2,222 matches
-
o fâșie de mare albastră la orizont, unde, când trăgeai perdelele dimineața și deschideai fereastra, inspirai aer curat, parfumat de fânul tăiat sau poate de sare, nu de mirosurile fumului de cărbune și ale murdăriilor, unde auzeai cocoșii cântând și pescărușii țipând, nu zăngănitul roților de trăsură și strigătele negustorilor. Voia pace și liniște pentru a scrie și pentru a o putea scoate pe Tosca la plimbare peste câmp, când Își Încheia ziua de muncă. — Oricum, spuse el, probabil are să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Vechiul Vicariat. Era mai degradată decât cea a lui Blomfield și nu dispunea de instalațiile sanitare ale acesteia, dar era mai spațioasă și avea o grădiniță În spate, din care puteai vedea parțial aceeași priveliște și, dacă ridicai capul, zări pescărușii care se roteau țipând pe deasupra. Aici Începu lucrul la o povestire nouă, care dădea toate semnele că avea să crească, devenind roman, despre o fetiță pe nume Maisie, care devenea victima, martorul și pionul părinților săi adulteri și al respectivilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
De Vere Gardens, trăgând la club ori de câte ori afacerile Îi impuneau să rămână peste noapte la Londra. Draperiile foșneau ușor, mișcate de pala de aer cu miros marin care pătrundea În Încăpere prin fereastra Întredeschisă, aducând cu sine vaierul al unui pescăruș. Ceasul bisericii bătu ora șapte. Nu se plângea că fusese trezit devreme. Era destul că putea sta Întins În pat, savurând senzația simplă de mulțumire, În Încăpere unde stătuse, cu aproape două secole În urmă, un rege salvat de la Înec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
despre sunetul Mării Baltice: „Născut într-o cetate de nisip, la vest de“, și pune întrebări: „Născut, dar când și unde și de ce?“ Un șuvoi de cuvinte invocând pierderea și memoria ca birou de obiecte pierdute în jumătăți de fraze: „Nu, pescărușii nu sunt pescăruși, ci“. La finalul poeziei, în care teritoriul meu este delimitat de Sfântul Duh și de fotografia lui Hitler și care evocă, prin schije de bombe și flăcăruile de la gura armelor, începutul războiului, s-au pierdut în nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Născut într-o cetate de nisip, la vest de“, și pune întrebări: „Născut, dar când și unde și de ce?“ Un șuvoi de cuvinte invocând pierderea și memoria ca birou de obiecte pierdute în jumătăți de fraze: „Nu, pescărușii nu sunt pescăruși, ci“. La finalul poeziei, în care teritoriul meu este delimitat de Sfântul Duh și de fotografia lui Hitler și care evocă, prin schije de bombe și flăcăruile de la gura armelor, începutul războiului, s-au pierdut în nisip și anii copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
noi, „turma asta de berbeci“, departe de tot de focul „asupra omului din față“. În zona de plajă a bateriei, Marea Baltică se izbea monoton de țărm. În cadrul exercițiilor se împușcau, cu arme de calibru mic, iepuri și - ceea ce era interzis - pescăruși. Zadarnic luptam eu împotriva coșurilor. Pe timp ploios, în orele libere, jucam dame, țintar sau skat. Distracția asta s-ar fi putut întinde așa, fără nici un eveniment, de-a lungul primăverii, care acum nu mai întârzia, până în vară. Atunci, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vedeam, fiecare fântână și fiecare ciot de coloană, devenea o metaforă. Hoarde de preoți înveșmântați în negru ofereau, cu pălăriile lor cu boruri largi, schițe în mișcare care erau gata cât ai clipi. Desenam cu pene de porumbei și de pescăruși dintr-o călimară plină cu tuș de China diluat. Totul era uimitor, se transforma în motiv: cai de trăsură dormitând, copii jucându-se pe stradă și rufe întinse la uscat pe frânghii lungi. Femeia grasă de la balcon. Locurile goale lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pommes frites și boudin, stilul francez de preparare a cârnaților în sânge. Din prada de hârtie a călătoriei mele în Franța s-au păstrat, pe lângă un caiet de schițe, un teanc de desene: coli pe care, cu o pană de pescăruș sau cu un tub de bambus, o linie de contur, care aproape că nu se frânge, reține capete de femei și de bărbați care - pe drum, prin cafenele, pe băncile din parcări, în metrou și în diferitele locuri prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ai înghițit pe Don Juan dar, nu uita : ca să adori iubita nu trebuie să încerci s-o cîntărești. Distrugi zîna din ea. Pentru că, de măsurat, se poate măsura numai murdăria. Frumosul scapă. Aștept să stea ploaia, să apară din nou pescărușii plutitori înveșnicind înaltul, ridicîndu-i plumbul de pe pieptul meu. O întrebare îmi biciuie trupul întins ce se încordează încet, încet și numai curbele înscrise pe monitoare vestesc asta. „-Elena era frumoasă? Cum o fi arătînd acum, după ani?” Dar trebuie să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ani?” Dar trebuie să încetez pentru că, pe V. tînăr întrebarea asta îl doare cumplit. Se pregătește să strige. Să se răzbune...” 