KorAP: Find »[drukola/base=peron & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...126 >

3,143 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

aprindă, unul câte unul, felinarele de pe peron.) Aici se înserează al dracului de repede... (Pauză; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE își ridică, o clipă, privirile spre ȘEFUL GĂRII, apoi se face ghem în colțul băncii.) ȘEFUL GĂRII (Plimbându-se de-a lungul peronului, făcând mișcări de dezmorțire a oaselor.): Se va face frig... aici se face al dracului de frig peste noapte... (Pauză; fiecare își continuă jocul.) ȘEFUL GĂRII: Am să vă aduc o pătură... Dacă o să vi se facă frig, am să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
acoperișul acesta roșu... începe să curgă, începe să alunece încet... peste pereți... peste uși și peste ferestre... Se lasă în jos, ca un animal pe care îl dor genunchii, ca un animal obosit... Priviți, domnule, priviți aici, această lespede... acest peron lung... fiți atent, domnule... (Se lasă în genunchi și ciocănește ușor în peron, apoi ascultă fascinat cu urechea lipită de piatră.) Auziți? Auziți cum sună? Domnule! Acest peron e mai subțire decât o foaie de hârtie! E atât de subțire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
uși și peste ferestre... Se lasă în jos, ca un animal pe care îl dor genunchii, ca un animal obosit... Priviți, domnule, priviți aici, această lespede... acest peron lung... fiți atent, domnule... (Se lasă în genunchi și ciocănește ușor în peron, apoi ascultă fascinat cu urechea lipită de piatră.) Auziți? Auziți cum sună? Domnule! Acest peron e mai subțire decât o foaie de hârtie! E atât de subțire, încât mă tem uneori să nu-l înfășoare vântul... ca pe un cearceaf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
genunchii, ca un animal obosit... Priviți, domnule, priviți aici, această lespede... acest peron lung... fiți atent, domnule... (Se lasă în genunchi și ciocănește ușor în peron, apoi ascultă fascinat cu urechea lipită de piatră.) Auziți? Auziți cum sună? Domnule! Acest peron e mai subțire decât o foaie de hârtie! E atât de subțire, încât mă tem uneori să nu-l înfășoare vântul... ca pe un cearceaf... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ascultă tot mai amuzat; din când în când are scurte iluminări în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tot ce facem... (Moment de extaz; își revine după câteva zeci de secunde.) Dar ce voiam să vă spun? Peste noapte puteți dormi acolo, în camera de la etaj. Veți fi singur, în tot etajul, veți putea privi de acolo... tot peronul... și chiar mai departe, toată câmpia... E o cameră frumoasă, domnule. Foarte frumoasă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Mulțumesc, dar prefer... să rămân aici. ȘEFUL GĂRII: O, nu! Ar fi... nu, nu! Știți, n-ar trebui să ne lipsiți de această bucurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ca după patruzeci de ani, în sfârșit... să întâlnești, totuși... nu-i așa, un călător prin ploaie, unul adevărat... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Mulțumesc, domnule... Dar, știți, aș vrea să rămân aici pentru că vreau să aștept... ȘEFUL GĂRII: Cum, aici, pe peron, toată noaptea? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Știți, aș vrea să aștept ploaia. ȘEFUL GĂRII: A! Asta era! O! Desigur... Deși... În sfârșit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aș vrea să-mi lăsați și leagănul... Am să stau în leagăn și am să aștept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ȘEFUL GĂRII începe să se miște tot mai violent, lovește în pereții gării, deschide toate ușile și ferestrele, se arată, strigând, la ferestre și se ascunde, în plină bufonerie, după uși și după ferestre, la sfârșit începe să arunce pe peron scaunele din sala de așteptare.) Gata, gata trebuie să-i facem loc, să-l facem să aibă loc, o să-l doară picioarele... Ha! Să-i facem loc, na, așteaptă ploaia, na, ia și așteaptă ploaia... Aruncă scaunele unul câte unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Aceste apariții s-au soldat cu tot atâtea geamuri și uși închise; luminile din interior s-au stins treptat, cu fiecare apariție a personajelor; interiorul gării, cu toate ferestrele și ușile zăvorite, a rămas în întuneric: lumina unui felinar de peron cade pe gesturile CĂLĂTORULUI PRIN PLOAIE; acesta își revine treptat din groaza și stupoarea cu care a primit ultimele replici; începe să se plimbe încet de-a lungul peronului, făcându-și loc printre scaunele aruncate în toate părțile; respiră aerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și ușile zăvorite, a rămas în întuneric: lumina unui felinar de peron cade pe gesturile CĂLĂTORULUI PRIN PLOAIE; acesta își revine treptat din groaza și stupoarea cu care