2,556 matches
-
mînă: o săptămînă mai tîrziu sergentul Ed Exley a fost promovat (cu două grade!!!), la rangul de căpitan, o promovare uriașă pentru soluția violentă găsită de el la un caz pe care LAPD Îl voia rezolvat rapidus, pentru a-și perpetua reputația (exagerată?). Patru la mînă: Căpitanul Ed Exley (băiat bogat, cu o rentă serioasă lăsată de răposata lui mamă) a ajuns În scurt timp foarte apropiat de Inez Soto și i-a cumpărat acesteia o casă la un cvartal depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și, din păcate, după părerea mea - dar nu asta e important acum - și nechemați? Lipsurile care ni se impută și pe care ni le imputăm au, fără îndoială, rădăcini mai vechi. Deși discutate, unele, în ședințele anterioare, ele s-au perpetuat. Dar elemente distincte, deși nelegate, au evidențiat faptul, cunoscut, dar nu prea luat în seamă de noi, că lipsurile nelichidate cu promptitudine, în spirit comunist, au darul de a crea dificultăți dintre cele mai serioase în calea activității noastre, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
născut. Iar prețul pe care-l plătim pentru această favoare este să tăcem din gură, să nu le spunem că viața nu mai poate fi la fel pentru noi. Dar ține minte că noi le facem de fapt o favoare. Perpetuăm rasa umană și nu există nimic mai important. Unde o să-și mai găsească ei clienți dacă noi nu ne mai reproducem? S-au auzit niște Împușcături, iar Jill a izbucnit În râs. Avea un fel minunat și dezlănțuit de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acestui lucru în privința celor cărora le încredința administrarea; posesiunile sale aparțin lui Dumnezeu și săracilor și orice pierdere din cauza neglijenței sau inerției din partea administratorilor ar fi un sacrilegiu. Încălcarea acestui principiu a încurajat guvernele să preia administrația Bisericilor și să perpetueze restricțiile impuse acesteia și bunurilor sale temporare. 164. Este adevărat că Biserica, persecutată și oprimată, s-a luptat întotdeauna cu autoritatea temporară, fie prietenește, fie altfel; a avut întotdeauna mare grijă de suflete, încît nu i-a mai rămas îndeajuns
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de sindicat și de organizație socialistă a oamenilor muncii. Fără să-și propună asta, prin însăși comportamentul ei de zi cu zi și ceas de ceas, devenise cureaua de transmisie între lumea veche a socialismului și între capitalismul actual. Își perpetua implicit respectul tuturor părților: al celei pe care o servea cu dăruire și al celei pe care o mâna din urmă, asemenea unui comisar din lagărele de concentrare. Se necăjea, uneori, fiindcă, una la mână, pisicile din gangurile subterane nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ăsta devenise, tot lucrând la cooperativa Celebrului animal, idealul nostru social. Iar la Tibi, la casa de la țară, ne duseserăm să sărbătorim 1 Mai muncitoresc. Veți spune că ipocriți și pozând. Dar asta făcea parte din confuzia pe care o perpetuam și care ne Înghițea și pe noi. Dar pe bună dreptate, limpezindu-ne. Începuserăm să ne băgăm nasul În chestiuni politice, discutând la o bere titlurile zilei. Dictatura PSD-ului, eșecul alor noștri, corupția, foștii securiști. Îl trimiteam pe Spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
instituții statale, partide, opinie publică, iar corelația dintre ele este importantă în analizarea situației internaționale. Trebuie făcută distincție, de-a lungul timpului, între marile puteri și statele mici. Primele au guvernat vechea ordine internațională, situație ce nu a putut fi perpetuată, trebuind ca sistemul internațional să se democratizeze și să urmărească practic cooperarea între state. Vechile centre de putere au fost înlocuite, puterea militară a fost înlocuită cu cea economică. Există, la nivelul anilor ’90, o serie de contraste puternice: progres
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
sânt insuflați acești copii mai mult importați decât importanți ai nefericitei noastre țări. Cât despre estrema noastră fericire de-a fi scăpat prin război de darea m judecată, declarăm că nu sîntem în stare de-a înțelege de ce ni se perpetuează fericirea. Lucrul se poate corige foarte lesne - rugăm pe roșii să ne dea din nou în judecată. O pot face, de nu prin Camere, totuși însă pe altă cale și, dacă roșii ar fi oameni onești, ar trebui să vadă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
justifica moralitatea. Aplicarea continuă și rațională a acestei legislațiuni liberale este acea care trebuie să discompuie rînduri-rînduri clasa izraeliților indigeni și să confunde elementele ei în marea unitate franceză, pe când naturalizația în masă nu țintește la alta decât de-a perpetua distincțiunile de origine și pare a nu fi avut alt scop actual decât de-a crea un instrument în serviciul unor pasiuni și interese contra cărora nu ne putem îngrădi îndestul de mult. Această espunere de motive, clară ca toate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
