14,398 matches
-
obiectele imposibil de cucerit, acele rotițe erotice, mici și lascive moriști de senzualitate, fabrici carnale de bucurii perverse, tărîmuri de vis pentru toți păcătoșii frustrați, propriile trupuri ale Frumoaselor mele. Și, pînă la urmă, ce importanță mai are ? O cauză pierdută e o cauză pierdută. Însă n-am de gînd să insist mai mult asupra acestui subiect. Am să revin mai Încolo. Mama făcuse un morman uriaș de hîrtie, pe care o trăgea cu mare efort după ea și o Îndesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acele rotițe erotice, mici și lascive moriști de senzualitate, fabrici carnale de bucurii perverse, tărîmuri de vis pentru toți păcătoșii frustrați, propriile trupuri ale Frumoaselor mele. Și, pînă la urmă, ce importanță mai are ? O cauză pierdută e o cauză pierdută. Însă n-am de gînd să insist mai mult asupra acestui subiect. Am să revin mai Încolo. Mama făcuse un morman uriaș de hîrtie, pe care o trăgea cu mare efort după ea și o Îndesa În peștera aia mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
proaste. Conform ziarului The Globe, generalul Logue Își Înaintase consiliului municipal schițele finale ale planului de bătălie. Avocații celor cîteva familii condamnate, ce locuiau În partea de vest a pieței, continuau să le țină piept, Însă cauza lor era considerată pierdută. Iar În iunie consiliul și-a dat aprobarea : demolarea avea să Înceapă În cîteva luni. La marginea pieței stăteau zeci de mașini grele cu osiile bine unse, În așteptare. În fiecare noapte sau aproape În fiecare noapte de după decizia consiliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nume oarecare... Refugiații recurgeau adesea la asemenea stratageme, caracteristice vieții pe care-o duceau. Rowe se Întreba dacă domnișoara Hilfe ar fi avut un răspuns la fel de lesnicios În cazul cînd i-ar fi cerut bani. Se simțea ca un copil pierdut care se agață de mîna primului adult Întîlnit În cale, implorîndu-l să-l ducă acasă... În ziare nu scrie nimic, spuse el, fără să-i mai pese de senzorul imaginar. — Da, nici un cuvînt. — Am pregătit o scrisoare pentru poliție. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aceste pahare, acest obraz nebărbierit, această așteptare și - ceea ce-l mirase cel mai mult - această expresie tinerească a feței lui Henry. Se spune că suferința Îi Îmbătrînește pe oameni, dar deseori le readuce tinerețea - eliberîndu-i de răspunderi și redîndu-le Înfățișarea pierdută a adolescenței. — Nu știam, altminteri n-aș fi venit, se scuză el. — A scris În toate ziarele, Îl mustră doamna Wilcox, cu o mîndrie cam lugubră. Henry stătea În colțul lui, fără să scoată o vorbă: Îi clănțăneau dinții, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acestor pereți există oameni care deschid din cînd În cînd robinetele de apă și care spre seară ies după cumpărături (se hrăneau, probabil, cu conserve). Numerele camerelor se desfășurau În sens invers sub ochii lui - 49, 48, 47 - redîndu-i gustul pierdut al aventurii. Scurtînd drumul, trecură prin fața unor camere numerotate de la 60 În sus, apoi, deodată, se pomeniră În dreptul celor numerotate de la 30 În jos. Printr-o ușă Întredeschisă răzbăteau pe coridor sunete ciudate - parc-ar fi fluierat și suspinat cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
colo pînă colo prin Încăpere, cu picioarele-i subțiri și țepene. Apropiindu-se de o fereastră, dădu la o parte perdeaua și privi afară. Nu se mai vedea decît o stea - celelalte se topiseră pe bolta din ce În ce mai luminoasă. CÎt timp pierdut! exclamă el. Trei oameni morți, și unul În Închisoare... — Au să găsească ei alți zece În loc! mie Însă Îmi trebuie filmul. Și șeful bandei. În chiuveta din camera lui Poole s-au găsit urme de substanțe chimice. Probabil că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dar și cu o curiozitate bolnăvicioasă. Digby Îi șoptea la ureche: „E momentul să devii om Întreg!“ Dar Anna Îl sfătuise să fie prudent. Rowe simțea că se află la o răscruce a vieții sale: i se ofereau anii săi pierduți, experiență adunată În douăzeci de ani de viață! Pentru a face loc unei asemenea experiențe ar fi trebuit să-și spargă coșul pieptului! Privirea lui Rowe Înregistra un anunț de pe perete: „Consultații particulare Între orele...“ Undeva la marginea conștiinței, artileria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-o drept în față - o față a cărei gură insistentă icnea de parcă ar fi încercat să se autodevoreze - i-am mișcat mâna în jurul sânilor. Vorbea acum pentru sine, spunând lucruri fără sens ca o victimă a unui accident cu mințile pierdute. Își ridică sânul drept din sutien, apăsându-mi degetele pe sfârcul încins. I-am sărutat sânii unul după celălalt, plimbându-mi dinții peste sfârcurile erecte. Cuprinzându-mă cu corpul său în acea armură de sticlă, metal și vinilin, Helen îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