9 La celălalt capăt al mării, tînărul V. Mergi de-a lungul țărmului, cantonier beat pe linia ferată și pescărușii ghicesc imediat în urmele lăsate pe nisipul umed. Te ocolesc simulînd spaima și închizîndu-te în tăcere ca pe o reptilă într-un acvariu de chihlimbar. Țipetele lor, fruntea singurătății. V. tînăr, colind țărmul. Cel dintr-un pat de spital mă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
agită în jurul meu. Dincolo de ele se ghicesc încă puncte înstelate. Privind cerul descopăr că fiecare strălucire a sa e o rană care curge în trupul meu întunecat împrăștiind suferința în jur ca o baltă caustică. Mă întreb cum or putea pescărușii ăștia să zboare cînd e întuneric? Și-mi pare că rănile mele miros iute, ca cedrii, a rășină. V. din spital, îl simt, dincolo de mare, pe cel tînăr. Febra pe care trupul mi-o iradiază e doar pojarul minții sale
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trăit momentul adevărului și îndoiala mîngîie doar realitatea pierderii lui. Puteai atinge fiecare fibră a lumii și reușeai să te acordezi ei, făcînd-o să reverbereze. Descărcarea unei blestemate energii te-a făcut însă să pierzi luciditatea care dădea concretețe peisajului. Pescărușii țipă mai tare căci fulgerul acela pare că le-a distrus cuiburile. Îți lepezi veșmintele și te așezi pe nisip, direct în aerul rece. Diurna întemeierii se capătă greu, ca un “-Ah!” ieșit din nudul roz al acestei dimineți adolescente
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
îndrăgostit de orgii. Cum poate sălbatecul din tine să lase gîndul limpede să-l subjuge? E chiar un atac direct asupra propriei potențe și fertilități. Ești masochist?” V. tînăr sare din fotoliu gesticulînd. Și gesturile lui sperie și mai tare pescărușii ce plutesc deasupra mării. „-Ce gînd, cît de adînc, venit din miracol ar putea umple suferința organică? Tu cînd tratezi un canceros îi ceri să facă apel la logică și rațiune? Crezi că nu știu că nu sîntem impuri decît
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de tăcere, O voce îmi îngheață CEAȚA. Și-n valuri de tristețe aud doar o CHEMARE Ce-mi tulbură destinul cel mândru și firesc Pe o orbită a nopții îmi tremură visarea Și-aș vrea să zbor, cu aripi de pescăruș REGESC; Prin Zgura de iubire și nevăzute lumi, Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în CERURI, albastrele genuni, Și-oi viețuit legende, de dragoste-n VISARE. 25-11-2007, 2210h GERUL DIN VERTEBRE Din nopți însingurate, eu tânăr -am
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să citesc În restul de 10% de aspirații onirice. În vis ajungeam un autor celebru cu vilă la marginea oceanului ca-n filmul cu Jane Fonda și Dashiel Hammet, cu pereți de sticlă, mă plimbam agale pe plajă gîndindu-mă printre pescăruși Împușcați la subiecte și cuvinte, priveam valurile de pe canapeaua albă și scriam. A trebuit să treacă o groază de ani ca să-nțeleg că visul meu de bază, nocturn, erotic ori albastru pastel, divin sau de natură feroviară (tema trenului, daunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aș fi ales să trăiesc, pur și simplu. N-am reușit să ajung mai inteligent. În schimb am ajuns scriitor. Visul e drăguț, incomplet: n-am vilă, n-am pereți de sticlă, n-am canapea albă din piele, n-am pescăruși Împăiați, n-am ocean. Așa că de la o vreme mă uit la filme. Iubind filmul, mi-am fixat ca scop inițial proza cinematografică. În actul doi, iubind muzica, am căutat să pun secvențele cinematografice pe muzică. Este evident că o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
