2,472 matches
-
Te iubesc! Te iubesc! Eu nu mai știam ce să spun, căci dumnezeirea clipei îmi buimăcise mintea, și în timp ce ridicându-se în picioare începu cu adevărat să-și lepede puținele haine de pe ea lăsându-le să cadă pe moalele covor persan, eu mă îmbătam la statura ei pe care, mutând-o acum din întâia clipă a lumii, o atribuiam artei antice și în momentul acela simții, mutat sub lumina lumii eline, adierea brizelor egee. Rămaserăm în amurgul acela fantastic până când înserarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
își ținea mâna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui în încăperea alăturată să fac puțină ordine în bibliotecă și pe birou. Când mă întoarsei în camera de la față, soarele incendia în lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atârnând ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născând o bucurie secretă. Câțiva trecători; apoi, pe caldarâmul micului bulevard se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
W.F Hegel, Prelegeri de filosofie a istoriei, Editura Humanitas, București, 1997, p. 215. 3 ,,Principiul abstract al perșilor și-a dovedit deficiența, prezentându-se ca o unitate neorganizată, lipsită de caracter concret al unor contradicții disparate, în care concepția persană a luminii, coexistă cu senzualitatea și viața opulentă a sirienilor, cu hărnicia și curajul fenicienilor (...), cu caracterul abstract de gândire pură al religiei iudaice și cu neliniștea lăuntrică a Egiptului - un agregat de elemente ce așteptau să-și primească idealitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
G.W.F Hegel, Prelegeri de filozofie a istoriei, Editura Humanitas,București, 1997, pp. 211-212. 6 Gheorghe Drăgan, Modele culturale comparate, Editura Institutul European, Iași, 2005, p. 58. 7 Hegel crede că istoria umană începe în Persia: ,, Abia odată cu imperiul Persan pășim în cadrul propriu-zis al istoriei. Perșii sunt cel dintâi popor care are o istorie. Perșii au întemeiat primul imperiu, care a dispărut". Prelegeri de filosofie a istoriei, Editura Humanitas, București, 1997, p. 166. 8 Grecia Antică a fost un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
oameni de rase și religii diferite, realizând un prim pas din cea mai minunată operă a sa: o sinteză între cultura greacă și cele orientale. Astfel, a devenit un adevărat zeu pentru egipteni, un prieten și o rudă a nobilimii persane. Cuceririle sale au însemnat deschiderea unor orizonturi geografice nebănuite înainte și contactul între culturi foarte depărtate în spațiu. De exemplu, s-au creat relații reciproce între filosofia greacă și cea a Indiei, iar elemente de artă greacă s-au încetățenit
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
Schopenhauer. În opinia noastră, politețea poate fi comparată cu un veșmânt care înfrumusețează și înnobilează pe cel ce îl poartă. Rămânând în aria comparațiilor, politețea adevărată, autentică, manifestată în toate împrejurările de viață ale omului este asemănată într-un proverb persan cu o monedă destinată să îmbogățească nu atât pe cel ce o primește, cât pe cel ce o dă. Bunele maniere se învață, ca orice act de conduită. Bazele acestei prețioase trăsături de caracter se pun începând din primii ani
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de fapt, yoghinilor hinduși. Reactivând tezele platoniciene asupra sufletului și a metempsihozei platoniciene, gnosticii reînnoadă cu izvoarele întregii gândiri grecești: celălalt țărm al bazinului mediteranean... Astfel încât influențele presupun și un aport din partea spiritualităților importante din punct de vedere geografic: mazdeismul persan, iudaismul palestinian, foarte probabil orfismul helenistic și bineînțeles, pitagorismul și platonismul grecești. Dualismul maniheismului chaldeean - secolul III al erei noastre - este și el coborâtor din aceste influențe amestecate atunci când opune binele și răul pe același principiu ca și gnosticii. Luptă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Regele persan Darius I și imperiul său Pe la anul 700 Î.Hr., triburile perșilor (sau parsua, cum s-au numit ele), din neamul mare al indo-europenilor, s-au unit sub conducerea lui Ahemene, care a întemeiat prima mare dinastie persană, cea a
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Regele persan Darius I și imperiul său Pe la anul 700 Î.Hr., triburile perșilor (sau parsua, cum s-au numit ele), din neamul mare al indo-europenilor, s-au unit sub conducerea lui Ahemene, care a întemeiat prima mare dinastie persană, cea a Ahemenizilor. Cyrus al ll-lea cel Mare va cuceri o bună parte din teritoriile din Podișul Iran, Armenia, Fenicia, Asia Mică și teritoriile dinspre India. Fiul său Cambyse al ll-lea, pe care unii istorici îl cred puțin nebun, a