respect la rănile de pe coapsele și pântecele ei, făcându-i loc să fie dusă la ambulanță. Două femei cu batic pe cap și haine de tweed fură împinse în lături. Cu brațele întinse, Vaughan plonjă între ele. Privirea sa părea pierdută. Apucă mânerul pe care-l ținea deja o infirmieră și ajută să fie dusă targa la ambulanță. Femeia, care respira sacadat prin crusta de sânge care-i acoperea nasul, fu urcată prin spatele vehiculului. Aproape că am strigat la polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
economică pe un preț de nimic. În timpul campaniei sale electorale televizate din ajunul alegerilor prezidențiale din 10 decembrie (2000), Vadim le-a promis zecilor de mii de investitori la falimentarul Fond Național de Investiții că le va returna toți banii pierduți, dar nu a explicat cum anume va face acest lucru .” Deși promitea o viață nouă mai bună,Vadim s-a opus mereu oricăror reforme reale în acest sens: În timp ce reformiști disperați și susținători de-ai lor din mass-media au fost
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de tristețe. Vă mulțumesc mult pentru tot ce-ați făcut pentru mine. Ați fost minunați. Dar... în cele din urmă a trebuit să mă dau bătut. Pentru că aici... Takamura lupta cu lacrimile. - Aici, continuă, aici... Avea ochii umezi și privirea pierdută. - Aici, repetă, aici este așa. Este așa, și îmi pare rău, pentru că aș fi vrut să... am încercat... aveți o țară minunată și ar fi păcat... este păcat să... Takamura izbucni în plâns. - Dacă ați putea măcar o dată să... să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
iarnă un călător proaspăt tipărite, ai apucat un exemplar și l-ai dus la casier ca să ți se stabilească dreptul de proprietate asupra lui. Ai mai aruncat o privire pierdută cărților din jur (mai bine-zis: cărțile te priveau cu expresia pierdută a câinilor din cuștile hingherului care văd un fost tovarăș de-al lor îndepărtându-se în lesa stăpânului venit să-l elibereze) și ai ieșit. Cartea abia publicată îți oferă o plăcere specială; nu e numai o carte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e încă nedecis, cum pe de altă parte și tu, cititorule, nu ești foarte sigur de ce ți-ar face mai mare plăcere să citești: sosirea într-o gară veche, ce-ți dă senzația unei reveniri, a reocupării timpului și locurilor pierdute, sau o fulgerare de lumini și sunete, ce ți-ar da senzația de a fi viu. S-ar putea ca ochii mei, miopi sau iritați, să fi văzut acest bar (sau „bufet al gării“, cum se mai numește), aburit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înmâneze ceva celuilalt, de exemplu eu trebuia să-i încredințez celuilalt valiza asta pe rotile, care, în schimb, mi-a rămas mie, și-mi arde mâinile, atunci singurul lucru ce-mi rămâne de făcut e să încerc să restabilesc contactul pierdut. Am traversat cafeneaua deja de câteva ori și m-am dus la ușa ce dă în piața invizibilă; de fiecare dată, zidul de întuneric m-a alungat înapoi, în zona luminată, suspendată între cele două întunecimi, a mănunchiului de peroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Brigd, carnea aceea sănătoasă de fată, atât de diferită de trupul osos al lui Ponko, și chiar a o poseda pe Zwida, moliciunea mistuitoare pe care-mi închipui că o are Zwida; posedarea unei Brigd pe care o simt deja pierdută și a unei Zwida, care are doar consistența noncorporală a unei fotografii sub sticlă. Încerc în mod inutil să strâng în încolăcirea de trupuri bărbătești dușmane și identice acele fantasme de femei care dispar în diversitatea lor de neatins; încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu tot aerul ei delicat, îi place să fie stăpână pe situație, să decidă ea totul: nu-ți rămâne decât să te conformezi. Sosești, punctual, la Universitate, îți croiești drum printre fetele și băieții așezați pe scările monumentale; te învârți, pierdut, între zidurile austere, pe care studenții le-au ilustrat cu scrieri enorme în majuscule și cu desene minuțioase - la fel cum oamenii cavernelor simțeau nevoia s-o