20,249 matches
-
floarea soarelui și de dovleacă (bostan), de cânepă, de rapiță și din miez de nucă. În unele zone uleiul se obținea și din sămânță de in. Teascul, oloinița, cum și se spunea, nu avea ceva spectaculos, era o presă (o placă de lemn solidă) împinsă de un ax care era filetat, care trecea printr-o bară de sprijin cu filet pe interior, realizându-se presarea și reglajul. Boabele erau uscate și prăjite și, prin presare, se obținea „oloi” gros, foarte hrănitor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a învățat pe nepotu’su Ghiță a lui Drăgan care a făcut armata la cai, la cavalerie și a învățat câte ceva la „infermelie”. Acest Ghiță a lui Drăgan umbla mai mult să învețe descântecele de ursită, ca să le facă pe placă fetelor și flăcăilor, așa cum face Gheorghe în seara de Sfântul Andrei sau în seara de Sfântul Nicolae, când se ducă fetele la fântână și se uită să-și vadă „ursitul”, cu lumânarea de Paști. Chiar dacă, acum (când scria Gh. Ghiță
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
spațiul considerat centrul satului, unde este și o fântână, apoi, după ce au fost create Căminele Culturale la sate, cei din Fruntești, la fel ca alții, se întâlneau la școală. După ce, datorită răspânădirii pe calea undelor (mai întâi prin înregistrări, pe plăci de patefon) a melodiilor populare, jocurile de la horă s-au generalizat, dar s-au separat de cele considerate dansuri populare, prezentate ocazional la serbări sau în concursuri organizate de instituțiile abilitate. în Slobozia - Filipeni hora se organiza pe imaș, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
În funcție de zonă, acoperișul a fost făcut din scoarță de copacă (brad, tei, mesteacăn, salcie), crengi și resturi vegetale, paie, cereale și stuf rezistent la intemperii, bun izolant și rezistent în timp. Mai târziu sa folosit dranița (șindrila), tabla și țigla, plăcile de eternită etc. Despre locuințele luncașilor, cele rămase în Bucovina, după bejenia lor în Moldova, avem mărturii scrise, din care trebuie să înțelegem că nu casa, valoarea ei, constituia un impediment pentru plecarea în bejenie. Dimpotrivă, casa era abandonată fără
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Sunt înscrise 23 de nume, morți în războiul din 1916-1918 și 31 nume de morți în războiul din 1941-1945. Monumentul a fost făcut de Savin Ion și Oprișan V. Ion, donator fiind Jenică Oprișan. Lângă monumentul eroilor se află o placă comemorativă dedicată preoților Gheorghe Antohi (1906-1987) care a slujit 46 de ani în Fruntești și preotesei sale, datorată copiilor. Eroii din Fruntești 1916-1918 1. Nil Davidescu - ofițer 2. Bocăneală I. Vasile 3. Ambrosie M. Vasile 4. Perju Gh. Vasile 5
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu-mi permit să mă îndoiesc de eficiența relativă a acestor mijloace, totuși, părerea mea este că nu se va reuși o închidere care se vrea totală decât prin construirea unui zid de jur împrejurul capitalei, un zid de netrecut făcut din plăci de ciment, socotesc că de vreo opt metri înălțime, evident ajutat de sistemul de senzori electronici deja existent și întărit prin atâtea bariere de sârmă ghimpată câte vor fi socotite necesare, sunt ferm convins că pe acolo nu va trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
etajul al paisprezecelea, o luară pe un coridor la stânga, apoi altul la dreapta, un al treilea la stânga, în fine sosiră la biroul firmei providențial, s.a., asigurări&reasigurări, după cum poate citi oricine pe inscripția de pe ușă, cu litere negre pe o placă dreptunghiulară de bronz mat, fixată cu șuruburi cu cap în trunchi de piramidă, din același metal. Intrară, unul dintre subordonați aprinse lumina, celălalt închise ușa și puse lanțul de siguranță. Între timp, șeful dădea o tură prin birouri, verifica legături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că ar fi putut să fie vorba de un artificiu mecanic, părea greșită. Nici măcar genialul al-Jazari nu ar fi fost În stare să reproducă acea imagine a unei vitalități autentice, pe care fata o emana. Privirea i se abătu asupra plăcii pe care stătea bustul și asupra piciorului central care Îl susținea. Era imposibil ca cineva, oricât de subțirel, să se fi ascuns Îndărătul lui. Iar lada ce conținea relicva și suportul era goală, fără Îndoială. Pe nesimțite, căscase gura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ezitare, coborî el primul, urmat de poet. Muta o pornise și ea după dânșii, parcă temându-se să nu rămână părăsită În biserică. Sub