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
al ll-lea cel Mare va cuceri o bună parte din teritoriile din Podișul Iran, Armenia, Fenicia, Asia Mică și teritoriile dinspre India. Fiul său Cambyse al ll-lea, pe care unii istorici îl cred puțin nebun, a pus în primejdie statul persan, care însă va reveni la glorie sub urmașul său, Darius I, care a domnit între 522 și 486 Î.Hr. Rege al regilor, rege în Persia, regele țărilor, fiul lui Hystaspes, nepotul lui Arsames, aheme-nidul, așa se intitulează Darius în
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
hotărât pedepsirea grecilor. O primă flotă trimisă împotriva lor a fost distrusă de o furtună în dreptul muntelui Athos. Un an mai târziu, toate marile cetăți grecești, cu excepția Spartei și a Atenei, erau supuse de perși. În 490, o mare armată persană a debarcat pe câmpia mlăștinoasă de la Maraton, la 42 km de Atena. Grecii, folosind cu pricepere terenul și având arme superioare, au reușit să învingă uriașa armată persană, foarte sigură pe sine. O nouă expediție contra grecilor a fost întreruptă
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
și a Atenei, erau supuse de perși. În 490, o mare armată persană a debarcat pe câmpia mlăștinoasă de la Maraton, la 42 km de Atena. Grecii, folosind cu pricepere terenul și având arme superioare, au reușit să învingă uriașa armată persană, foarte sigură pe sine. O nouă expediție contra grecilor a fost întreruptă, deoarece Egiptul s-a răsculat în 486. Înainte de a putea supune Egiptul din nou, Darius a murit, în 485. Darius pusese să-i fie construit mormântul încă din
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
al elenilor, fără cavalerie și fără arcași. Ei i-au socotit pe greci nebuni! Atenienii s-au încleștat cu îndârjire în luptă contra persanilor, fiind primii greci care au pornit în iureș contra dușmanului, fără a se înspăimânta de hainele persane (căci până atunci grecilor le era frică până și de numele de mezi sau perși). Iureșul acesta nebun a dat roade, persanii fiind doborâți. Au murit atunci 6.400 de persani si 192 de atenieni. Alexandru cel Mare Legenda ne
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
datează dinaintea nașterii creștinismului, foarte aproape de perioada în care Biblia a fost tradusă în greacă (secolele al II-lea și al III-lea î.Hr.). În plus, istoria formării și transmiterii textului biblic merge în tandem cu dezvoltarea iudaismului în perioada persană și elenistă; pentru o mai bună înțelegere, istoria literară și istoria socială a iudaismului trebuie studiate împreună 1. Criticismul textual al Bibliei își propune două obiective: să reconstruiască istoria transmiterii textului biblic, din momentul în care a fost fixat în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
stabile, iar altele au înmugurit în noi variante, armonizându-și pasajele paralele și modernizându-și atât ortografia, cât și gramatica. F.M. Cross reconstituie istoria textului ebraic, alături de cea a textului grecesc al Septuagintei, în următoarele patru etape: a) în perioada persană, cel mai probabil în secolul al V-lea î.Hr., apar în Palestina și în Babilonia diferite texte locale; Pentateuhul și cărțile istorice își dobândesc forma finală în Babilonia, în secolul al VI-lea î.Hr; „textele locale” iau naștere din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
chiar și atunci când se folosea același text, comunitatea nu mai avea abilitatea de a „controla” textul, când se citea cu voce tare. În această perioadă agitată, Knesset Gedolah (Marea Adunare) a devenit punctul central al vieții religioase iudaice. Învățații perioadei persane (539/538-333/332 î.Hr.), cunoscuți îndeosebi sub numele de soferim (scribi), erau cei care adunau cu multă atenție scrierile sfinte existente, hotărau care dintre ele se poate bucura de un statut canonic. Tot ei fixau pe baza acestor texte, reguli
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Orient Apropiat. Câteva versete veterotestamentare sunt scrise în aramaica imperială: 1Ezd. 7,12-26, unde este vorba despre un decret al regelui persan și 1Ezd. 4,8-6.18, nimic altceva decât o corespondență oficială, tipică pentru aramaica imperială. După căderea Imperiului persan, greaca va deveni noua lingua franca a Orientului Apropiat, în timp ce aramaica oficială va cunoaște un proces de fragmentare în dialecte locale, proces care coincide de fapt cu a doua perioadă din istoria acestei limbi semitice (300 î.Hr.-200 d.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
