11,798 matches
-
mai discutat Încă o bună bucată de vreme. Strădania profesorului părea că dă roade. Gruia devenea din ce În ce mai Încrezător În forțele sale. ― Și acum, să urmăm zicerea care spune: călătorului Îi șade bine cu drumul... Seara de toamnă târzie, cu răcoare plăcută, a venit ca o mângâiere de mamă pe fruntea arsă de griji a lui Gruia. Involuntar, a dus mâna, ca În copilărie, când căuta mâna mamei așezată pe fruntea dogorită de „fierbințeală”... Gândul la acele momente au smuls - pentru o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
parte numai de vise frumoase, în care se făcea cum că se întorsese la el în sat și le cânta din găidulcă oamenilor strânși cu mic și cu mare, ca să-l asculte pe el, smeritul ucenic. Când visele erau mai plăcute, se simți zgâlțâit de umăr și se trezi. Scoală-te, nepoate!... Hai, c-a venit badea Petre ca să te ducă înapoi acasă!... El se frecă buimac la ochi și-l recunoscu, la lumina aceluiași opaiț, pe deadul Vasile, cu barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
deschise pe cel de-al doilea. Ticu trebui astfel să-și ia în primire partea lui de daruri: un frumos costum de culoare albă, plus o pălărie, o cravată și o pereche de pantofi asortate cu costumul și mare și plăcută surpriză o trusă completă cu scule de frizerie, fabricată în Spania după licență italiană, cu familiarul profil al bărbierului din Sevilla imprimat pe capacul cutiei. Atins la coarda sensibilă și clintit momentan din scepticismul său obișnuit, Ticu își luă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
avea să fie din nou în satul lui de baștină, el nu se despărțise cu inima tocmai ușoară de locurile unde petrecuse nu mai puțin de șapte ani din viață, locuri de care îl legau, totuși, o seamă de amintiri plăcute. Venise acolo ca tânăr abia trecut de treizeci de ani și plecase ca bărbat matur, cu fire de păr albit pe la tâmple. Cu părere de rău se despărțise de colegii săi de serviciu și de șeful Vlădulescu, care, între patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
încearcă senzația stranie că începe să plutească într-un spațiu imponderal. I se pare că a dobândit inconsistența unui abur. Nu o doare nimic. Nu îi este teamă de nimic. Are sentimentul că este înveșmântată într-un voal ușor și plăcut, ca o cămașă largă, răcoroasă și mângâietoare. Gândirea, vechea ei gândire de dincolo de acest început al sfârșitului prin care trece, pare intactă, umplând spațiul cămășii care plutește ca un nor. Are sentimentul că toate zilele trăite de ea s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care încep să-și regăsească sensibilitatea după ce aspiraseră atâta vreme doar aer aseptic de spital. Răspunde cu un : "Da" abia audibil. Chelnerul se retrage fluierând destul de tare ca să nu fie doar pentru el : "La donna mobile..." "Ce vin extraordinar ! Ce plăcută amețeală !", își spune Victor, nu fără un sentiment de vinovăție. Dintr-odată, intuiește că pe scaunul din fața lui stă cineva. Își freacă ochii crezând că are o halucinație sau poate a adormit și visează. Dar nu, este adevărat ! O femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la fel de discret cum a venit, iar Dora se grăbește să bea, să bea apa de care este atât de dornică. După câteva încercări reușește să simtă bine între dinți capătul rece și dur al tubului din plastic. Senzația nu este plăcută și o clipă o încearcă temerea că înghițitul îi va trezi dureri necunoscute. Dar prima înghițitură a și parcurs gâtlejul uscat chemând cu aviditate încă și încă o înghițitură. Realizează cât de importantă este satisfacerea acestei necesități, cât de capital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nou, struna asta dureroasă începe să vibreze cu o intensitate care se amplifică până la paroxism. Cu greu decide că un pic de mișcare i-ar face bine. Intră în vestiar și își schimbă din nou ținuta, de data asta în plăcutul costum de sport în care face alergări în parcul spitalului. Agenda deschisă pe biroul lui confirmă că îl așteaptă o după amiază încărcată: consultații în cabinet, curs la universitate, conferință la seminarul internilor. Pașii sprinteni îl poartă pe aleile prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