țăranii care se îndreptau în pas iute spre piață, cu coșuri cu legume proaspete pe umeri, s-a dus în apropierea mării adulmecând boarea sărată și ascultând valurile sparte în dig. Pe plaja pustie, câțiva îngrijitori greblau nisipul umed, speriind pescărușii care se ridicau țipând, în fâlfâit leneș, pluteau un timp și se reașezau, îngrămădiți unii într-alții, ca o turmă îmblânzită. Până în 2 Mai a mers pe jos, erau câteva sute de metri, peste podul glisant, în urma unei căruțe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întocmai cum își imaginase că se va întâmpla, mușcându-și buzele uscate, spre a-și înăbuși strigătele de plăcere și rămânând apoi cu capul într-o parte, cu brațele întinse într-o poziție nefirească, cu trupul ușor ghemuit, ca un pescăruș rănit sau frânt de oboseală și de sub ploapele coborâte peste culoarea alunei se strecurau două șuvițe subțiri de lacrimi înfierbântate și a oftat, dar n-ar fi fost în stare să spună motivul, doar se simțea fericită, era sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru că nu știu nimic ca lumea despre el, e prea închis, și n-am de unde să-l apuc. E ca într-un vis pe care l-am avut de curând, umblam pe o plajă nesfârșită, nici o ființă în afară de noi, nici măcar pescărușii, doar marea verde-neagră și înspumată sforăind în apropiere și spărgându-și crestele înghețate în nisipul moale. S-a aplecat și a ridicat un vas ciudat, nu știu de unde-l scosese, din nisip sau din apă, nu-l văzusem mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tălpile goale din nisipul umed, am început să merg, m-am învârtit odată sau de două ori cu vasul în brațe, și el râdea înăuntru, și dintr-odată am auzit și vuietul mării, care nu existase până atunci, și țipătul pescărușilor, care nu se vedeau, și mi se părea că nu există decât vară în jurul meu, oricât de rece ar fi continuat vasul să fie și că lumea e toată a mea și am știut că sunt fericită. Dar în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încremenit înspăimântată din nou, pentru că îndată ce gândisem tot ce gândisem, mâinile mele erau goale, degetele mele pipăiau aerul inutil, nu existau nici vas, nici desene fantastice, nici sufletul lui, nimic, absolut nimic, nu se mai auzeau nici măcar țipetele înfiorătoare ale pescărușilor și vuietul mării, totul era pustiu și încremenit și am fost convinsă că nu există ceva mai incredibil de dătător de spaimă pe lume. M-am trezit lac de sudoare. Exact așa mă simt, ca în visul acela, de parcă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
LA MALUL MĂRII La malul mării numărând pescărușii - țipete în zori Plajă pustie - printre frunze de salcâm zăresc un lăstun După furtună - meduze pe plajă și doar o barcă Smocuri de iarbă pe plaja pustie - uite un melc Deasupra mării puzderie de stele - bătrânul singur Devreme în zori
LA MALUL M?RII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83878_a_85203]
-
în zori Plajă pustie - printre frunze de salcâm zăresc un lăstun După furtună - meduze pe plajă și doar o barcă Smocuri de iarbă pe plaja pustie - uite un melc Deasupra mării puzderie de stele - bătrânul singur Devreme în zori - un pescăruș planează deasupra mării Cer fără nori - un zmeu se zbate în vânt deasupra plajei 16Copii curioși șușotesc lângă pescar - o plasa goală Povești pescărești la focul de tabără - cartofi în spuză
LA MALUL M?RII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83878_a_85203]
-
curaj să se aventureze de fiecare dată din ce În ce mai departe. Dar știu că nu sunt un port; uneori, când lucrurile merg foarte prost, stau Întinsă aici În pat și mă gândesc: sunt un vapor În noapte, iar copiii mei țipă ca pescărușii când mă văd trecând. Așa că-mi scot calculatorul și mai calculez o dată. Dacă nu m-aș mai duce la serviciu, am putea vinde casa, lichida ipoteca și Împrumutul pentru reparații care a scăpat de sub control atunci când am descoperit igrasia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Da, sigur. Pe servantă, lângă pendula mică cumpărată acum un sfert de secol cu cupoane Green Shield, e o fotografie cu părinții mei făcută la sfârșitul anilor ’50. Undeva la mare, amândoi râd, iar În spatele lor cerul e presărat cu pescăruși. Arată ca niște vedete de cinema. Tata În postura lui Tyrone Power, mama cu ochii ei de culoarea cernelii ca ai lui Audrey Hepburn, pantalonii de matador până sub genunchi și o pereche de balerini negri. Când eram copil, poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]