întors ca să-și înfrunte dușmanul de moarte. Ce vrei? Alison se simțea deja penibil, dar când și-a dat seama că nu avea să i se permită să depășească spațiul holului, a început să se simtă și mai prost. Așa că s-a sprijinit de balustrada scărilor. —Am venit să port cu tine o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Întâmpinarea lui. După un schimb de șușoteli, Emirul Suprem se Întoarse către colegii săi, cu un zâmbet nevinovat: — Blestematul de bancher nu-mi Înțelesese ordinele, n-a plătit Încă trupele. Era o neînțelegere! Incidentul a fost Închis În acest chip penibil, dar, de-atunci Înainte, Înalții demnitari ai statului nu mai Îndrăzniră să se dedea la plăcutul jaf al vistieriei, care continua de secole. Existau, desigur, nemulțumiți, dar aceștia nu puteau decât să tacă, fiindcă majoritatea oamenilor, chiar și dintre responsabilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
îl cunoaște, asta se poate sfârși urât.” „Crezi că, dacă n-am locui atât de înghesuiți unii într-alții, totul ar fi diferit? De pildă, ar exista mai puțină paranoia din asta?” „Nu, nu cred. Însă comuniștii sunt cu desăvârșire penibili dacă își imaginează că e mai sănătos să trăiești așa. O altă istorie s-a petrecut într-una din zilele acelea fierbinți de vară, când nici unuia dintre noi nu-i stă mintea la muncă și halele fabricilor rămân goale, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
purta în dimineața aceea, sub norul care se spărsese deasupra capului său, cum poate pleca, de vreme ce toate hainele îi sunt însemnate, mânia mă inundă din nou, nu te voi ierta niciodată, îi spun, dar imediat îmi dau seama că sunt penibilă, lui nici măcar nu îi pasă cum mă simt, la asta se reduce totul, nu mai am nici o putere asupra lui, dacă i-ar păsa, nu ar pleca, nu este impresionat nici de ceea ce îi spun, continuă să își hrănească rucsacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să audă. Știu că n-ar fi trebuit s-o fac, plânge ea, dar iată că am făcut-o. Iar el a spus doar: „Minunat! Mulțumesc mult!“ Apoi n-am știut ce să-i zic și a urmat o pauză penibilă, iar eu am continuat: „De asta te-am sunat“. Iar el a zis: „Bun, mersi“ și apoi a tăcut, așa că eu am spus „Ne mai vedem“, iar el a răspuns: „Sigur!“ Am închis și mi-a venit să mă sinucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
puțin în afară. Sunt chiar deasupra lui Jake; aș putea să-i arunc un bănuț în cap și să privesc cum îi cade în păr. Observ că Jake are părul des. Ce bine! Am o prejudecată puternică în legătură cu tristele și penibilele începuturi de chelie care te fac, nu știu cum, să te gândești invariabil la bătrânețe. —Salut, zic eu, incapabilă de vreun comentariu mai sofisticat de atât. Se uită în sus spre mine. A, salut! zice și el, vizibil încurcat. — Interfonul nu funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Finn se zgâiește la mine. Mă simt complet despuiată. În cele din urmă, îmi vin în fire la gândul că port bikini, nu chiloți. Dar tot mă simt roșind. Dacă mă reped în camera mea, scena va părea și mai penibilă. Cred că cel mai bine ar fi să n-o iau chiar așa în tragic și să încerc să mă comport cât mai firesc cu putință: —Vii să înoți? Mergem cu toții, zic eu, la nimereală. Finn stă pe marginea patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
eu, cu sufletul la gură, deși îmi puteam imagina continuarea. E singur în cameră și mi-e clar că suferă îngrozitor. Dacă s-ar fi împăcat cu Vanessa, ar fi fost în extaz. Finn mă privește pentru prima oară după penibilul incident de la începutul conversației noastre. — Discuțiile de la Ex-ii Anonimi m-au ajutat foarte mult, Rebecca, zice el cu însuflețire. Cred că, dacă nu participam la aceste discuții, aș fi încercat s-o conving că și noi eram perfect compatibili, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dacă mă înțelegeți... M-am crezut prietena lui Finn. Înainte să-mi dau seama ce fac, plângeam deja unul în brațele celuilalt. Apoi toată lumea s-a dus la piscină și am rămas singuri în sufragerie. S-a iscat un moment penibil când ne-am uitat unul la celălalt, dezorientați. Nu mi-am dat seama atunci că mă simțeam atrasă de el, dar îi făcusem ochi dulci prea mult și cu siguranță că exista o vibrație specială între noi. Cred că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care mi se prinde de picioare, făcându-mă să patinez și să scot niște plescăituri nesuferite la fiecare pas. Mă străduiesc să-i par grațioasă lui Jake, dar renunț imediat, mă mulțumesc doar să împiedic vreun incident neplăcut. Ar fi penibil să alunec și să cad în fund. Mă gândesc că am putea veni iar pe plajă diseară, să facem dragoste, deși se pare că nu e cazul. Dacă acum e flux, atunci o să fie reflux, așa că ar trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la mine: „Dragă, ai greșit adresa!“, iar eu i-am cerut scuze tipului, care doar mi-a făcut cu mâna, ca și cum mi-ar fi spus: „Du-te învârtindu-te!“ Asta am și făcut... Și ăsta n-a fost singurul eveniment penibil. Când am avut nevoie la toaletă, erau acolo o mulțime de bărbați și toți au început să fugă care-ncotro când m-au văzut. Cam descurajant. Așa că am renunțat și m-am ușurat în mare. — Ai dus o viață interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