facă pe pereții reci ai peșterilor, pentru a pune stăpânire pe lumea minerală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apoi în timpul campaniei de rectificare ideologică și a fost retras din circulație și chiar din biblioteci. Noi credem că, dimpotrivă, conținutul său revoluționar este dintre cele mai avansate... Sunteți nerăbdători, tu și Ludmila, să vedeți renăscând din cenușă această carte pierdută, dar trebuie să așteptați ca fetele și băieții din grup să distribuie sarcinile: în timpul lecturii, unul va trebui să urmărească reflectarea modului de producție, altul procesele de reificare, sublimarea refulării, codurile semantice ale sexului, metalimbajele trupului, nerespectarea rolurilor în politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că nu e idealul meu de roman... Iată, iar același lucru. De-abia ți se pare că ai apucat-o pe calea cea bună, că ești blocat imediat de o întrerupere sau de o cotitură: privind lecturile, vânătoarea după cartea pierdută, determinarea gusturilor Ludmilei. — Romanul pe care aș dori cel mai mult să-l citesc în acest moment - explică Ludmila - ar trebui să aibă ca forță motrice numai dorința de a istorisi, de a acumula povestiri peste povestiri, fără pretenția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca de plantă, într-o învălmășeală de ramuri și frunze... Cu asta ești imediat de acord: lăsând la o parte paginile sfâșiate de analize intelectuale, visezi să regăsești o condiție a lecturii naturale, inocente, primitive... E nevoie să regăsim firul pierdut, spui tu. Hai să mergem la editură. Iar ea: — Nu e nevoie să ne prezentăm amândoi. Du-te tu și-mi vei povesti. Rămâi încremenit. Vânătoarea asta te pasionează pentru că o faci împreună cu ea, pentru că o puteți trăi împreună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
priviri de dezaprobare amenințătoare față de purtarea ta indiscretă. Ca să-ți ascunzi rușinea, te ridici, te apleci pe fereastră, tot cu volumul în mână. Trenul s-a oprit între linii și stâlpi de semnalizare, poate la un macaz în afara unei gări pierdute. E ceață și zăpadă, nu se vede nimic. Pe șina alăturată s-a oprit un alt tren care merge în direcție opusă, cu ferestrele complet aburite. La fereastra de vizavi de tine, mișcarea circulară a unei mâini înmănușate restituie geamului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unică - spune un al cincilea cititor, apărând de după un vraf de volume legate -, dar e o carte înapoi în timp, abia ghicită din amintirile mele. Există o povestire care pentru mine se află înaintea tuturor celorlalte, al cărei ecou - imediat pierdut - apare în toate povestirile pe care le citesc. În lecturile mele nu fac decât să caut acea carte citită în copilărie, dar ceea ce-mi amintesc e prea puțin ca s-o regăsesc. Un al șaselea cititor, în picioare, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care Mma Ramotswe călători spre Silokwolela, domnul J.L.B. Matekoni nu se simți în apele lui. Se obișnuise să petreacă diminețile de sâmbătă împreună cu Mma Ramotswe, să o ajute la cumpărături sau la diverse treburi prin casă. Fără ea, se simțea pierdut: Gaborone i se păru ciudat de pustiu; garajul era închis și nu avea nici o chemare să rezolve hârțogăraia care se adunase pe birou. Firește, ar fi putut să-și viziteze un prieten și, poate, să urmărească împreună un meci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
modă să fii entuziast.“ Deci, asta era buba cu ucenicii lui. Voiau să țină pasul cu moda. Odată, când domnul J.L.B. Matekoni se enervase peste măsură văzându-i cum stau lipsiți de entuziasm pe butoaiele goale de petrol, cu privirile pierdute, ridicase vocea la ei. Vasăzică vă credeți deștepți?! strigase la ei. Da? Cei doi ucenici schimbaseră o privire scurtă. Nu, spuse unul din ei după câteva momente. Nu, nu ne credem. Se dezumflase și trântise ușa biroului. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
absența lui Knut, un gabier cam redus mintal, concluzia logică fusese că, probabil, căzuse peste noapte În mare, prin asta considerîndu-se rezolvată problema. Căpitanul Își trecuse binișor În contul lui leafa pe care i-o datora, la următoarea escală, gabierului pierdut, și nimeni nu se mai gîndi vreodată la bietul tăntălău. Acesta, pe de altă parte, nu ar fi fost În stare să-i explice În norvegiană - singura limbă pe care o vorbea - ce anume se petrecuse de fapt, pentru că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]