1,728 matches
-
bine decât aici... în orice altă parte ai o șansă, înțelegi? Numai aici nu ai nimic. În orice altă parte poți avea totul. HAMALUL: Unde, unde în altă parte? Ce fel de șansă? Ce tot bolborosești acolo? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Perfid.): Grubi... Hai să fugim împreună... cu drezina... HAMALUL (Confuz, între neîncredere și speranță.): Cu drezina!? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cu drezina! În zece zile putem fi departe. Simt în aer un vânt, un iz de ocean. Cred că această cale ferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu atâta Încrâncenare de detalii minore, uitând că fiecare se poate naște și, mai ales, poate muri oriunde? Această bolnăvicioasă nevoie de repere de tot felul - spațiale, temporale, morale, religioase -, o Întreagă metafizică a neesențialului, a derizoriului existențial, ne Împresoară, perfidă, de la Începutul lumii și riscă să ne Însoțească până la sfârșitul ei. Și când te gândești că totul este infinit mai simplu decât pare. Îngrozitor de simplu... Fizionomia emaciată a tipului cocheta consternant cu melancolia: trăia, probabil, clipa mistică a tristeții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de superioritate cu care Îmi servea drăgălășeniile respective. Parcă eram la o consultație medicală În momentul pronunțării diagnosticului; mai rămânea să-mi prescrie rețeta... - Trebuie să va cer scuze că am răspuns la provocare? m-a Întrebat ea cu nevinovăție perfidă. Cu alte cuvinte, eu Începusem, eu dădusem tonul În această discuție alunecoasă și pe muchie de cuțit, ea nu făcea altceva decât să marșeze la jocul propus de mine - ce nu-mi convenea acum, În fond și la urma urmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și al principiilor lor au fost purtate războaie, au fost organizate cruciade și expediții militare, au căzut capete Încoronate și s-au desfășurat revoluții, astfel Încât mi-e imposibil să le privesc ca pe niște reprezentații butaforice ale unor fraieri scoși perfid la Înaintare și manipulați dexter de o instanță atotștiutoare și atotputernică numită Centrul de nu știu ce, și asta doar pentru ca respectivul Centru să-și poată face treaba la adăpostul falsului mister cu care sunt Înconjurate, de secole, penibilele marionete. Să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pregătirea novicilor include numeroase etape de inițiere secretă, cu conotații magice și oculte, precum și multe alte amănunte la fel de cutremurătoare. Crede tot ce fostul templier Îi mărturisește cu limbă de moarte. N-are cum bănui că tocmai cădea pradă unei mistificări perfide și că omul din fața lui nu se spovedește, ci debitează artistic un text preparat În tainițele Centrum-ului al cărui trimis este. Rămâne convins că a doua zi, când păcătosul este scos din celula În care nu va mai reveni niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
au existat, nu se poate face abstracție de această evidență. S-a mai Întâmplat Însă ceva. În loc să-și vadă de-ale lui, respectiv de clamata dezvoltare multilaterală, comunismul sovietic a căzut, din rațiuni propagandistice și de prozelitism ideologic, În capcana perfidă a competiției cu Occidentul, În general, și cu SUA, În special. Competiție inegală din start: doar două decenii de dezvoltare În condiții normale, În speță, neafectate de război - anii ’20-’40, să spunem -, contra două secole de capitalism, netulburate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ingenue de la Comedia Franceză, de care se Îndrăgostește ca un adolescent. Pocherul și curtezana - combinația perfectă pentru un final dramatic, care nu se lasă foarte mult așteptat. Într-o noapte stropită din belșug cu coniac franțuzesc și agrementată cu cochetării perfide de aceeași sorginte, tânărul amorez cade În capcana duplicității unui partener de pocher aflat pe mână cu perechea adversă, și inevitabilul se produce: pierde toți banii, pune la bătaie ceasul de aur și cele câteva bijuterii pe care le avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
