4,527 matches
-
în mai multe antologii românești și străine. Colaborează la diverse reviste literare din țară și din străinătate. Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, Filiala Bacău, 2014. SONETUL ETERNEI POVEȘTI Madona, a sfintei naturi minune, Cu tors de regina nemuritoare, Atâta perfecțiune nu te doare? Cu pioșenie de rugăciune, Cine te-a răsădit, gingașa floare? Din ce stele-a reușit să te-adune? Ce taine moștenești de la străbune De ești atâta de amețitoare? Basmul tău e un continuu prezent Și nu se
SONETUL ETERNEI POVESTI de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376075_a_377404]
-
cădea din nou cât mai adânc pentru o nouă resurecție. ZEN Absolut Zenul greblate gânduri pe nisipul alb adiacent statuilor pasive culori demente de nebun legat șoptesc: parcul acesta e surpat nu viața-i greu de străbătut ci neatingerea sublimului perfecțiunea unei litere zbaterea aripii în zbor O lacrimă sărată-i orizontul miracol sânul tău în palmă așezat o mângâiere ca o briză Zenul departe, ca un gând furat DISCUȚIE DESPRE „LA BELLE EPQUE” Cândva cavalerii făceau piruete cu sabia și
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
anii care se scurg către trecerea în neființă. Domnul Vasile Hatos în poemele sale tinde în permanență către „Absolut”, chiar și cel din interiorul ființei umane, apoi urmează o evadare în Universul material. Poetul este într-o continuă căutare a perfecțiunii: „Îmi place să caut noi perfecțiuni, / Renăscând în mine metafizici perfecte!” Titlul sugestiv „Tainica simțire” dezvăluie de la început intenția autorului de a-l introduce pe cititor în „simțirea” ființei umane, urmând ca pe parcurs să pătrundă în adâncurile acesteia. „... dar
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
în neființă. Domnul Vasile Hatos în poemele sale tinde în permanență către „Absolut”, chiar și cel din interiorul ființei umane, apoi urmează o evadare în Universul material. Poetul este într-o continuă căutare a perfecțiunii: „Îmi place să caut noi perfecțiuni, / Renăscând în mine metafizici perfecte!” Titlul sugestiv „Tainica simțire” dezvăluie de la început intenția autorului de a-l introduce pe cititor în „simțirea” ființei umane, urmând ca pe parcurs să pătrundă în adâncurile acesteia. „... dar tainica simțire / Cuprinde al meu suflet
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
imperfecte. Parcă te simți transpus în locul scriitorului și fără să vrei anticipezi următorul pas, trecerea de la o stare la alta, atingând extremele, evadând din microcosmos în macrocosmos și invers, străbătând porțile străvezii ale universurilor paralele în zborul către „Absolut” și „Perfecțiune”, un dute-vino de la conștiință la materie, de la praxis la spiritual, ca în final să descoperi că tu însuți ești o parte infimă din Divinitatea „infinită” „Tot ce cere gândul, iubirea și durerea, / Să dau minții iertarea și dragostei puerea / De-
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
o floare? Întâi, când am ales-o-n zori Din rondul plin de alte flori, m-am întrebat, ce-i trandafirul? Unde povestea-ncepe firul? Iar el mi-a spus: - Ca o mandala mi-am arătat întâi petala! Simbol pentru perfecțiune, Așa ieșit-am din genune, Din apele primordiale, Am răsărit cu cinci petale! Sunt cupa vieții, a iubirii, A inimii și-a nemuririi. Am fost născut să fiu potir Al mult iubitului Martir Și simbol rozacrucian Și altul mistic, feciorian
CE-I ROZA? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376709_a_378038]
-
în cuvinte. Atâta doar că, de cum ne întâlneam, se dăruia cu tot sufletul de fiecare dată și renunțam la gândurile de acest gen care, în orice moment, puteau naște resentimente ce ar fi compromis o relație atât de apropiată de perfecțiune. Nu am rezistat tentației de a-i povesti despre frământările mele, pe departe, dând mare atenție cuvintelor și un alt gen de interpretare a acestor îndoieli. Am insistat pe convingerea mea că și-a greșit cariera. Că nu științele economice
ÎN ÎMPĂRĂŢIA CĂRŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376735_a_378064]
-
pe internet pe un forum deschis special pentru Nichita, să văd ce mai scriu tinerii (anonimi), și iată ce comentarii am găsit de pildă referitor la poezia Lecția despre cub, comentarii din care citez: „noi nu suntem capabili să vedem perfecțiunea, ci numai imperfecțiunea care ne desparte de ea” sau: ” Arta trebuie să redea imperfecțiunea într-un mod cat mai perfect”. Pentru cei care nu-și mai amintesc poezia, voi reproduce un fragment de început, apoi finalul, sa vedem ce se
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]
-
cubului. Toți, dar absolut toți zice-vor: - Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colț sfărâmat!” Un alt cititor a adăugat: „Ultimele versuri ar putea exprima ipocrizia oamenilor care nu sunt capabili să aprecieze perfecțiunea, însă observă cu ușurință imperfecțiunea, defectul, este o reacție caracteristică celor care nu sunt în stare să creeze nimic,celor care trec pe langă frumos ignorandu-l, dar care nu pierd ocazia să observe și să condamne orice pas greșit