furtunoase de la curtea regală, înainte de distrugerea Ierusalimului în 586 î.Hr. Cea mai importantă descoperire de acest fel a avut loc în colonia militară de la Elefantine, în Egiptul de Jos, unde au fost scoase la lumină numeroase papirusuri aramaice din perioada persană (secolele V-IV î.Hr.). Acestea reprezentau documente juridice și administrative, ce cuprindeau scrisori, acte de vânzare, acte de căsătorie, documente financiare și altele. Papirusurile erau împăturite de mai multe ori și legate cu sfoară, pe care se aplica apoi o
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Wadi Daliyeh, la nord de Ierihon. Această peșteră a servit drept refugiu pentru persoanele bogate din Samaria care au fugit din fața armatelor lui Alexandru cel Mare. Aceștia au adus cu ei documente juridice scrise în aramaică datând de la sfârșitul perioadei persane (a doua jumătate a secolului al IV-lea î.Hr.). Papirusurile, aflate într-o stare avansată de deteriorare, erau sigilate cu bule, din care s-a recuperat un număr de 128 de exemplare. Fiecare document era sigilat cu mai multe bule
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Sfânta Scriptură (Ier. 20,1 și 1Ezd. 8,33). O altă ostraca raporta o urgență și solicita căpeteniei cetății Arad să trimită întăriri la Ramat Neghev contra unui atac edomit. Cele 85 de ostraca în limba aramaică din stratul perioadei persane atestă faptul că Aradul îndeplinea în acea perioadă o importantă funcție militară, majoritatea inscripțiilor vorbind despre transportul bunurilor cu ajutorul cailor și al măgarilor, despre distribuirea hranei și despre numărul călăreților ce participau la diferite bătălii. După spusele lui Joseph Naveh
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o importantă funcție militară, majoritatea inscripțiilor vorbind despre transportul bunurilor cu ajutorul cailor și al măgarilor, despre distribuirea hranei și despre numărul călăreților ce participau la diferite bătălii. După spusele lui Joseph Naveh care a publicat toate aceste ostraca din perioada persană, în acea perioadă, fortăreața de la Arad era un loc de oprire și un centru de aprovizionare pentru soldații cavaleriei și pentru caii lor, ca parte a unei rețele de comunicații mai întinse, cu locuri de oprire situate pe întreg teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
provin numai din Egipt și din regiunea Mării Moarte. Pentru o mai bună păstrare, sulurile din papirus erau ținute în vase mari din lut (Ier. 32,14). În perioada preexilică, în conformitate cu tradiția egipteană, sulurile erau confecționate din papirus. În perioada persană, când evreii au adoptat limba aramaică, scrisul pe pergament începe să fie folosit pe scară largă, devenind chiar obligatoriu pentru copierea cărților biblice. Platon (Phaidros 278), descriind modalitatea în care un autor își scria opera, lasă să se înțeleagă că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și Edmund Castell depășește edițiile anterioare în ceea ce privește îngrijirea textului. Pe lângă textul ebraic al Pentateuhului samaritean și Targumul samaritean, această ediție a Bibliei cuprinde și textul grecesc al Septuagintei 1, fragmente din Vetus Latina, targumuri și părți din versiunile etiopiene și persane. Această ediție a Bibliei este înzestrată cu un apparatus criticus textual și cu un lexicon 2 în șapte limbi. Nu foarte mult timp după apariția acestor ediții ale Bibliei, s-a simțit nevoia folosirii într-o singură Biblie, a tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
dar slujea și idolilor lor”. Împotriva părerilor samaritenilor și evreilor, cei mai mulți cercetători datează originea comunității într-o perioadă mult mai târzie; potrivit unora, samaritenii sunt locuitorii Samariei (regatul de nord) care s-au separat de locuitorii din Iudeea în perioada persană (a se vedea în principal 1Ezd. 4,1-5). Flavius Iosephus socotește că la baza schismei samaritene se află o dispută între evrei. Câțiva preoți din Ierusalim au devenit samariteni și și-au stabilit templul pe muntele Garizim, rivalizând cu templul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acea istorisire nu se spune că opoziția față de căsătoria între membrii dinastiilor iudaică și samariteană ar fi condus la schisma samariteană. Mulți istorici sunt de părere că Flavius Iosephus se referea la o schismă care a avut loc în perioada persană, nu în cea elenistică; alții se bazează pe spusele lui, potrivit cărora aceste evenimente au avut loc în perioada elenistică. Lucrările lui Flavius Iosephus au dat naștere la două teorii referitoare la perioada în care a avut loc această schismă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]