frecându-și capul. — Au, se plânge el. Ce tare m-a durut... — Hai, prietene, zice Finn, ridicându-l în picioare. Noi, ceilalți, ne strecurăm pe poartă și ne îndreptăm spre casă, ocolind zgripțuroaica prăbușită în boscheți. La ușă ne bulucim penibil, încercând să intrăm toți deodată, ne blocăm în vestibul, după care reușim să ajungem toți înăuntru și trântim ușa de la intrare. Charlotte, deșteaptă, încuie și pune lanțul. —Jim? strigă Finn. Jim, unde ești? Auzim un fel de mormăieli din fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că zic automat „Eu sunt“. Și apoi îmi dau seama și adaug și numele. Din câte bănuiesc, ar putea să mai existe o altă femeie care-l sună și spune scurt: „Eu sunt“. Nu vreau să se iște o confuzie penibilă. —Rebecca? (Pare de-a dreptul șocat.) Doamne! (Urmează o pauză lungă, iar pe mine mă încearcă disperarea la gândul că sunt ultima persoană pe care vrea s-o audă.) Ce mai faci? zice el, în sfârșit. Sunt bine, zic. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Pământul Sfânt și așa mai departe. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, sosește Nogaret, care amintește că Templul a avut legături mai mult decât prietenoase cu Saladin: suntem În fața insinuării unui delict de Înaltă trădare. Justificările lui Molay sunt penibile, În această depoziție omul, greu Încercat deja de doi ani de carceră, pare o cârpă, dar tot cârpă se arătase și imediat după arestare. La o a treia depoziție, În luna martie a anului următor, Molay adoptă o altă strategie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Totuși, pentru ambițiile sale de „desenator ezoteric”, Cosmin îl găsea pe Leo uimitor de dispus la tot felul de jocuri frivole, jocuri de adolescentine, în care fiecare afront suferit este răzbunat proiectând asupra persoanei în cauză bizarerii din cele mai penibile. Pe DVD-ul unde se găsea relatarea conflictului provocat de gelozia maladivă a îndrăgostitului, se afla un fișier numit simplu Pielea de măgar. Inițial, Cosmin crezu că era vorba de povestea Fraților Grimm în format electronic, ori de romanul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scopul ultim, ca să ce?! Pentru duelul veșnic Bine-Rău? Pentru maniheismul de paradă al super-vedetelor? Angra Mainyu versus Ahura Mazda? Așa, și...? Mi se fâlfâie! Antihristul ăsta de operetă e curată butaforie, e un basm, o farsă, un mit urban anost. Penibil. Lamentabil. À la Ponson du Terrail. Păi, nu...? " Tinerii voștri vor avea vedenii, iar bătrânii vor avea visuri..." Hopa! Revino-ți! Maturizează-te, odată, bâtă! Hai! Ce-aștepți? Rușine! Te faci de râs, ca ultimul tâmpit, reia el introspecția. Suntem
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
banii. Mai bine să-ți spun eu ceva mai interesant! Îi spuse că în cele trei luni, cât a stat în străinătate, a avut cheltuieli exorbitante, că a trebuit să facă apel și la bărbatul ei, deși i-a fost penibil pentru că Grigore are amabilitatea să nu se amestece în socotelile ei și nici ea, în schimb, nu vrea să-i ceară nimica, mai ales în cazuri cum a fost călătoria recentă, întrucîtva împotriva voinței lui. Platamonu își permise să observe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu fosta sa noră va putea discuta cu adevărat despre moșie. Nu era hotărâtă să vândă și nici n-ar fi vândut dacă rămânea cu Grigore. Acuma însă, imediat ce va putea dispune singură, va lichida Babaroaga. I-ar fi și penibil să mai aibă afaceri chiar și numai în vecinătatea proprietăților lui Grigore. Ar fi fost bucuroasă să scape mai repede, dar până nu va fi divorțată nu poate face nimic, pentru că i-ar trebui consimțământul soțului. Într-o lună, cel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să cheme ajutor străin înainte de a face o supremă încercare. ― Dragii mei, trăim cea mai cumplită tragedie din istoria neamului romînesc! zise Baloleanu cu glas înecat. Însuși șeful a fost mișcat ieri după-amiazi, când ne-a dat instrucțiile pentru executarea penibilei misiuni. Recunoștea că avem o sarcină extrem de dificilă și mai ales primejdioasă. "Contez, zice, pe tactul, pe inteligența și energia dumneavoastră! Aveți manifestul cu reformele care satisfac doleanțele cele mai urgente. E o armă pacifică excelentă, pe care s-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din Amara și-i spuse că mâine se va întoarce și el acasă, deocamdată singur, până va constata că într-adevăr nu mai e nici o primejdie... În București, primul drum îl făcu în aceeași zi la Gogu Ionescu. Îi era penibil să fie crainicul nenorocirii, dar își zicea că, după telegrama laconică a lui Grigore, amănuntele pe care le aducea dânsul vor fi totuși o consolare. Casa din strada Argintari cu scara monumentală și scoica deasupra intrării, care cu vreo șase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Kane zăcea în același loc, prăbușit lângă masa popotei... Adunară destule materiale pentru fabricarea unui lințoliu improvizat pe care laserul lui Parker îl închise curând. Sicriul fusese realizat în aceeași manieră, și această macabră ceremonie ― acest marș lent și penibil spre sasul principal ― îi întristă profund. Se consolară zicând că făcuseră tot ce le-a stat în putință. Înghețarea corpului și transportarea pe pământ unde ar fi avut parte de funeralii mai solemne era o posibilitate pe care o luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]