2,469 matches
-
Toți cei care, cu puțin înainte, îi fusese încă tovarăși și de-o samă cu dânsul, ba unii chiar mai de neam decât el, din clipa aceasta [î]i urmează pașii lui, îi umplu tinzile și-i fac alai; îi picură șoptiri prinositoare în ureche, numesc sfînt[ă] până și scara de la șea și numai prin el sorb aerul liber. ZUGRAV[UL] Ei... și ce-i cu ăștia? POETUL Iar [cînd] Fortuna, tonatecă și schimbăcioasă, îi dă cu piciorul celui pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la cele două scene mari dintre Othello si Iago (Act. 3, sc. 2) și dintre Macbeth și Lady Macbeth (Act. 1, sc. 7). În cea dentăi vrem să vedem prin mijlocul jocului mut influințele treptate ale veninului pe care Iago-l picură-n sufletul neîngrijatului Othello (arglos). Fiecare frază a lui Othello trebuie să ne-arate prin jocul lui cel mut cu care el acompaniază întrebările și reflexiunile lui Iago, atacul din ce în ce mai victorios asupra liniștei lui Othello. Jocul mut e proprie termometrul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vegetale) daca alte activități ale naturii n-ar compensa și echilibra această pierdere. Pământul însuși aburește. Din crăpăturile lui, foarte numeroase pe fața pământului, curge gaz de acid carbonic în mulțime și s-amestecă cu aerul ce-l încunjură. El picură în izvoarele de la Carlsbad, vuiește ca din niște foi suterane din tăpșanul de la Paderborn, clămpănește în buzunarul ducelui de Nassau, sperie pe călătorii nevinovați din Hundsgrotte, escită interesul geologilor chemici în peșterele de la Pyrmont și e cumplit pentru oameni și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
doua (etiologică) a motivului din legenda românească pare a fi subsidiară și târzie. Motivul inițial și principal era, probabil, cel al rănirii lui Noe, dar, pierzându-i-se semnificația autentică, i-a fost ulterior anexat motivul creșterii călinului din sângele picurat pe pământ. Dar dacă nu avea inițial un rost etiologic, ce altă semnificație putea să aibă motivul epic al rănirii meșterului ? Să fie vorba de o reminiscență atrofiată a „jertfei de sânge” pe care o cere construcția ? Sau de o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sorginte orientală. În orice caz, o probă identică este rezolvată identic de eroul unui vechi basm tibetan. Lüdongzan a legat un capăt al firului de piciorul unei furnici, a împins apoi furnica pe gura labirintului, iar în partea cealaltă a picurat câteva boabe de miere. Când a mirosit mierea, furnica a alergat spre ieșire, ducând cu ea firul de ață, străbătând astfel întregul labirint (18, p. 158). Având în vedere cele de mai sus, aș putea fi tentat să o consider
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe care i-ai petrecut lângă el te pun în încurcătură pentru că, deși au fost îndelungați și binecuvântați de o prietenie strânsă și de discuții nesfârșite, Ustin nu ți-a dezvăluit în timpul întregii sale vieți atâtea minuni câte ți-a picurat în vis, în timpul nopții trecute. Și, cu toate astea, poruncile lui par atât de logice, atât de simple, impregnate cumva de grația divină! Munca e sfântă, spune Mântuitorul. Munca îți va salva neamul și îl va face să dăinuie în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Augustin, o pictură veche și afumată, care căpăta parcă viață, însuflețită de luminile înșelătoare care o străbăteau. Podeaua din lemn negeluit era murdară și păstra numeroase urme de pași. Singurul artefact tehnologic din încăpere era monitorul unei sonde psi, care picura puțin albastru în semiîntunericul capelei. Cei trei bărbați care îl însoțeau în cameră aveau întipărite pe fețe expresii diferite. Kalator era ca întotdeauna extrem de serios și, privind la trăsăturile sale aspre, te puteai lesne întreba dacă nu cumva Dumnezeu nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
până la nuanță felul în care gândește o asemenea clonă. E un șef înnăscut, gata sa se sacrifice pentru ai săi, și e obsedat de unicitatea vieții lui. - Dar palma? Aproape că strigă Kasser. Ăsta n-a fost risc? - Nu. Îmi picurasem în mână puțin din soluția în care, preț de atâția ani, am ascuns ultimul distilat al Alambicului. Nici eu nu știu dinainte ce o să se întîmple. În mod normal, peste doar două zile, băiatul ar trebui să aibă amintirile Sfântului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
valoarea unui simplu sfat educativ individual. Acest îndemn este o invitație la aprofundarea condiției umane, diferită de pretențiile sofiștilor (cunoștințe enciclopedice, tehnici practice). 6. Același drum, alte jaloane (Epicur, Montaigne, P. Charron, P. Gassendi, B. Spinoza, Fr. Nietzsche, "timidități" actuale) PICUR Epicur (341-270) era născut în insula Samos, provenea din periferia culturală, cultura dominantă fiind cea ateniană în fața căreia nu se va închina. Îl recuza pe Platon, pe care îl numea "Cel numai aur". După moartea lui Alexandru, situația Atenei era