concret și iminent ceva care se poate Întâmpla sau nu și care amenință să se Întindă, În cea mai fericită ipoteză, pe suprafața unor secole. Cât va dura până când omenirea o să poată fi modelată arbitrar, potrivit unui scop atât de perfid ? Dar până când Ceilalți vor implementa pe planeta lor modelul confecționat undeva, În nu știu ce colț de Univers, de un creier rătăcit? Ce se Întâmplă dacă Între evoluția naturală a omologilor noștri spațiali și imaginea dirijată cu care vom Încerca noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu? Dacă ar fi avut timp și mijloace, mare ar fi fost ridicarea din sprânceană a doamnei psiholog constatând, de pildă, că pe copertele dosarelor nu sunt imprimate doar amprentele lui Bergman și ale lui Zoran, ci și cele aparținând perfidului său tovarăș de detectivism nocturn și catacombic. Trebuia În orice caz s-o Îndepărtez de corpul C, măcar preventiv. Ușor de făcut: i-am propus să câștigăm timp, luând În primire fiecare câte un grup de rafturi, și cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar fi fost prelungit în chip serios, ar fi dus la ruina economiei portugheze, prima sa consecință fiind întreruperea exportului către Anglia. Eça de Queiroz avea dreptate scriind că chiar această jertfa ar fi cu totul inutilă, deoarece sabotarea produselor perfidului Albion nu ar fi provocat nici un fel de criză în Anglia, Portugalia reprezentând abia a 164-a parte din exportul britanic. Lucrurile acestea le înțelege, cel dintâi, Don Carlos. Singura posibilitate pentru Portugalia de a-și salva și asigura imperiul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tortul de azi-noapte. Am ridicat neputincios din umeri și i-am făcut semn Anei: „Asta-i! Mă... Ce vrei să fac?“. Am ieșit în ritmul sincopat al șuturilor stomacului. Lupta începuse. Venea hohotind metafizica. O știam prea bine. Singura, nemiloasa, perfida lege a luptei era să nu-mi treacă prin cap un singur cuvânt: vomă. În rest, puteam să mă gândesc la orice, până și la mizera mea leafă, și victoria era a mea. Nu m-am gândit decât la lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meargă ei la surse, să se confrunte ei cu lumea de atunci și, poate, să încerce să o schimbe pe aceasta, la fel de putredă, de acum. Apelul la caragialism este nu numai o minimă operațiune intelectuală, ci, de cele mai multe ori, o perfidă manipulare. Îmblânzești ticăloșia vremii de azi prin dulcea justificare a unor simpatici dezorientați. Nu mai trăim de mult în Caragiale. Suntem în plin Ionesco și tindem să ne stabilim definitiv în Urmuz. La ultimele alegeri din multilaterala dezvoltată, cred, sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să nu mă mai strecor - simțeam că fac aceasta uneori - prin textul meu, ci să pătrund în el liber, cu libertatea deplină a vieții care se scurge din mine. Doar gândul că mor? Doar spaima că boala macină din mine, perfidă, întruna, dându-mi doar semne vagi, din când în când, pe unde a ajuns? De fapt, nu unde a ajuns, căci e pretutindeni, ci doar amintindu-mi că nu se lasă speriată de medicamente, de terapii, că nu o pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
venea să-mi ceară să-i împrumut mai târziu cheia garsonierei spre a regula, chipurile, pe câte una agățată pe unde se nimerea. Scotocea, de fapt, printre hârtii, printre însemnări de tot felul. De parcă aș fi fost cine știe ce tăinuitor de perfide secrete. Bănuiam că o face. Nu înțelegeam de ce. Nu aveam, în fond, nimic de ascuns, nu urmăream ascensiuni nemaipomenite, nu am făcut altă carieră decât aceasta, modestă, pe care am fost în stare să o suport cât de cât. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fi iubit de tine, De ce-ai fost criminală De-ai zis că mă iubești? Dar asta nu e crimă Să sufăr azi mânie Să-mi veștejesc junețea De ce tu. nu-mi vorbești? Ai vrut să faci cu viața-mi Perfida-ți încercare, Să faci și tu ca toate 469 {EminescuOpVI 470} De sexul femeiesc; Dar cruda ta cercare Și fără remușcare, Perfide sunteți toate, Îți zic: nu mă sfiesc. Nu ai decum în tine Vre-o mică remușcare Când vezi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
azi mânie Să-mi veștejesc junețea De ce tu. nu-mi vorbești? Ai vrut să faci cu viața-mi Perfida-ți încercare, Să faci și tu ca toate 469 {EminescuOpVI 470} De sexul femeiesc; Dar cruda ta cercare Și fără remușcare, Perfide sunteți toate, Îți zic: nu mă sfiesc. Nu ai decum în tine Vre-o mică remușcare Când vezi tu la picioare Pe cel ce te-a iubit? Să nu crezi însă dragă Să fii atât de crudă, Să-ți uiți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
