4,896 matches
-
amintești mereu de mine, de faptul că am mers, așa, alături de tine. — Bineînțeles că n-am să uit niciodată, am zis eu. Naoko n-a mai spus nimic și a luat-o înainte. Lumina toamnei care se strecura printre crengile pinilor dansa pe umerii hainei ei. S-a auzit iar lătratul unui câine, dar de data aceasta mi s-a părut mai aproape. Naoko a sărit peste o moviliță de pământ și a ieșit din crângul de pini, pornind apoi, repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
strecura printre crengile pinilor dansa pe umerii hainei ei. S-a auzit iar lătratul unui câine, dar de data aceasta mi s-a părut mai aproape. Naoko a sărit peste o moviliță de pământ și a ieșit din crângul de pini, pornind apoi, repede, pe pantă în jos. Eu eram cu doi-trei pași în urma ei. — Vino încoace! am strigat eu la ea. Poate dai peste fântână. Naoko s-a oprit, mi-a zâmbit și m-a luat de braț. Restul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
după colț. Am trecut pe lângă mai mulți oameni în drum spre poartă și toți purtau aceleași pelerine galbene, cu glugă, ca Naoko și Reiko. Toate culorile aveau o nuanță și o strălucire aparte în lumina soarelui. Pământul era negru-negru, crengile pinilor de un verde sclipitor, iar oamenii îmbrăcați în galben arătau ca niște duhuri speciale cărora li se permitea să calce pe pământ doar în diminețile ploioase. Se deplasau în tăcere deplină, ducând cu ei unelte, coșuri și saci. Portarul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Era un loc bun pentru filmat și am făcut un fel de acoperitoare pentru lentilă din niște perdele rupte - dar, așa cum v-am zis, eram prea departe. Nu eram Însă prea departe ca s-avem imagini cu dealurile Împînzite de pini, cu lacul, cu șirul de ferme care dispăreau În trîmbe bruște de piatră explodată, În urma loviturilor proiectilelor, și nu eram prea departe ca să surprindem norii de fum și praf ce tunau deasupra crestei dealului În timp ce bombele zumzăiau pe deasupra. Însă, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o tăie peste un cîmp, Înconjură o livadă, ținîndu-și drumul pe marginea unui luminiș și apoi, după ce sări gardul de lîngă calea ferată, intră În pădure. În mijlocul pădurii erau patru buciniși care crescuseră foarte aproape unul de celălalt. Acele de pin acoperiseră pămÎntul uscat ca un covor moale. Copacii din pădure nu fuseseră tăiați niciodată și pămÎntul de sub ei era uscat, cald și fărĂ tufe. Nick lăsĂ mîncarea la rădĂcina unui buciniș, se Întinse și așteptă. O văzu pe Kate venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din cauza ploilor. Erau atît de aproape, Încît dacă aruncai de pe balcon cu ceva mortar sau o bucată de țiglă din apartamentele distruse, Îi nimereai. Dar acum prima linie se deplasase de pe buza platoului peste rîu, pînĂ pe dealul mărginit de pini care se ridica În spatele vechiului foișor regal numit Caso del Campo. Acolo se purtau acum bătĂliile și noi ne foloseam de CĂmin atît ca de un punct de observație, cît și ca de un loc bun pentru filmat. Zilele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se mai poată mișca. O să-i culeagă după ce se lasă Întunericul. — Și tancurile ce fac acum? Dacă au noroc, se Întorc la unitate. Dar unul dintre ele era deja ghinionist. O trîmbă de fum negru se Înălță din pîlcul de pini și fu suflată de vînt Într-o parte. Curînd se transformă Într-un nor dens de fum negru prin care se vedeau flăcĂrile roșii. Apoi urmă o explozie și o trîmbă de fum alb Începu să unduiască, În timp ce norul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să răsară soarele și cînd se făcu vremea micului dejun trecuseră cu mult de suta de kilometri și se Îndepărtaseră de ocean, de golfurile cu docuri de lemn și cu depozitele de pește și treceau printr-un decor monoton de pini și palmieri chinezești. MÎncară Într-un diner dintr-un oraș din mijlocul preriei Floridei. Era așezat În partea umbrită a pieței și dădea spre clădirea din cărĂmidă roșie a tribunalului, care avea o pajiște verde În față. — Nu știu cum de am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