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
prin faptul că „virtutea” este incomodă: obișnuind să se respecte, ea Îi pretinde omului noi exigențe față de sine, noi performanțe morale. În schimb, „viciul”, fiind versatil prin natura lui, este atractiv pentru om: Îmbrăcînd cu abilitate haina virtuții viciul ne picură din cînd În cînd iluzia reușitei, de aici și impresia că nu este chiar atît de rău. * „Munca unui om se poate plăti, caracterul, cultura lui, nicicînd.” (M. Eminescu) Munca omului cu sine Însuși, pentru transformarea continuă a naturii sale
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
limbuție, vorbărie, clevetire 91 Timpurile: trecut, prezent, viitor 92 Tinerețe, maturitate, bătrânețe 94 Virtute - viciu 95 Voință - pasivitate, blazare 99 PARTEA A DOUA Reflecții personale privind psihologia omului și existența sa (Tiberiu Rudică) 101 Referințe bibliografice 221 „Proverbele sunt lacrimi picurate din ochii fizici și spirituali ai umanității de-a lungul vremii pe cărările Întortocheate ale istoriei sale. Sunt lacrimile de bucurie, de durere, de nădejde și deznădejde. Lacrimile Împlinirilor și ale căderilor ei.” (Ion Dodu Bălan) Argumenttc "Argument" Proverbele condensează
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sinea lui că n-are prea mult de pierdut.) Motivația riscului asumat trebuie să fie Însă superioară: „Care sunt scopurile vieții, care În același timp să fie și datorii? Desăvârșirea noastră Înșine și fericirea altora” (I. Kant). Dacă nu curge, picură. (Este, din păcate, singura sau hotărâtoarea motivație care-i face pe unii oameni să accepte o sarcină sau o activitate mai dificilă.) Gândind astfel, ei se autocaracterizează: „Omul nu este altceva decât seria actelor sale” (G.W.Fr. Hegel). Adio
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unealtă, de instrument prin intermediul căruia să-și potolească senzația de foame). Μ Minciuna Își are, adesea, resorturile În prostie sau naivitate, dar când este călăuzită de ipocrizie devine foarte periculoasă: pentru că ea capătă, În aceste Împrejurări, viclenia de a ne picura, din când În când, și crâmpeie derutante de adevăr. Μ Există un aspect egoist până și În laudele pe care le acordăm, de vreme ce pe acela care ne stimează mai puțin Îl complimentăm cu mult mai rar decât știm că ar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Venetia Carter, și eu sînt așezată la biroul meu din zona de recepție a departamentului de Shopping Personalizat. Jasmine, care lucrează cu mine, stă trîntită pe canapea. În registrul nostru de progrămări fluieră vîntul, telefonul nu sună nici să-l picuri cu ceară, iar locul e la fel de mort ca Întotdeauna. Mă uit În jur. Nici picior de client. Singura mișcare de pe etajul nostru e furnizată de Len, paznicul nostru, care-și face turele de control, și are un aer la fel de sastisit
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vie a Eleonorei (1930), imagini stranii pot fi lesne considerate drept versuri de dragoste și, dispuse ca poezie, oricând ar rezista testului critic: „Violetă desfacere și dureroasă de păuni în gâtlejul ocheanului ascuns în gesturile dezolate în pâlnia de cenușă picură minutul amar de frunze, când pădurea se suflecă în anotimp ca un flux spre naufragiul verii, ca o bestie înaintea fricii”. R. a prefațat mai multe cataloage de expoziții (printre care cel al retrospectivei M.H. Maxy, din 1965) și a
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
adună știrile / din subștiri bătute de grindini”. Priveliștea din Peisagiu epifanie e de „iarnă fimbul”: „La copcă vidrele se strâng să prindă peștii grași / cu ghearele sticlite-n duh făcură gaură / în cer gerul taie felii de carne vie stele picură / în copcă lacrime de focul rece din copca cerului curge/ beteală un pește a înghițit un înger soarbe greierii”. Apocalipticul se află, surprinzător, în simbioză cu ludicul. Alături de piese lirice scurte, S. a publicat poeme ample: fie în românește, ulterior
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
râului frate”, Rinul: „La Zähringen pe dealul bătrân/ mai dăinuie în ceață de cetini / un turn cenușiu cu un singur ochi / Din el se vede ca din altă lume / albia Rinului în aburi albăstrui. / Nu departe în inima Pădurii Negre/ picură izvorul Dunării. Râul frate / Coboară pe rotund pământul către /Miază Noapte”. În încheiere e celebrată Insula Șerpilor: „Insula albă cu albele din valuri / mereu renăscută Leuke veghează / un ochi a rămas în nopțile corăbierilor / dar în piatră la rădăcini de