8, No 1, p. 193 și urm. 168 Sveriges Riksarkivet, fond cît., E2D, 673, Moscovitica, April 1812. IV Statele nordice în politica europeană a Porții Otomane (1792-1814) După cum se știe, rațiunea de a exista a Imperiului Otoman constă în a perpetua și a extinde Dar-ül-Islam. Atât timp cât această misiune a putut fi îndeplinită cu ajutorul celebrelor instituții militare, "around which the Sultans organised their state", Poartă Otomană nu a fost nevoită să apeleze decât în mică măsură la diplomație 1. Situația s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
meu poate fi simplu și obscur: frunza de dud de care am nevoie și pe care nu mi-o poate lua nimeni sânt cărțile. Mai am de citit câțiva ani, apoi încep să-mi depăn firul. Nu aspir să-mi perpetuez neapărat specia, adică gospodina să mă pună deoparte, să reînviu spărgîndu-mi gogoașa sub formă de, fluture, și să depun sămânță. Nu, eu accept să fiu aruncat într-o căldare cu apă fiartă și cu un băț ordinar gospodina să-mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai ales din pricina copilului care urma să vină. Cine nu m-ar fi blamat că am părăsit o femeie însărcinată, sau cu copil mic? Ce femeie și-ar mai fi legat viața de-a mea, fără o gravă neliniște și perpetuă nesiguranță? Dacă și ea va fi la rândul ei părăsită? Trebuie să răspunzi foarte exact și pe scurt la întrebarea: de ce nu v-ați înțeles? Și răspunsul să conțină în el în același timp și răspunsul la a doua întrebare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
16 alin. (1) din Constituție, deoarece instanțele de contencios administrativ nu pot realiza controlul de constituționalitate a legii, ci doar un control de legalitate a actelor administrative prin care s-au restrâns drepturi și libertăți fundamentale. În acest fel, se perpetuează situația, iar legea este, în fapt, înlocuită de decizii administrative. ... 63. De asemenea, întrucât măsurile de restrângere afectează, în mod efectiv, doar o parte dintre indivizi, și nu întreaga populație care, teoretic și potrivit dispozițiilor abstracte legale, este vizată de
DECIZIA nr. 86 din 25 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299955]
-
alter-ego-ul meu este omorât. - A fost acesta omorât? Gosseyn nu ezită deloc. - După cum știți foarte bine, eu am fost trezit de echipamentul de pe nava voastră. Așa că acum suntem doi: dar suntem complet separați. - Este aceasta o tehnică frecventă de a perpetua personalitățile dintre ființele umane care trăiesc pe planeta Pământ? - Nu, este o experiență unică pentru cazul meu și al predecesorilor mei. - Ai vreo explicație pentru situația ta specială? - Nu prea. Doar câteva speculații făcute de predecesorul meu, care ar lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
parte, dacă acest corp este ucis - acela aș fi eu, dispărut pe vecie." Se simți vinovat... "Iată-ne pe noi, trupurile Gosseyn, cu marea asemănare din mințile noastre, cu memoria care merge până la identificare, și corpuri similare care se tot perpetuează - Grupul acela de corpuri de optsprezece ani, așteptând acolo, undeva... În ciuda acestei realități, eu sunt acela - poate primul - care începe să gândească de parcă ar fi o persoană aparte." După teoria Semanticii Generale, desigur, el era o persoană separată; o complexitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
lor. Scăpați din facultate, discipolii erau numiți profesori în licee, unde îi pregăteau pe elevii care, luând admiterea, ne deveneau studenți, treceau prin același ritual și sfârșeau prin a ne repovesti, cu-aplomb și candoare, propriile noastre bazaconii. Așa se perpetua specia. Și tot așa ne pricopsiserăm cu câteva zeci de pensionari conștiincioși, fascinați de cursurile deschise: genul de bunici educați și sfătoși, oricând pregătiți să-ți recite din Coșbuc. Oamenii se întorceau în facultate și după 20-30 de ani de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
erau de corvoada sarcinilor feudale pe care erau siliți să le presteze pentru stăpânii lor sociali. Memoria etnică a comuniunii originare și lingvistice, până să fie diseminată în corpul social spre a fi îmbrățișată de către mase, a fost păstrată și perpetuată exclusiv în scrierile cronicarilor și istoricilor. Dacă etnogeneza poporului român a fost finalizată până la încheierea primului mileniu creștin 2, procesul de "mnemogeneză" (i.e., constituirea unei memorii colective care să reunească în solidaritate membrii unei etnii prin reliefarea comunității de origine