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]
-
de a deveni însăși semința divină. Floarea de lumină răsare în eternul aici și acum, În care te invit să mă vezi adusă de ruga armoniei. MIEREA PRIN SMERENIE Stăm prizonieri în lagărul de concentrare a singuraticilor, Din setea de perfecțiune, în această evaporare de valori, Ne zâmbim din poze și ne îmbrățișăm în secret, Neștiind despre venirea vreunui pas. Îți zîmbesc prin întrebarea dacă-mi zâmbești, Mă prind copilă năzbâtioasă privind, în oglinda apei, Visul despre dragostea-împăcare Și îmi cânt
POESIS de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375222_a_376551]
-
Dumnezeu i-a șoptit: femeie, în pântecul tău mi-am ascuns chipul și te condamnsă-l porți/ până cineva/ mă va striga/ pe nume. De ce să fie asta o condamnare?! Poate că într-adevăr suntem condamnați să nu putem ajunge vreodată perfecțiunea, sinonimă cu Dumnezeu care ne face totuși după chipul și asemănarea Sa. Această idee se simte ca o încărcătură emoțională biblică. Bunica este și ea o figură reprezentativă în peisajul bucolic. Ea nu ar putea lipsi, tocmai ea care croșeta
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
Cristinei - Emanuela DASCĂLU (pe scurt DEC). DEC a intenționat -- și continuă -- să scrie literatură și în special poezie, literatură de calitate, plecând, probabil, de la realitatea că orice activitate umană adusă de ceea care o săvârșește la înălțimi de calitate spre perfecțiune, ne referim la acea activitate ca la o artă, iar arta în forma ei cea mai înaltă, mai concisă și mai cuprinzătoare este, fără nici o urmă de îndoială, POEZIA -- cred că realizați de ce am scris acest cuvânt cu litere mari
UN NOU MODEL DE LITERATURĂ NECONVENŢIONALĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376133_a_377462]
-
la poezia autentică concepută de poeți autentici, precum cea din volumul Travel Series (Journeys of the Self). Aș putea exemplifica prin poetul Ion Barbu, matematicianul pentru care recea matematică, interesanta aritmetică, geometria sau trigonometria, algebra sau matematica cuantică ajung la perfecțiunea abordării lor să fie numite ARTE. „Rezolvarea acestei minunate ecuații este o adevărată poezie” mi-a spus odinioară într-un interviu profesorul Octav Onicescu -- opinie confirmată de profesorul Radu Miron și de câțiva alți mari matematicieni, dar nu am spațiul
UN NOU MODEL DE LITERATURĂ NECONVENŢIONALĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376133_a_377462]
-
viață. Fiecare picătură de ceară îi provoca o durere profundă dar fără ele nu mai putea trăi. La un moment dat s-a adunat prea multă ceară. Edwina simțea că se sufocă sub presiunea acesteia. Omul nu reușește să atingă perfecțiunea, deși aspiră spre aceasta și ajunge să se sufoce printre piramidele de ceară ale idealului. Noaptea și picătura de ceară i-au adus aminte Edwinei de ceva îndepărtat ... S-a întâmplat cu puțin timp în urmă. O picătură de ceară
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
Dispari....apoi, plec eu în căutarea ta. Suntem ca într-un vârtej, Într-un du-te- vino cosmic, universal. Știi de ce nu ne întâlnim? Pentru că ne este frică de absolut, Am stârni gelozia universului Și acesta s-ar descompune sub imperiul perfecțiunii noastre Și totuși .... de ce nu ne întâlnim ? Pentru că trupurile noastre nu se vor , Sufletele nu ar înțelege motivul întâlnirii fizice. Sunt un suflet obosit pentru că te caut de la începuturi Dar căutarea îmi aduce liniște...acum știu că exiști Și într-
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
sufletul,Dispari.... apoi, plec eu în căutarea ta.Suntem ca într-un vârtej,Într-un du-te- vino cosmic, universal.Știi de ce nu ne întâlnim? Pentru că ne este frică de absolut,Am stârni gelozia universuluiși acesta s-ar descompune sub imperiul perfecțiunii noastreși totuși .... de ce nu ne întâlnim ? Pentru că trupurile noastre nu se vor , Sufletele nu ar înțelege motivul întâlnirii fizice.Sunt un suflet obosit pentru că te caut de la începuturiDar căutarea îmi aduce liniște...acum știu că exiștiși într-un moment când
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
care pleacă spre absolut doinind iubire pentru Creator. Și nu e un suflet mai înălțător decât acela care trăiește pentru și din mângâierea divină”; „Prin credință nu mai suntem prizonierii timpului, ci călători ai nemărginirii”; „Omul este o frântură din perfecțiunea divină și doar contopit cu Dumnezeu își va desăvârși forma”. Dimensiunea umană în raport cu cea cosmică sunt teme majore în filozofie. În consesns cu acestea sunt și aforismele despre Dreptate, categorie filozofică foarte importantă, încă din antichitate: „Dreptatea e atributul celor