conduc toată ziua.“ — A costat doar douășcinci de cenți. Și e ciopîrțită foarte bine. Poate prea bine. — O să mai luăm și-n seara asta. Ieșiră din oraș și urmară șoseaua lungă și neagră care ducea spre nord, printre prerii și pini, printre dealurile din zona lacurilor. Drumul se Întindea negru peste peninsula Întinsă, iar căldura verii, În creștere, acum că se depărtaseră de briza marină, Își făcea simțită prezența. Însă Își făceau propria briză conducînd peste o sută și, văzÎnd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și poate bea un pahar de ceva. Nu bem și noi ceva? — Ba da. Pregăti băuturile În cești, punînd pumni Întregi de gheață ciopîrțită mărunt, whisky și apă White Rock. Noua șosea era largă și se desfășura printre pădurile de pini marcați pentru terebentină. — Nu seamănĂ cu pădurile din Landes, nu? spuse Roger, după care-și ridică ceașca și luă o gură de whisky rece ca gheața. Era foarte bună, dar gheața se topea repede pentru că era ciopîrțită așa de mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pădurile din Landes, nu? spuse Roger, după care-și ridică ceașca și luă o gură de whisky rece ca gheața. Era foarte bună, dar gheața se topea repede pentru că era ciopîrțită așa de mărunt. — În Landes cresc grozame galbene printre pini. — Și nici nu-i pun pe pușcăriași să facă terebentină din copaci. Pe-aici numai de Ăștia lucrează. — Cum așa? PĂi e o treabă foarte urîtĂ. Închisorile au contract cu statul pentru terebentină și bușteni. În perioada cea mai urîtĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la muncă În folosul comunității, la terebentină și tăiat copaci. Asta-i o regiune foarte nenorocită. E veche și plină de legi și nici un pic de dreptate. — Și cînd te gîndești ce prietenoase par locurile În care-s păduri de pini. — Da, da’ Ăsta nu-i prietenos deloc. E o mizerie de loc. Mișună nelegiuiții peste tot, da’ de muncit muncesc prizonierii. E o sclavie ce se-ntîmplă aici. Legea-i bună numai pentru cei care nu-s de pe-aici. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de unde ne luăm sendvișuri? — Le luăm din primul În care intrăm. Era un oraș forestier, tăiat de o stradă lungă mărginită de clădiri din cărĂmidă. Fabricile erau construite lîngă calea ferată, dinspre maldărele Înalte de bușteni venea un miros de pin, chiparos și rumeguș. CÎt făcu Roger plinul și verifică apa și uleiul, Helena ceru niște hamburgeri și niște sendvișuri cu carne de porc, pe care le aduse la mașină Într-o pungă de hîrtie maro. În alta avea niște bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
locuri prin care o să mai ajungem. — Culcă-te, iubirea mea. — Așa o să fac. Trezește-mă cînd vrei. Se ghemui În scaunul ÎncăpĂtor și adormi, În timp ce Roger continua să conducă, fixîndu-și privirea pe șoseaua largă, scoțînd timp bun printre pădurile de pini, Încercînd să rămÎnă peste sută ca să vadă cît cîștigă pe oră. Nu mai condusese pe șoseaua asta, Însă știa zona și trecea prin ea doar ca s-o lase-n spate. N-ar trebui să treci așa, orbește, prin locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Colina era scundă și lăsa să se Întrezărească În spatele ei podișul Monferrato, acoperit de o ușoară ceață albicioasă. În timp ce urcam, Belbo ne arătă În față o colină mică, aproape pleșuvă, iar pe vârful ei o capelă având În laturi doi pini. „E Bricco”, zise el. Apoi adăugă: „Nu-i cu supărare dacă nu vă spune nimic. Acolo ne duceam să luăm merindea Îngerului, În lunea de după Paști. Acum, cu mașina, ajungem În cinci minute, dar pe atunci se mergea pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
frigiderul cu înghețata de vanilie pe care ați cerut-o. - Serios? Păi e grav! Universitarul se prăbușește în fotoliul înconjurat de măsuțe încărcate cu sandvișuri și castronașe cu salată de vinete, de roșii, de boeuf, de castraveți, de muguri de pin. Bagă în gură un cornuleț cu rahat. Îl suge pe gânduri. Toată cancelaria e consternată - suntem în întârziere. Deodată chipul i se luminează: - Tinere coleg, în tine e salvarea! Când am intrat în secretariat era așa de cald, că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înțelege când și cum a fost posibil, l-a văzut până la piept în apa gheață. Voise să se sinucidă. Altădată o durea capul îngrozitor și îl trezise cu un telefon la patru dimineața. Dacă o iubea, să-i aducă un pin pitic, argintiu, așa cum văzuseră ei la Techirghiol. Îndrăgostitul sărise buimac în Dacia lui taică-său și peste trei ore era la ea la ușă cu copăcelul dorit, smuls din rădăcini. Părinții ei se