2,058 matches
-
dezvoltat încet, pe măsura creșterii traficului, pe porțiunea lină, de unde culmile Pietrei Craiului și ale Bucegilor se pot vedea și admira privind drept, de la nivelul celor 1200-1350 de metri altitudine, având uneori senzația că ești la un pas de aceste piscuri ce depășesc 2000 de metri altitudine. Primele case s-au construit cu sute de ani în urmă și erau așezate în proximitatea drumului. Cele mai vechi aveau aspectul unor mici cetăți, renumitele case cu curte interioară, care aveau aspectul unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
un sămănător de credințe și un sămănător de biruință... Mi se pare că și în vaierul celor mulți...sufletul tău trebuie să fie frământat, trebuie să fie bucium care, pe vârfuri de munți, seamănă revoltă din culme în culme, din pisc în pisc.” Octavian Goga 159. „Cartea e poezie; dacă nu este ar trebui să fie.” H. Ibsen 160. „Care carte de legi este atât de limpede fiecărui om ca aceea scrisă în inima lui?” A. N. Tolstoi 161. „Și cărțile
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de credințe și un sămănător de biruință... Mi se pare că și în vaierul celor mulți...sufletul tău trebuie să fie frământat, trebuie să fie bucium care, pe vârfuri de munți, seamănă revoltă din culme în culme, din pisc în pisc.” Octavian Goga 159. „Cartea e poezie; dacă nu este ar trebui să fie.” H. Ibsen 160. „Care carte de legi este atât de limpede fiecărui om ca aceea scrisă în inima lui?” A. N. Tolstoi 161. „Și cărțile au viața
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
care i-au plutit înaintea ochilor pe ultimul ei drum. Păcat că i s-a refuzat; căci, la sfârșitul vieții, îi vin concentratului spirit idei până aici de neconceput; ele sunt ca niște demoni fericiți care se lasă strălucind pe piscurile trecutului.” J. W. Goethe 164. „Literatura este fragmentul fragmentelor; numai o fărâmă din ceea ce s-a petrecut și s-a vorbit s-a scris; și numai o fărâmă din ceea ce s-a scris, a și rămas.” J. W. Goethe 165
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
carte trebuie să fie un topor care să sfarme marele îngheț din noi.” Franz Kafka 647. „Geniul uman este inepuizabil, ca natura... Zilnic, un milion de cărți, ziare, tablouri, cântece, invenții... Însă rațiunea naturii e omul, iar frumusețea este cununa, piscul adevărului.” Avetik Isahachian 648. „Cele mai vii impresii sunt acelea care nu se scriu. Mergând pe stradă, auzi o melodie: e un crâmpei dintr-un cântec vechi, pe care-l fredonează câțiva băieți veseli; și iată, îți amintești o imagine
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
pentru amândoi mai generoasă. Istoria literară le-a consemnat operele originale, aproape neverosimile în epocă. 9 N-ar fi rău ca valorile spirituale ale țării să fie mai des puse sub ochii tinerilor. Vârfurile intelectuale care au marcat și marchează piscurile culturii naționale ne dau universul polifonic prin umanism, iubire de adevăr, frumos și încredere în viitor. Repere fundamentale pentru generațiile de azi. 10 Întâlnim adesea semnul întrebării chiar în titlul textului sau repetat la sfârșitul frazei, sintagmei, versului... Uneori acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Dumnezeu va rămâne în veci inaccesibil științei. Merită, în acest context, să amintim spusele unui astronom american pesimist, Robert Jastrow (1925-2008) care, relativ la partizanii Big Bang-ului afirmă: „Ei au urcat munții ignoranței și sunt pe punctul de a cuceri piscul cel mai înalt; când își iau avânt spre stâncă sunt ÎNTÂMPINAȚI de un grup de teologi care se află acolo de secole”. Întrebarea însă rămâne. e) Universcul oscilant Mintea cosmologilor este însă mereu iscoditoare. Astfel unii cosmologi aduc în discuție
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
monedele cu efigia Regelui Mihai retrase din circulație după detronarea lui, pe care guvernul Vaida le-a reintrodus în circulație pentru a face față crizei. Duminică, 31 iulie. În fruntea cercetașilor Centuriei Peleș, Mihai a făcut o excursie la cabana Piscul Câinelui de pe Muntele Gârbova. Reședința lui de vară era Castelul Peleș, de unde făcea excursii în împrejurimi. Luni, 15 august. Împreună cu regele, Mihai ia parte la serbările nautice de la Constanța de Ziua Marinei. La Viena, s-a născut arhiducele Ștefan, fiul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