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
putem să nu admirăm această operă - operă a unei conștiințe care s-a consumat pentru bunătatea, frumusețea și libertatea fanteziei. Prin atâtea căutări și suferințe, și prin sacrificiul propriei sale vieți, Van Gogh a reușit să creeze picturi de o perfecțiune absolută, suficiente ele singure pentru a-i asigura gloria”, menționând totodată și îndemnul către artiști, de a îndrăzni orice în lumea culorii, în intensificarea expresivă a formei sintetice. Creația este gând-idee și imaginație - putere a minții și a sufletului - din
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
din florile sufletelor, înspre ecouri dansând ale ritmurilor sferelor astrale, curgând armonios, împletindu-se discret în muzica absolutului din surdina Universului. Inocența dulce a privirilor copleșite de uimirea în fața revelațiilor încântătoare, inundate de sclipiri străbătându-le în timp ce contemplă orizontul, îmbrățișează perfecțiunea desprinsă din infinit, prelungindu-se în oglinda lor, în care timpul devine cealaltă jumătate a infinitului. În toată splendoarea din zări, împărțită prin razele ce își întind brațele lungi, mângâietoare, către pământ, se regăsește magia clipei supreme, divine, ce cuprinde
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
gând de iubire, pe zi, Alungă dureri și hrăneste sufletul, Predestinat așteaptă ca timp să-i acorzi Binecuvântează-l! Poți desena, omule, ceea ce simți? Cum crezi c-ar arăta imaginea ta? O inimă din cioburi de lacrimi fierbinți... Desenează-i perfecțiunea! Descătușează-i sentimentele, cheia-i la tine, Nimeni nu-i știe iubirii tale profunzimea, Simte durerea și bucuria ființei depline Deschide azurul, inimii! Referință Bibliografică: Poți desena, omule, ceea ce simți? Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2161, Anul
POȚI DESENA, OMULE, CEEA CE SIMȚI? de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379223_a_380552]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > ASCULTÂND TĂCEREA Autor: Marioara Vișan Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ascultând tăcerea Cu pașii miracolului caut perfecțiunea nu există obstacole numai tăcerea veșniciei. Cu gândul de copil mă întorc pe drumul trecutului dar regăsesc doar tăcerea unui timp aproape uitat. Caut un nor de smarald unde culorile vorbesc cu Dumnezeu într-un limbaj tăcut pe care aș
ASCULTÂND TĂCEREA de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379272_a_380601]
-
Caut un nor de smarald unde culorile vorbesc cu Dumnezeu într-un limbaj tăcut pe care aș vrea să-l înțeleg. Trezesc în interiorul meu Acea voce minunată care face să mă simt o parte din tine Am înțeles în sfârșit perfecțiunea E în mine În tăcerea cu care Dumnezeu ne vorbește. Referință Bibliografică: Ascultând tăcerea / Marioara Vișan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2330, Anul VII, 18 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Vișan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ASCULTÂND TĂCEREA de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379272_a_380601]
-
tare-abătut. Din ceas în ceas, privesc pe-al meu pridvor, Dar nimeni nu-i. Doar câinele mai latră-n zori. Eu vocea lui ascult, în pragul nopții, Cănd negura profundă își arată colții. Visez un vis în care-observ a ta perfecțiune, Mi-i dor de noi, de-a ta blândă afecțiune. Crăiasa mi-s, prin gerurile iernii efemere, Durerea grea m-a redus iarăși la tăcere. Referință Bibliografica: Din ceas în ceas / Maria Cristina Pârvu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DIN CEAS ÎN CEAS de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369229_a_370558]
-
Cu ajutorul harului el învăța să distingă adevărul de jumătatea de adevăr, de aparenta adevărului. Alminteri el ar putea călători spiritual într-o corabie pe jumătate reală pe jumătate fantomă. • Cei care pretind sau trăiesc cu iluzia că au ajuns la perfecțiune, la statura divină, nu mai au de fapt loc de creștere. • Infatuarea este o platitudine gratuită, un semn al automutilării duhovnicești, un fel de miopie, neputința de a vedea mai departe de propria persoană. • Cel ce-a ales, sau a
TEOLOGUMENA – DESPRE URCUSUL DUHOVNICESC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369247_a_370576]
-
să ne crăpăm capetele în vârtejul coborârii și suntem gata-gata să ne spargem casa, această unică planetă ospitalieră cu viața din imensitatea Universului despre care omul știe câte ceva. Suntem pe culmile disperării, dar continuăm să ne credem adevărate minuni ale perfecțiunii și măreției... Însă graba omului modern nu mai surprinde pe nimeni, căci specialiștii și-au spus cuvântul: „Da, acesta este cu adevărat omul viitorului, el, cetățeanul țărilor supraindustrializate de azi și al societăților postindustriale de mâine!” d) Dizarmonia lăuntrică Neîndoios
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]