cruciseră. Când se supăra pe viață, dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de un cataclism. La cîteva minute spre Cazane, au apărut din senin hoteluri cu terase generoase și bărci de croazieră. „Parcă ar fi Monte Carlo” - am zîmbit eu și ne-am întors, luînd o în sus pe Valea Cernei. „Festivalul Pinului.” „Hai și noi !” Am ajuns astfel la Băile Herculane. Unele dintre cele mai triste ruine din România. Prostia nu are istorie, așa că e oarbă la trecut. „Chiar nu înțeleg !” - se ambalează soția mea, și renunțăm la festival. Ceva mai departe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fir al Ariadnei în această preumblare prin labirint. Eram atras irezistibil spre undeva, nici eu nu știam unde și de ce. Pînă cînd am ajuns acolo : un brad uriaș, înfipt în cei cîțiva metri pătrați ai unei grădinițe suspendate. Nu un pin, nu un chiparos, ci un brad „adevărat”. Nu mă întrebați care e diferența olfactivă dintre un pin și un brad, căci nu știu - și nu am știut niciodată. Cînd am ajuns în dreptul bradului am știut însă că numai acesta miroase
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unde și de ce. Pînă cînd am ajuns acolo : un brad uriaș, înfipt în cei cîțiva metri pătrați ai unei grădinițe suspendate. Nu un pin, nu un chiparos, ci un brad „adevărat”. Nu mă întrebați care e diferența olfactivă dintre un pin și un brad, căci nu știu - și nu am știut niciodată. Cînd am ajuns în dreptul bradului am știut însă că numai acesta miroase așa, că acest miros m-a ademenit prin străduțele din Spoleto, și m-am așezat la rădăcina
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care locuia în blocul ALMO 3 de deasupra magazinului Bucur-Obor și care se ocupa cu reparații de televizoare. Până să intre în subiect, arhitectul admiră fototapetul de pe peretele sufrageriei acestuia, înfățișînd un lac roșu ca sângele în amurg și un pin uriaș, negru ca smoala. Vorbiră despre noile televizoare color, în fine, Popescu îl informă despre planurile lui, iar depanatorul, după ce se gândi puțin, surprins neplăcut de originalitatea de gândire a vărului său, îl întrebă de ce nu-și cumpără la urma
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în camera mea de lemn, numai cu el vorbeam, o dată sau de două ori pe zi, când îmi aducea mâncarea sau îmi schimba urciorul cu apă. Petreceam tot timpul în pădure, căci vecinătățile Almorii cuprind cele mai frumoase păduri de pin pe care le are Himalaya, și le cutreieram în lung și în lat, reluând necontenit același film interior al dragostei mele cu Maitreyi, închipuind fel de fel de întîmplări, unele mai fantastice decât altele, prin care noi doi ajungeam fericiți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uitate își recăpătați prospețimea, și închipuirea mea le împlinea, le adâncea, le lega între ele. Amănunte pe care atunci nu le luasem în seamă schimbau acum întregul câmp al viziunii mele interioare. Oriunde mă duceam, o întîlneam pe ea, printre pini și mesteceni, pe stânci, pe drumuri. Atât de mult trăiam cu povestea aceasta minunată, încît orice chemare din afară mă înspăimînta, aproape mă făcea să sufăr fizic. Știam că și Maitreyi, acolo, în celula ei din Bhowanipore, se gândește tot atât de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
închipui așezîn-du-mă din nou la lucru. Orice activitate, orice ambiție, orice țel mi se păreau atât de Eadarnice, încît simpla lor amintire mă întrista de moarte. Stăm pe veranda bungalow-ului, când nu mai era nici un vizitator, și priveam pădurile de pin, întrebîndu-mă: poate fi altceva mai bun? Poate altceva avea mai mult sens decât această pădure, de nimeni întrebată de ce crește și pentru cine își dezvăluie neîntîlnita ei frumusețe? Aș vrea să fiu o buturugă, plutind alene, senină, beată, pe apele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prezentul, de a-mi ghici trecutul. I-am răspuns scurt și aspru că nu știu ce ara să fac, dar deocamdată am să rămân aici, pentru că acesta e un bungalow puțin cercetat de drumeți, și îmi priește de minune aerul pădurilor de pini... A doua zi am plecat în zori, după obiceiul meu. Am ocolit muntele, mi-am luat baia sub stâncă, am mâncat turtele cu miere și m-am întors noaptea. Paznicul îmi spuse că memsahib e bolnavă și că a întrebat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]