apusul de soare. Vocea lui Victor care îi întâmpină este gâtuită de o emoție pe care nu și-o poate stăpâni : Domnule profesor ! Doamna doctor Bosch ! Ce surpriză ! Intrați vă rog ! Intrați ! Dora este și ea surprinsă, surprinsă în mod plăcut, de această neașteptată vizită. Odată cu plăcerea surprizei se strecoară în ea și un fel de neliniște tulburătoare. Se simte cam pierdută în fața unor oaspeți atât de importanți, nu prididește să îi invite să ia loc în timp ce se întreabă cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bunătăți și soarbe înghițituri adânci din ceaiul parfumat. "Muguri de brad și frăguță de mai", precizează Ciprian, răspunzând întrebării ei nerostite. Dora simte abia acum că îi fusese cu adevărat foame și că sațietatea care începe să o cuprindă este plăcută. În vremea asta, Ciprian continuă să povestească. Vorbirea îi este cam seacă și cam pretențioasă, dar spune numai lucruri interesante, la care Dora deschide bine urechea. După cum vă spuneam, nici Dragoș nici eu nu am putut termina studiile superioare. Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mă obișnuisem cu efortul. Într-un zori de zi, am fost trezite de zgomote, voci, bufnituri. Mi-a fost frică de o razie militară în căutarea dezertorilor, așa cum fusese cea de la Crăciun, dar de data asta a fost o surpriză plăcută. Axel venise cu două căruțe încărcate cu materiale și cu trei mujici. În câteva zile bordeiul nostru era mărit cu încă o mică încăpere și cu o sală mai spațioasă cu ceva mai multă lumină, cu rafturi și grilaje pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
primele cuvinte s-a stabilit între cei trei o complicitate simplă și tandră de parcă ar fi fost între un tată iubitor și copiii lui. Le-a spus, cu un umor neașteptat din partea lui, că spitalul oferea multe distracții și îndeletniciri plăcute dar că, din păcate, "farmacia naturii" rămânea fără farmacistul care era chemat la alte obligații. I-a întrebat dacă se cred în stare să își asume ei această funcție de adult și ei i-au răspuns cu entuziasm că desigur, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ajuns în Țara de Sus a Moldovei, contempla cu multă băgare de seamă frumusețea și rodnicia unor locuri asupra cărora nu i-a fost dat să ajungă stăpân urmare a unor campanii anterioare, care îi provocau niște amintiri nu tocmai plăcute. Că moldovenii îl urmăreau atunci îndeaproape și l-au obligat să dispară în mare grabă către Liov cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și cu icoana Fecioarei Maria cu Pruncul Isus în brațe, ferecată în argint, prădate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în timp ce tânăra comandantă i se abandonase total, într-un tangou prelungit, odată reveniți printre dansatori. Spasiba, spasiba, Omelean! Dar gândește-te că poimâine ne vom despărți! Posibil pentru totdeauna... dar poți să fii sigur că vei rămâne pentru mine o plăcută și de neuitat amintire. Mai avem totuși focul de tabără de mâine seară și încă o posibilă potolire a văpăilor din inimile noastre... Munții se-ntâlnesc, darămite oamenii... Natașenka. I-adevărat, dar iubirea noastră mâine seară se va încheia... Păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dacă nu ca de obicei. Puse mâna pe o carte și citi din ea. Avuse un vis frumos, dar nu-i vene în minte. Întrevedea departe în oceanul înghețat trei steluțe voioase care râdeau și o chemau. Era o căldură plăcută lângă ele, iar dacă nu ar fi știut mai bine, o lume diferită se întrepătrundea în lumea ei prin acele stele care vibrau și-și schimbau culorile, iar ea aluneca dintr-una într-alta, fără să pătrundă sau să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Se simte o ținută festivă pe tot parcursul drumului ce trece prin munți, se remarcă frumusețea dulce la fel ca și graiul său. Veselia, voia bună, voioșia sunt la ele acasă. Mai mult, li se impune un comportament decent și plăcut trecătorilor. Uneori părând mai sărăcuță, pe alocuri murdară (Vaslui, Bârlad), ea este de cele mai multe dăți fascinantă. Nu te poți plictisi în ținutul umbrelor, culmilor și soarelui. Iar clima, continentală excesivă, i se potrivește de minune. Simpatie, înțelepciune, Iași. Iașii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sală. Eu