pardoseala abației se deschidea o subterană vastă. Pardoseala, din străvechi dale de marmură, era presărată cu plăci funerare, iar sarcofage romane erau aliniate de-a lungul pereților. Cândva, acela trebuie să fi fost cimitirul micii comunități de monahi, Însă urmele vremii și ale părăsirii erau evidente. - Acesta e secretul magiei, murmură Cecco, arătând către un obiect Învelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Pozzo și Cecco. Continuă să descâlcească acea „comoară” din ascunzătoarea ei, până când se pomeni dinaintea unui bloc compact și greu, de cel puțin două picioare pe cinci, și ceva mai gros de o palmă. Parcă cineva ascunsese În postav o placă din piatră. Cu daga tăie ușor un colț al Învelitorii de fetru. O rază ce pătrundea pieziș din curte izbucni ca o străfulgerare argintie În punctul dezvelit, orbindu-l pe poet. O oglindă. Era o oglindă ascunsă În Încărcătură. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai văzuse În viața lui, nici măcar În casele celor mai bogați negustori din Florența, ori din Franța, pe timpul călătoriei sale la Paris. În câteva minute, cu frenezie, cercetă Întreaga Încărcătură, fără a lăsa deoparte nici un balot. Mai existau Încă șapte plăci, identice cu prima, fiecare dintre ele protejată grijuliu cu pânze de fetru și ascunsă În lâna neprelucrată. Aceea era comoara pe care o așteptau? Desigur, trebuie să fi costat enorm, Însă el bănuia că valoarea lor trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pânze de fetru și ascunsă În lâna neprelucrată. Aceea era comoara pe care o așteptau? Desigur, trebuie să fi costat enorm, Însă el bănuia că valoarea lor trebuie să fi fost cu totul alta decât una comercială. Un colț al plăcii se spărsese, probabil În timpul transportului. Dante culese cu grijă fragmentul, pe care Îl vârî În traistă. Legă la loc atent baloturile, ascunzând orice urmă a cercetării. Apoi ieși, chemându-l sec pe paznic. Cu siguranță, omul Îi urmărise mișcările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ducă să cotrobăiască, de cum se va fi Îndepărtat. Veni lângă el, prea puțin convins. Continua să fixeze masa baloturilor. Dante i se adresă pe un ton Îngrijorat. - În balotul de sus, zise el arătând spre acela În care descoperise prima placă, sunt ascunse niște fâșii suspecte. Ciumă, adăugă el mimând un fior. Va fi ars de Îndată, În afara zidurilor. Voi trimite eu cele necesare, cât mai curând. Să nu te atingi de el În nici un caz, să nu lași pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
da fuga la prietenii săi cu vestea, ca să se Împăuneze În fața lor. Dar, cel puțin pentru câteva ore, teama de consecințe Îl va fi oprit să cotrobăiască. Judecând după paloarea chipului său, părea să fi crezut povestea. Pentru câtva timp, plăcile aveau să fie În siguranță. Priorul se Întoarse Încă o dată spre depozit, Încercând să Își Întipărească exact În memorie rafturile unde era ascunsă Încărcătura. Apoi o apucă spre ieșire, trecând din nou prin fața paznicului, care Îl aștepta neliniștit. - Mai există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aflu cât de mare poate fi o oglindă. - Nu cu mult față de cea pe care ai văzut-o, răspunse meșterul Arnolfo. Părea ofensat, de parcă observațiile lui Dante i-ar fi minimalizat munca. - Când mărești suprafața, trebuie să mărești și grosimea plăcii, Începu pe un ton răbdător, ca și când ar fi stat de vorbă cu un lucrător un pic Întârziat. Pentru că, altminteri, În timpul răcirii, sticla se crapă. Dar, atunci când Îi mărim grosimea, e cu neputință să păstrăm transparența perfectă a materialului. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi stat de vorbă cu un lucrător un pic Întârziat. Pentru că, altminteri, În timpul răcirii, sticla se crapă. Dar, atunci când Îi mărim grosimea, e cu neputință să păstrăm transparența perfectă a materialului. Și apoi, ar fi prea dificil să menținem placa perfect plană, astfel Încât să evităm defectele de reflecție, odată ce este ecranată cu plumbul. Dante Încuviință, În timp ce maestrul Îi Înapoia oglinda lucrătorului. - Așadar, Într-adevăr nu e cu putință să construiești una cum ți-am spus eu? Dar ce ai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ieși niciodată de pe buze. Dante scoase din traistă colțul de oglindă pe care Îl găsise În magazie, Întinzându-i-l sticlarului. Omul atinse cu vârfurile degetelor marginea de sticlă pentru a-i determina grosimea. - Și zici că provine dintr-o placă de cinci picioare? murmură neîncrezător. Apoi Își apropie limba, ca și când ar fi vrut să vadă ce gust are. - Argint... zise aproape În sinea lui. Ciudat. - Ce e ciudat? - M-aș fi așteptat la ceva modern, pe bază de plumb. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din toate timpurile, cine știe. O poveste istorisită printre membrii breslei noastre, un basm. - Care? - Acela despre cuptorul de pe Canal. Acolo a sosit un meșter pe nume Tinca, de la mama dracului, și s-a apucat să topească niște geamuri extraordinare. Plăci plane și nemăsurate, lungi chiar de mai bine de doi coți, așa cum nimeni nu mai izbutise să facă. Meșterul Tinca, sticlarul Împăratului. Dante se desprinse dintr-o dată din contemplarea propriei sale mâini și Îl Înșfăcă de un braț. - Care Împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
colț. Își rotea ochii cu nerăbdare, ca și când ar fi căutat ceva. În mai multe rânduri, Își duse o mână la buze. Parcă Încerca să vorbească, arătându-i din nou În aceeași direcție. Poetul se apropie. Pe măsuță se afla o placă subțire din piatră, pe care erau Încrustate o serie de linii perpendiculare, În formă de tablă de șah. Pe piatră și alături de ea, zăceau Îngrămădite piesele jocului, niște figurine minuscule din fildeș și abanos, asemănătoare cu victimele unei bătălii iscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
noi, lipsite de cea mai mică urmă de rugină. Dante se opri o clipă, căzut pe gânduri. Apoi, dând armele puțin mai la o parte, făcu pe fund un loc suficient pentru a așeza acolo mașinăria. Se pregătea să tragă placa la loc, când auzi o mișcare pe treptele criptei. În lumina slabă a opaițului, Îl văzu pe Cecco. Strângea În mană o spadă scurtă. Văzându-l pe Dante, lăsă arma jos. - Auzisem zgomote. Așadar te-ai Întors, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
magazia ticsită până În tavan, aerul era aproape irespirabil din pricina căldurii. - Ajutați-mă să Încarc baloturile de jos. Cu cea mai mare atenție. Înăuntru e ceva fragil și prețios. Fiți atenți să nu cadă. Acum, când avea din nou sub ochi plăcile, Își dădea seama Într-adevăr cât erau de mari. În car nu era loc. Cu iuțeală, sub privirile celor doi monahi care asistau năuciți, apucă de subțiori trupul lui Arrigo și Îl potrivi În poziția șezut. Apoi arătă spre plăcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plăcile, Își dădea seama Într-adevăr cât erau de mari. În car nu era loc. Cu iuțeală, sub privirile celor doi monahi care asistau năuciți, apucă de subțiori trupul lui Arrigo și Îl potrivi În poziția șezut. Apoi arătă spre plăcile Învelite În fetru, poruncind să fie dispuse de-a curmezișul, lângă cadavru. Călugării de la Misericordia erau din ce În ce mai Înmărmuriți. Sub greutate, oiștea carului gemea periculos. - Parcă e de marmură! exclamă unul dintre cei doi, leoarcă de sudoare pe sub glugă, pe când celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Și respectați-le, căci sfârșitul i-a fost mai cumplit decât vina. Cât despre ce ați văzut, să uitați totul. Bonatti rămăsese deoparte. De cum fură singuri, cu mâna tremurând de emoție, Înlătură țesătura grea de fetru care acoperea una din plăci, iar apoi Își trecu degetele peste suprafața Înghețată, ca un orb care Își căuta prin pipăit confirmarea propriei Închipuiri. În lumina slabă a lunii care pătrundea prin ferestre, Dante aduse un candelabru și, cu câteva lovituri de amnar, aprinse mucurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
margine a țesăturii alunecase, descoperindu-i fața. Era drept să se afle acolo, se gândi Dante. Încă nu trecuseră două ceasuri de la moartea lui, iar sufletul Îi rătăcea la hotarele Împărăției umbrelor. Încă putea vedea. Una câte una, cele opt plăci fură rezemate de câte un perete. Bonatti urmărea perimetrul construcției, indicând din memorie unghiurile, ca și când ar fi trasat pe piatră un ultim, extraordinar horoscop. Dante Îl urmărea, verificând cu o lumânare ca fiecare oglindă să capteze imaginea tovarășei sale din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
perle. Primele începeau să putrezească și își răspândeau petalele ruginite pe pietrișul din jur. Perlele străluceau și prindeau câteodată o rază de soare care le făcea să se creadă diamante pentru o secundă... Mai erau, de asemenea, buchete năruite, panglici, plăci ornate, cărți de vizită în plicuri închise. Mi-am spus că pentru el asta era, se afla în fine lângă soția lui. Îi trebuise multă vreme pentru asta. O viață. M-am gândit, de asemenea, la statura și la tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]