a primit ultimele replici; începe să se plimbe încet de-a lungul peronului, făcându-și loc printre scaunele aruncate în toate părțile; respiră aerul nopții și-și masează mușchii feței și ai gâtului; se așază pe fotoliul-leagăn și privește cerul; se leagănă ușor cu fața în sus; pare că e pe cale să adoarmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu... Peste tot sunt gări moarte. Da... Sute de gări moarte. Știu eu. Sunt sute de călători prin ploaie care au murit peste tot. N-are cine să-i îngroape. (Pauză; CĂLĂTORUL este profund tulburat, se plimbă de-a lungul peronului; IOANA îl urmărește, vinovată, cu privirea.) IOANA (După un timp.): Domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... IOANA: Cum se face că v-ați rătăcit? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. IOANA: Nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu (Pauză.) Cred că sunt bolnav. IOANA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ceață și întuneric, acoperiți de tunete puternice și rafale de vânt; se mai aude stins glasul IOANEI.) VOCEA IOANEI: Plouă... plouă... Trebuie să înceapă... Trebuie... PARTEA A II-A A doua zi, dimineața. Lumina soarelui cade pieziș. Umbre lungi peste peron. Senzație de frig. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE doarme în fotoliul-leagăn. E acoperit cu o pătură în carouri, pe care și-o ține strâns sub bărbie. Pretutindeni, pe lespezile peronului, printre traverse, pe șine, pe acoperișul gării, pe sub scaune și pe bănci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-A A doua zi, dimineața. Lumina soarelui cade pieziș. Umbre lungi peste peron. Senzație de frig. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE doarme în fotoliul-leagăn. E acoperit cu o pătură în carouri, pe care și-o ține strâns sub bărbie. Pretutindeni, pe lespezile peronului, printre traverse, pe șine, pe acoperișul gării, pe sub scaune și pe bănci, atârnând de ziduri și de ferestre - zeci de păsări moarte. Câteva păsări se mai zbat ușor. Grubi, cu o mătură, încearcă să le adune grămadă. Grubi mătură plictisit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pentru o doborî o pasăre aflată mai sus.) în fiecare zi... am treabă... cu astea... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Astea mor în fiecare zi? HAMALUL: Mor peste noapte. (Pauză; HAMALUL își continuă treaba; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă de-a lungul peronului și se uită la păsări; se apleacă, ridica una din păsările care se zbat și începe s-o încălzească în pumni, suflându-i aer cald.) HAMALUL (Amuzat.): Hă-hă! Degeaba. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Furios.): Ce știi tu? (Continuă să încălzească pasărea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
placă... În fiecare zi o vopsim în alb. Știți, aici, facem cam în fiecare zi aceleași lucruri. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Or să vă înnebunească... lucrurile... HAMALUL: Pe noi? Ehe! Eu mă scol de zece ani la ora șase și mătur peronul. Și nu simt nimic. În fiecare zi spăl peronul și curăț șinele de rugină... Le dau puțin lustru, mai strâng câte Un șurub... Spăl geamurile, lustruiesc prin încăperi. La prânz mă culc. Treburile astea nu m-au plictisit niciodată, Ioana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aici, facem cam în fiecare zi aceleași lucruri. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Or să vă înnebunească... lucrurile... HAMALUL: Pe noi? Ehe! Eu mă scol de zece ani la ora șase și mătur peronul. Și nu simt nimic. În fiecare zi spăl peronul și curăț șinele de rugină... Le dau puțin lustru, mai strâng câte Un șurub... Spăl geamurile, lustruiesc prin încăperi. La prânz mă culc. Treburile astea nu m-au plictisit niciodată, Ioana curăță cartofi în fiecare zi. Stă în pivniță câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aceea fuge pe câmp. Seara se ascunde în spatele ferestrelor, și așteaptă. Se uită de-a lungul căii ferate și cântă, încet, mai mult mârâie decât cântă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai auzit-o tu cântând? HAMALUL: Da. Seara stăm aici, pe peron, jucăm zaruri. De fapt, numai ne prefacem că jucăm zaruri... O ascultăm pe ea, cum cântă. Uneori cântă și Bruno, la trompetă. (Începe să curețe șinele de cale ferată.) Și domnul Kapunta știe să cânte la trompetă. Domnul Kapunta cântă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Domnul Kapunta cântă însă mai rar, o dată la câțiva ani. Se închide în odaia de sus și cântă câte o noapte întreagă... O noapte întreagă, o dată la trei, patru ani... tot e ceva. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Se așază pe marginea peronului, privindu-l pe Grubi cum lustruiește șinele.): Și cu drezina? Când se întorc cu drezina? HAMALUL (Se uită pe ceasul gării.): Mai e... Se întorc înainte de prânz. În fiecare zi Bruno și domnul Kapunta... se întorc înainte de prânz... Uneori mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu. În timp ce vorbeam noi... s-a oprit ceasul... Dumneavoastră nu simțiți ceva, în aer? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. HAMALUL (Neliniștit, privește în jur, se răsucește, se învârte.): Hm. Nu știu ce am... Poate că e o părere... (Face câțiva pași pe lespezile peronului și lespezile sună altfel.) Auziți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce să aud? HAMALUL: Ia faceți câțiva pași... (Călătorul face câțiva pași.) Ei? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu aud nimic. Ce să aud? HAMALUL: Nu auziți cum sună peronul? Sună altfel... Nu vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
câțiva pași pe lespezile peronului și lespezile sună altfel.) Auziți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce să aud? HAMALUL: Ia faceți câțiva pași... (Călătorul face câțiva pași.) Ei? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu aud nimic. Ce să aud? HAMALUL: Nu auziți cum sună peronul? Sună altfel... Nu vă dați seama că sună altfel? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mi se pare... nu... Cu siguranță, nu. HAMALUL: Ba da, ba da... (Întinde o mână.) E ceva în aer. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: În aer? Nu e nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
iei și niște pantofi albi, de nisip... IOANA: Strânge-mă în brațe... Tare... (Se face tot mai frig și mai întuneric; scurte rafale de vânt, se deschide o ușă de câteva ori, bătută de vânt, se clatină obloanele, clopotul de pe peron; senzație de straniu, de care plutește în aer.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat de senzațiile sale.): Iar mi se pare... mi se pare că se ciocnesc două picături de apă... Mi se pare că se rostogolește o picătură uriașă de apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Unde s-a lăsat frigul? IOANA: Da, da s-a lăsat... Și se lasă și noaptea, nu vedeți că se lasă noaptea? ȘEFUL GĂRII: Nu se poate! Nu! V-am lăsat singuri aici și voi... HAMALUL: Ba nu, domnule. Și peronul a început să sune altfel și chiar șinele de cale ferată... Iar el (Arată spre CĂLATOR) a văzut ceva care se mișcă prin iarbă... ȘEFUL GĂRII (Către CĂLĂTOR.): Ați văzut dumneavoastră ceva prin iarbă, ceva care se mișcă prin iarbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
spre încăperile lor; începe o mișcare febrilă în interiorul clădirii; se deschid toate ferestrele și ușile; toți, exceptându-l pe CĂLĂTOR, încep să-și așeze lucrurile în valize și apoi să și le închidă; valizele, odată făcute, sunt aruncate direct pe peron, prin ferestre și uși; lucrurile considerate nefolositoare sunt aruncate de-a valma, pe fereastră; peronul se va umple de valize, cutii, coșuri, obiecte dintre cele mai incerte și de dimensiuni diferite; tot acest travaliu este însoțit de exclamații și comentarii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
toți, exceptându-l pe CĂLĂTOR, încep să-și așeze lucrurile în valize și apoi să și le închidă; valizele, odată făcute, sunt aruncate direct pe peron, prin ferestre și uși; lucrurile considerate nefolositoare sunt aruncate de-a valma, pe fereastră; peronul se va umple de valize, cutii, coșuri, obiecte dintre cele mai incerte și de dimensiuni diferite; tot acest travaliu este însoțit de exclamații și comentarii furtunoase; în acest timp CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă ușor pe peron, apoi se așază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
valma, pe fereastră; peronul se va umple de valize, cutii, coșuri, obiecte dintre cele mai incerte și de dimensiuni diferite; tot acest travaliu este însoțit de exclamații și comentarii furtunoase; în acest timp CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă ușor pe peron, apoi se așază pe fotoliul-leagăn și-și aprinde o țigară.) VOCEA IOANEI: Umbreluța mea! Bretelele! Hi, hi... VOCEA CASIERULUI: Să spargem bufetul! (Zgomote, sticle sparte.) IOANA: Tată, unde-s... HAMALUL: Aici! ȘEFUL GĂRII: Sunt bătrân, sunt prea bătrân... HAMALUL: Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
râs! De unde știi? Porc bătrân! Aha! Apa s-a învechit... S-a învechit! Nu! Da! Nu! Da! Nu, nu! HAMALUL (Iese, cu două geamantane uriașe; s-a îmbrăcat în stilul unui comis-voiajor, neașteptat de elegant, totuși; își trântește geamantanele pe peron și se așază pe unul din ele; este obosit, dar fericit.): Ufff (Către CĂLĂTOR.) Ce sălbatici, domnule! CASIERUL (Apare și el, îmbrăcat discret, dar în cele mai bune haine pe care le are.): Ce nebuni! Ce nebuni! Își trântește și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]