remarcai între ele pe o doamnă foarte frumoasă, pe cea care îl strigase. Când ne apropiarăm folosii prilejul pentru a o privi mai bine. Era suficient de tânără și nonșalanța subtilă pe care o avea o făcea extrem de plăcută. Nu era deosebit de frumos îmbrăcată, însă hainele sale feminine erau impecabile. Rochia ei era albă, lungă, finuță, cu breteluțe și un decolté foarte cuminte, en coeur. Un șal alb cu franjuri argintii îi completa ținuta care cucerea prin stilul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bucătăria mare, nici în salon. Și când se întâmpla să ne întâlnim, nu aduceam absolut niciodată vorba despre Amèlie. Ne mai duceam la culcare împreună, eu într-un dormitor, el în camera de vis-à-vis, ne spuneam "Somn ușor" și "Vise plăcute" și ne sărutam pe obraz stânjeniți de plăcerea ce o simțeam, și încăperea era prea mare, în ciuda faptului că dormitoarele erau relativ mici. Când eram în birou, și acesta foarte încăpător, țineam ușa încuiată și liniște , ferindu-ne parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
parfum. Scăpai și de el, chiar dacă cu greu. Și câteva zile rămasei în ceață. Începui să iau lecții de scrimă o îndeletnicire nobilă. Nu dădeam atenție nimănui în jurul meu. În după-amiezi, scăldată în lumină, eram numai eu, sabia și partenerul. Plăcute erau mișcările, plăcută era puterea și grația de a mânui astfel o sabie. Foarte curând mă făcui remarcată. Și chiar câștigai câteva concursuri. Eram doar eu cu scena și nu-mi păsa de nimic altceva. Și totuși se prea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de el, chiar dacă cu greu. Și câteva zile rămasei în ceață. Începui să iau lecții de scrimă o îndeletnicire nobilă. Nu dădeam atenție nimănui în jurul meu. În după-amiezi, scăldată în lumină, eram numai eu, sabia și partenerul. Plăcute erau mișcările, plăcută era puterea și grația de a mânui astfel o sabie. Foarte curând mă făcui remarcată. Și chiar câștigai câteva concursuri. Eram doar eu cu scena și nu-mi păsa de nimic altceva. Și totuși se prea poate să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă lăsai în voia simțurilor și mă culcai pe canapea, cu fața, spre oraș. Adorm. Instinctiv, știui că acolo se află și o poză a lui. Știui, tot așa, și cum arăta. Îi văzui chipul înainte de a adormi. Dimineața veni plăcută și răcoroasă. Zorii sunt limpezi, somnul se împrăștie. Mă sperii, țip, și mă trag de o parte: A! Îmi cer scuze dacă te-am speriat. Cine? De ce? De cât timp ești aici? îndrug rapid, încurcată. Abia am ajuns. Dormeai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine. Cu ce te servesc? Un coniac, te rog. Atmosfera era chiar mai romantică. Erau lumânări, lumini și era și o muzică bună. Potrivită. Eu mă plimbai liniștită pe coridor. Îmi aduse paharul. Să ciocnim pentru cât mai multe clipe plăcute! Propune. Sigur, îi zâmbesc. Privii obiectele ornamentale. Nu părui să mă opresc asupra vreunuia. Deodată pusei paharul jos, luai sabia aceea în mână. Din acel moment până când îl atinsei, îl zgâriai pe el pe piept, simții ceva deosebit. Sabia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o parte din acel stomac, om, viață. Doru simți un izbitor iz de mentă. Dumnezeule, cât nu-i plăcea menta! Avea gust tipa. Îmbinase normal plăcutul, utilul și frumosul. Predomina o nuanță de roz și una de lila. Făceau o plăcută impresie. Doru rămase puțin contemplând locuința, apoi se puse pe treabă. Aceeași senzație stupidă. Imprevizibil, emoție, prostii... Prea încărcat și ireal. O presimțire încărcată. Fiecare obiect pe care-1 atingea i se părea venit din altă parte. Fie din cauza vechimii atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rostită așa de impertinent ar fi putut primi o palmă. Chiar s-ar fi bucurat. Dar, în schimb, se alesese cu o mărturisire: Ba da. Doar în tine. Își abținu râsul și schimbă subiectul spre o conversație de rutină, dar plăcută. Era plăcut să vorbească ei amândoi. La servici nu prea aveau ocazia și el era neinteresat. Cu toate astea, ea punea întotdeauna o linie de care nu trecea. El termina discuțiile, ea le controla. Avea un plan ea, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]