respectăm noi, ar fi transmis pur și simplu ideea superiorului său. Președintele scoase un suspin care i se înțepenise în piept, puse telefonul în buzunar și întrebă, Ei, ați aflat ceva? Întrebarea, pe lângă inutilă, era, cum s-ar spune, puțintel perfidă, în primul rând, pentru că de aflat, ceea ce se numește a afla, întotdeauna se află câte ceva, chiar atunci când nu servește la nimic, în al doilea rând, pentru că era evident că acela care întreba profita de autoritatea inerentă funcției pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mariajul dintre om și tehnică? După palidele „mal du siecle” ale înaintașilor, nouă ne-a fost dat să trăim o sfâșiere de mileniu. Între buletinele de știri externe și creșterea colesterolului, continuă să existe o emoționantă tandrețe. Stresul reprezintă un perfid impozit pe dezvoltare. Pe oameni îi interesează pâinea de astăzi, nu soarta culturii de mâine. Nu murmurați, pământeni! Avertismentul transmis cândva atenienilor a devenit planetar. Trăim într-o lume a opțiunilor largi. Nici oamenii de geniu nu mai sunt acceptați
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de otrăvuri! Acum, curge sânge stricat prin tine! Mărturisește-mi drept, cine te-a îndemnat să te droghezi, cine ți-a sugerat asta, cine ți-a vârât în minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și a prilejuit o manifestare publică deosebit de puternică în favoarea Franței și împotriva Austriei. ” Dacă cineva n-ar fi cunoscut obiectivul mobilizării - raporta Blondel - ar fi putut crede că România pleacă împotriva Austriei.”. Populația a manifestat sub lozincile: ”Jos Austria!”, ”Jos perfida Austrie!”. Tema discursurilor era bucuria că sa pus capăt unei politici de înfeudare față de Tripla Alianță. Pe 10 iunie, România declara război Bulgariei (urmată de Turcia), armata română, constituită în mai multe coloane traversa Dunărea între Sudul Dobrogei și Corabia
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
cum se poticnește prea des prin gropile Universului, cum gâfâie, cum încearcă să-și lecuiască, din mers, vânătăile. Cam așa am început să mă mișc și eu prin lume: orbecăind printre fundături existențiale, încercând să ocolesc tot felul de capcane perfide, cochetând cu iluzii, oblojind răni, ca un felcer de serviciu al speranței. Mi se întâmplă chiar să cred că strămoșii mei abia au evadat din peșteră, dacă-mi las spiritul să mă judece obiectiv. Zilele trecute am expus, împreună cu alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dușuri reci de toamnă tîrzie O ploaie rece, de toamnă tîrzie, s-a lăsat peste oraș, dînd impresia că n-a avut început și, mai ales, că nu va avea un sfîrșit. Stropi împinși de un vînt domol se strecurau perfid spre pielea înfrigurată, cu perișori zburliți, ca atunci cînd vezi lupul. Umbrelele încercau să ocrotească capetele pleoștite ale rarilor trecători de pe ulița Podișului. Pînă și cîinii, harnici de obicei, s-au adăpostit pe unde au putut, lăsînd paza în seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la mititica, ai alergat la mămica, pușcăria m-a mîncat, să-ți fac ție un palat... Of, of, of. Te întorci complet refăcut acasă, desfaci bagajele și te bucuri. De la vecin vine fumul cu miros de grătar și maneaua plutește perfid spre timpanul tău. Cartierul suportă stoic. Jigodia cu jeep-ul în fața casei, s-a întors ieri din Insulele Canare. Ce păcat că n-am știut, scăpam de manele un timp. Scăpai pe naiba! Feciorul său a făcut-o și mai lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aceste cuvinte, fi-va În stare să-și convoace a doua zi parlamentul pentru a-i numi pe poeți singurii consilieri demni de Încredere? Ce utopică lume, ciudatele obiceiuri ale cîinilor, ciudatele obiceiuri ale oamenilor, doar cu o cruzime mai perfidă la cei din urmă. Dar, de fapt, voiam să vorbesc despre cu totul altceva. „Toleranța“ era cuvîntul care Îmi dădea ghes. Ca un nume de fată, ca „Importanța“ sau „Chitanța“ sau „Transhumanța“ Îmi imaginez un microroman cu aceste personaje - „altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ciment - cu fiecare pas Înghit kilograme de oraș - simt cum mă tencuiesc pe dinăuntru. Aș vrea să-mi plouă În gît, În plămîni; aș vrea să mă apăs ritmic pe burtă să dau afară În jeturi egale această pulbere perfidă. Invidiez pulverizatoarele, pompele de flit, spray-urile. Mă umplu continuu fără să mă pot goli. Mă dilat ca un balon, plutesc deasupra parcului, caut frunzele. Frunzele nu-s. Doar grămăjoare de praf tremurătoare, suspendate deasupra unui deșert cenușiu. Cu cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]