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015. iubindu-te la sânul nopții ochii singurii paznici de la marginea existențelor se ascund și se deschid ca într-o garafă veche cu gura ciobită și formă de trup ofilit ce picură în pocale uitate de vreme sufletul strop cu strop într-o veșnică alinare ... Citește mai mult iubindu-tela sânul nopțiiochiisingurii paznici de la margineaexistențelorse ascund și se deschidca într-o garafă vechecu gura ciobită șiformă de trup ofilitce picură în pocale uitatede
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
trup ofilit ce picură în pocale uitate de vreme sufletul strop cu strop într-o veșnică alinare ... Citește mai mult iubindu-tela sânul nopțiiochiisingurii paznici de la margineaexistențelorse ascund și se deschidca într-o garafă vechecu gura ciobită șiformă de trup ofilitce picură în pocale uitatede vremesufletulstrop cu stropîntr-o veșnică alinare... XXII. DESCĂTUȘARE, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1543 din 23 martie 2015. Alergând desculț prin ploaie, Neputând să răscolesc, Cu privirea mea, eterul, M-am decis să ocolesc Drumul drept
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Goff - Nicolas Truong, op. cit., p. 78). Luca (22, 44) vorbește despre „sudoare” (tot un „lichid” propriu corpului omenesc): „Și fiind în zbucium, cu mai mare stăruință se ruga. Iar sudoarea Lui s-a făcut ca picături mari de sânge care picurau pe pământ”. 149. Vezi Ștefan D. Grecianu, în Radu Greceanu, Viața lui Constantin Vodă Brâncoveanu, București, 1906, p. 285-289. 150. Émil Legrand, Généalogie des Mavrocordats, Paris, 1900, p. 12; Nicolae Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, vol
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mă abandonă totuși, deoarece - gândeam eu - a-mi cruța astăzi trupul Înseamnă, poate, a-l lăsa mâine În ghearele morții. Într-un acces de disperare, mi-am făcut o incizie În vena mediană a brațului stâng, iar sângele Începu să picure, dar nu mai mult de aproximativ două uncii. După ce rănile mi-au fost bandajate, m-am Întins extenuat În pat, Încredințându-mi viața În mâinile Domnului, și am adormit curând. Am petrecut o noapte liniștită. Dimineața, când m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lumii („Ce puțin gust estetic / are Dumnezeu!”). Versurile anterioare stabilirii în Occident exprimă, în tonalitate neoromantică, nu o dată cu inflexiuni simboliste, o stare de spirit comună generației sale. Asemenea atâtor confrați, poetul se simte, pe asfaltul desfundat, „o groapă [...] în care picură coșmare de-ntuneric”, vede sufocându-se totul în jur și are sentimentul de a fi, acasă, un străin, chiar un muribund. Metaforă integratoare, neputința copacilor de a crește include și denunțarea reprimării scelerate a oricărei libertăți. Dar implantarea în alt
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
1922 prim-redactor este Polidor G. Tutoveanu, iar de la numărul 9/1933 A. Z. Volbură. Articolul-program al primei serii, intitulat De ce apărem, afirmă: „Vom reda studii din problemele sociale ce agită vremurile noastre și lângă ultimele informații vom lăsa să picure și câțiva stropi din literatură”. Ca urmare, încă din numărul 1/1922, sub semnătura G.D.M., este evocat Victor Ion Popa, în același număr, sub inițialele N.M., apărând și o prezentare romanțios-ironică a urbei moldovene. În seria a doua, mai puțin
SARJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289501_a_290830]
-
un pansament în diferite faze de lucru ale tratamentului. Există o mare varietate de materiale de obturație provizorie indicate pentru anumite situații clinice. Dintre acestea enumerăm: Eugenatul de zinc (Z.O.E.) se prepară astfel: pe plăcuță de sticlă se picură o cantitate de eugenol și se depune o cantitate de oxid de zinc (praf alb). Cu spatula de ciment (Figura nr. 69) se încorporează eugenolului o cantitate de oxid de zinc prin amestecarea energică pe o suprafață rigidă, omogenizându-se
ASISTENTA MEDICALĂ ÎN ECHIPA STOMATOLOGICĂ. In: Asistență medicală în echipa stomatologică by Kamel Earar () [Corola-publishinghouse/Science/293_a_590]
-
dealurile sure, / Uitând că ești mort și c-o să Te împodobim cu ele: Zăceau pe sfânta masă biete flori vinete, încă înfrigurate / Și printre ele lucea, vie, zugrăvită pe icoană, / Roșia floare a coastei Tale însângerate / Și stropii de sânge picurați din coroană” (Iisus din copilărie). În esență, prin tot ce e durabil în opera sa, V. se impune ca poet al naturii în înțeles larg. Din Poeme cu îngeri, Destin, Urcuș, Întrezăriri se detașează pasteluri vrednice de a figura în
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]