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de sine, întrucât categoria de "natio" era aplicată pentru a designa "comunități de străini" legați între ei prin naștere și origine, de regulă mai mare decât familia dar mai redusă decât poporul (Kedourie, 1961, p. 13). Această înțelegere s-a perpetuat mult după prăbușirea lumii romane, fiind reperabilă în "națiunile" de studenți din universitățile medievale. Totuși, în noul context al mediului universitar, conceptul de "națiune" a fost reabilitat în sensul că s-a debarasat de conotațiile derogatorii. Merită insistat asupra faptului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Români din Maramureș în a XIV-a sută, și cel Munteno-Român întemeiat prin venirea Radului cu o altă colonie de la Făgăraș și Omlaș în a XIII-a sută după Hristos" (Albineț, 1845, p. XII). Soarta romanității organizate statal este, astfel, perpetuată în istorie prin principatele române, care sunt plasate în continuitatea directă a Imperiilor romane. Într-o formă mult mai elaborată, N. Iorga (1972) [1935] va susține teza "bizanțului de după bizanț", insistând asupra faptului că principatele danubiene române sunt moștenitoarele de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
bizantine. Cele patru elemente definitorii ale Bizanțului, "ca un complex de instituții, ca sistem politic, ca formație religioasă, ca tip de civilizație", și anume: i) moștenirea intelectuală elenică; ii) dreptul roman; iii) religia ortodoxă; și iv) arta bizantină, s-au perpetuat în istorie, după căderea Constantinopolului în 1453, prin încorporarea acestora în statele române (Iorga, 1972, p. 3). Acestea au devenit, astfel, depozitarele romanității bizantine, o teză a lui Iorga pe care Albineț a schițat-o sub formă de crochiu cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
noștri" (p. 7). Patria nu e nici limba, care poate fi doar un instrument pragmatic de comunicare, "un mijloc de translațiune al daraverilor [negustorilor] dintre ei" (p. 9). Ea trebuie să fie depozitarul experiențelor istorice, suportul prin mijlocirea căreia se perpetuează în timp, ad infinitum, tradiția istorică lăsată moștenire de generațiile primordiale, expresia liturgică a sufletului românesc. Schimbând direcția de înaintare și luând-o pe calea cunoașterii catafatice, Delavrancea își precizează din ce în ce mai clar concepția biologizantă a națiunii: "Părinții moșii și strămoșii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a "Statelor României" în timpul împăratului Constantin cel Mare (Heliade Rădulescu, 1861, p. 42). Permanența politică românească se manifestă mai degrabă printr-o statalitate difuză și împrăștiată în cnezate și voievodate. În aceste forme de organizare politică locală este depusă și perpetuată istoric statalitatea românească. Cu greu poate fi găsită o afirmație explicită care să enunțe continuitatea istorică a statului românesc, de genul celor făcute de Heliade. Mult mai precaute, aserțiunile ce vizează continuitatea politică românească se înscriu mai degrabă în prelungirea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
postcomunismul românesc poate fi categorizată în trei perioade diferite, răspântiile dintre cele blocuri discursive constând în două renovări structurale. Cele trei perioade pot fi catalogate drept: i) perioada inerției discursive (1991-1997), în care este menținut principiul manualului unic, fapt care perpetuează monofonia discursului istoriografic pe același schelet analitico-interpretativ articulat în faza național-comunismului, din care sunt înlăturate vertebrele explicit comuniste (cum ar fi referirile la PCR, limbajul specific materialismului dialectic etc.); ii) perioada pluralizării (post 1998), în timpul căreia se conturează o "piață
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
școlare de istorie pot fi înțelese ca alcătuind cărămizile textuale din care este construită memoria națională. Privită prin această prismă optică, națiunea apare ca fiind o "comunitate textuală" macroscopică alcătuită din indivizi uniți în jurul unei tradiții mnemonice comune cultivate și perpetuate prin lecturarea acelorași narațiuni istorice în care sunt sedimentate experiențele colective ale comunității. Cartografiind diferite configurații ale memoriei istorice românești, am evidențiat o serie de șapte formule succesive sub forma cărora a fost gestionată politic moștenirea trecutului colectiv. Factorul decisiv
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
drept, se spune că la noi toți au avut sau au slujbe și că, uite, sunt de-acum două sute de ani de când ține această situație, impusă de un model german, care nu e dintre cele mai bune, că deprinderea se perpetuează de la străbunici la strănepoți, însă funcționarii sunt oamenii cei mai lipsiți de simț practic și s-a ajuns până acolo încât, până nu demult, chiar printre funcționari, lipsa contactului cu realitatea și insuficiența cunoștințelor practice mai că nu erau considerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]