păduri, unde nu o dată rămăsesem fără vacă, Rândunica, mult mai deșteaptă ca mine. O găseam întotdeauna ajunsă, la iesle, lăptoasă și devreme acasă. Așa că, viteaz, la Roman, mă orientam după turnul cu ceas al Episcopiei, vizibil din tot orașul, ca piscul Toaca deasupra Ceahlăului. O găseam pe doamna speriată, pe mătuși la poartă, iar eu, derbedeu, pe străzile cu pavajul spart, abia veneam, nu veneam, ca Nică a lui Ștefan a Petrei, lectura mea obligatorie de peste zi, alături de Șoimii și Neamul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ale unei civilizații cu o venerabilă tradiție de mai bine de un mileniu înaintea islamizării,constitutive profilului religios al platoului central-asiatic. Este aproape un consemn că, începând abia cu secolul al XVII-lea, percepția fixează această decantare, cezura faptului că piscurile moscheilor, multe dintre ele construite peste vechile temple zoroastriene ale focului, și, funerare, Turnurile Tăcerii se îndreaptă fiecare către cerul altei divinități supreme. Misionari, comercianți, călători ori diplomați francezi sau britanici, ajunși în Persia sau India, P. Raphaël du Mans1
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lumi, tradiția Celor Șapte Tineri din Efes. A reconstruit cu mâinile lui ruinele mănăstirii Mar Mussa, înălțată pe munte și aflată sub tutela orașului principal din Homs, teritoriu islamic. La mănăstire, un adevărat fort cu metereze înălțat pe vârful unui pisc care domină întinderea deșertului, se poate ajunge doar pe jos; a luat culoarea nisipului. Covor pe jos și papucii la ușă, ca la moschee. Nu a fost nicicând citadelă a credinței apostolice și e anterioară așezării episcopului de Roma. "Petru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și înnăbușit de turturea într-un desiș, în văi. În urmă pe Agapia, se adună nouri și tunetul murmură moale răsunând ca o căruță la poduri în depărtare; zăpușeala crește; într-o bae continuă urc și cobor, pe deasupra văilor, pe sub piscuri îmbrăcate în verdele veșmânt al brazilor. Într-un ochi de poiană zărim turnurile Varatecului; dar mai avem mult. Coborând prin albia pârăului, ne apropiem. Supt un mal, se scaldă două femei goale. Vasile se preface a râde cu hohote. Intrăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
detașament întârziat de Turci (Turcu cu untu) și l-au vârât în iaz, mânându-l cu cocioarve aprinse; apoi au dat foc stuhului... V. Ștefan Meșter se duce la cetatea Neamțu, ca să vadă pe domnițele lui Radu-Vodă. De acolo din pisc vede cete de năvrapi în pradă; trimite răspuns lui Onu Păr-Negru și alcătuiesc o lovitură. Meșter se duce la Ștefan-Vodă. Onu Păr-Negru întâlnește un convoiu în care găsește o fată de cneaz purceasă la o mănăstire de călugărițe și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Gheorghe XIII ultimul rege al Georgiei și damă de onoare a împărătesei. Cinci copii ai prințesei Ana, deși cruzi încă, fuseseră duși în robie. Trei zile pe drumuri aspre, când călare când pe jos, captivii au fost duși cătră înălțimile piscurilor. Uneori tatarii se opreau ca să se apere de Cazacii urmăritori. Una din copilele cneaghinei Ana a pierit. Captivii au stat în prinsoarea lui Șamil opt luni, până ce au fost schimbați cu feciorul imanului, prizonier la ruși. Trofeul acestor munteni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și al tribului. De asemenea prietinia dintre războinici din triburi deosebite, chiar inamice, e în floare. Oameni viteji și leali, vrednici să-i cânte Lermontov. Salut, Caucaz cu fruntea albă, zice poetul, Pământ liber al munților. Sălbatic ești, însă mândru. Piscurile-ți prăpăstioase sunt altare și când nourii serii învăluie culmile, când par aripi fâlfâind în înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna lucește singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
când par aripi fâlfâind în înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna lucește singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale sălbatice, și vrednicia războinicilor fiii tăi, și, deasupra piscurilor tale, adâncimile străvezii ale azurului, și glasul pururi înoit al furtunii, fie că mugește pe piscuri, fie că tună în prăpăstii, tunet deșteptând și chemând alt tunet ca glasul străjilor în puterea nopții... Sălbatice sunt semințiile acestor sălbatice prăpăstii. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale sălbatice, și vrednicia războinicilor fiii tăi, și, deasupra piscurilor tale, adâncimile străvezii ale azurului, și glasul pururi înoit al furtunii, fie că mugește pe piscuri, fie că tună în prăpăstii, tunet deșteptând și chemând alt tunet ca glasul străjilor în puterea nopții... Sălbatice sunt semințiile acestor sălbatice prăpăstii. În luptă se nasc, pentru lupte cresc. Copilul întră în viață luptând; războinicul își isprăvește datoria luptând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Când luna lunecă pe cer În spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste și ură Sunt deopotrivă fără de măsură. Participare efectivă la 1918, la biruința republicii tinere sovietice împotriva intervenționiștilor. Conducător al armatei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al 76-lea tom al vizitatorilor. Ne-am întâlnit aici cu niște englezi și scoțieni pe care i-am văzut și la Moscova. Am vizitat cimitirul din coasta muntelui ce domină orașul (Sâmbătă) așa-zisul panteon. Între stâncile colțuroase ale piscului, alături de funicularul ce servește palatul de sus, o bisericuță veche ca toate cele vechi de la Tbilisi, și câteva morminte de intelectuali, scriitori, artiști și oameni de știință. Într-o pace impresionantă odihnește aici sufletul acestui vechi și interesant popor. Sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cap bărbătesc se află în una din sălile de onoare. Alături s-a clădit o casă de odihnă de către Voroșilov, care a legat casa de țărmul mării printr-un funicular. S-a făcut și la clădirea lui Ordjonikidze funicular din pisc la mare; dar el a voit să facă ceva mai mult pentru minerii săi: a suit marea în vârful râpei, creind casei de odihnă deasupra etajelor superioare un bazin mare de înot. Palatul acesta somptuos (acesta e cuvântul) are și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jos grădina e plină de chiparoși piramidali și gigantici tufoși, cum și de toate soiurile de palmieri. Am găsit un arbore care face fragi. Esențe mirositoare, ale căror frunze le cunoaștem și noi ca mirodenii. Caucazul își proectează în depărtare piscurile ninse și stâncăriile goale. Devastat de păduri, risipindu-și stâncăriile, zăgăzuiește cătră răsărit orizontul. Aici va fi fost cândva un rai al oamenilor primitivi; de aici s-au adus cele mai multe fructe ale regiunilor temperate. Cireș, vișin, zarzar, piersic, măr și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pâlcuri de pini și brazi. Munții pe care i-am văzut la Tbilisi erau pietroși și fără vegetație. În vecinătatea mării vegetația e susținută și bogată. Poalele Caucazului au pământ bun cărat de apele ce vin de sus din omăturile piscurilor. Munții cătră care mergem deși nu întrec 2000 m. au zăpadă în râpele coastelor. Într-un loc ghețarul a ajuns până la marginea șoselei. E tare ca o stâncă. Într-un loc găsim un pârău care coboară din munți, având ieșiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îi răspunde mai sus o cascadă bogată de câteva zeci de metri cădere în perdele de unde luminate de soare. Aici sunt "lacrimile bărbaților". Ambele lacrimi au legende rămase din miile de ani ai trecutului, de când viețuiesc în izolarea măreață a piscurilor albe popoarele caucaziene. De la un loc drumul se desface; șoseaua apucă pe un afluent al râului Bzâb: Ghega. Suim necontenit pe o șosea asfaltată și de pe Ghega ocolim iarăși pe altă apă, Iupșara. Aici curg lacrimile bărbaților; aici se află
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stamine lungi ieșite mult din cupa florii. Mirosul acestor flori sălbatice și galbene și violete samănă cu cel al crinului de grădină. 15 iunie Dimineața facem o excursie cu automobilul spre Vathará un lac mai mic decât Rița, așezat subt piscuri mai nalte (1800 m.?). Ar fi trebuit, după ce se isprăvește drumul asfaltat, să mai umblăm cu piciorul încă 7 km. E vreme de ploaie; ne oprim la niște izvoare de ape minerale plăcute la gust, în felul Narzanului. Aceste izvoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după ce se isprăvește drumul asfaltat, să mai umblăm cu piciorul încă 7 km. E vreme de ploaie; ne oprim la niște izvoare de ape minerale plăcute la gust, în felul Narzanului. Aceste izvoare le găsim într-o poiană mai largă. Piscurile ninse sunt aproape. De pretutindeni, aici, ca și în tot lungul drumului, năboiesc torente înspumate; sunt mai curând cascade, sar din treaptă în treaptă. Pe alocuri cascade adevărate, cu pânze de apă căzând în perdele de la mari înălțimi. La fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]