3,039 matches
-
viața nu poate fi repetată, ci numai creată din nou printr-o întoarcere la izvoare. Iar "izvorul" prin excelență e țâșnirea prodigioasă de energie, de viață și de fertilitate care a avut loc odată cu facerea lumii"37. Un gânditor al plaiurilor carpatice este și Arbore, personaj mitico liric din proiectul dramei Ștefan cel Tânăr 38. "Inițierea" lui ține de o calitate specială, de martor, dobândită într-un timp istoric "tare", epoca lui Ștefan, Domnul Moldovei. În nota care caracterizează personajele Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Chirac, pentru niscaiva ofuri administrative? O, dar elegantul Jacques Chirac, dacă s-ar pune chestiunea, dar cum să se pună? s-ar simți onorat să poată primi o trupă aflată în descendența lui Molière. Pe cînd aici, pe piciorul de plai al reziduurilor paternalist-comuniste, dimpotrivă, cei din descendența unui Millo se simt onorați să fie primiți de personajul care descinde, la rîndu-i, din subteranele înaintașilor săi clandestini și subversivi. O "căruță cu paiațe"! și-o fi zicînd în șmechereasca lui jovialitate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dat-o atunci pe glumă, o glumă destul de amăruie, și am glosat un pic pe ticurile triumfalist-naționaliste ale Mărgineanului picturii, aflat, de cînd îl știu, în ariergarda puterii comuniste, exersîndu-se în compoziții cu "casa memorială din Scornicești" și cu alte plaiuri de baladă, survolate, ca un satelit de informații, de același și același coțofănoi omniprezent. Iată că n-a fost glumă. Unul din probii artiști restauratori ai Muzeului ieșean ne semnalează, oferind detalii, că opere unice, de patrimoniu, picturi de Grigorescu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
interviu. Ce hobby aveți? se interesează, pentru noi, doamna de la t.v. Cuvintele încrucișate, răspunde senin invitatul. Și ne lasă, evident, visători. Rumânul are-n toate tradiție. Să iște și el ceva ce n-a mai fost iscat aici, pe plai, să scornească ceva în premieră și să rupă gura tîrgului, să breveteze peste noapte o noutate trăsnet, să... Nu, nu-i stă lui bine să debuteze, tot ce face a mai fost făcut în trecutul său glorios. Cînd crezi că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de deponenți și achizitori de titluri de stat.. Înseamnă asta mizerie?" Și concluzia noastră: păi, dacă Arghezi vorbea ca azi, azi vorbim ca mîine... Așa ne-a fost dat nouă, rumânilor: să trăim cum trăim aici, pe-un picior de plai, să dăinuim aici, de 2000 de ani... și să ne văicărim. E un dat. Mă și minunez cum un lucid Alexandru George găsește motiv de mirare în similitudinea frăsuielilor noastre de la începutul secolului cu cele de-acum. Ia să nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dă peste o Indie, peste o Africă, atunci totul îmbracă hainele cernite ale tragediei și ale marasmului prelungit. De unde și amara concluzie că zonele globului sînt pare-se pe vecie predestinate. Binelui/ Răului. Dacă reducem continentele astea grandioase la scara plaiului nostru, atunci o viitură, ca cea recentă, din Ardeal, ar trebui să ni se pară o palidă copie fotografică. Să ni se pară, dar nu e. Pentru că, trăind în dimensiunile geografice și de viață predestinate nouă, răvășirea scoarței locuite de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după '90, niște parade în Piața Unirii, de credeai că veniseră iar să ne elibereze. Urechiatele băteau pasul ca-n Piața Roșie. Zilele astea am văzut, la niște intersecții aglomerate, polițai cu chipie alb-albastre, mîndri ca niște chipeși căpitani de plai. Vine el și rîndul Insulei. În Decăderea minciunii, Oscar Wilde găsește foarte multe cazuri de imitație conștientă. În 1879, întîlni la o recepție, în casa unui ministru de externe, o femeie foarte frumoasă, frumusețe stranie, cu care se împrieteni. Wilde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mi pornește, atuncea somnul la viață-mi readuce Spiritele istovite; trezindu-mă apoi totul e-n jos, spre orice cale Spiritele mi-aș întoarce, nici-un sfîrșit în totul nu găsesc, O, ce lume este-aici, nu se asemuiește cu-acele plaiuri ale fericirii Unde fiii mei în jurul genunchilor mi se-adunau! O, biată lume devastată! 210 Groaznică ruină! cîndva erai ca mine, preaslăvita, Și-acum ca mine lăsată-n părăsire împărtășești a-învățătorului tău soarta. Ești, O, ruino, slăvitul cer de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
toate-aceste chipuri, si de acest sălaș oribil; 60 Și totuși mădularele-ți departe-azvîrlă focurile-acestea care asupră-ți se re-ntorc Cînd te-odihnești, turnînd mînie pe mînie, hrănindu-te Cu viziuni de dulce fericire ce nu se-asemuiește cu acest plai ce arde. Cu siguranta te-mbăiezi în rîuri de-ncîntare, pe cîmpuri înverzite Umblînd cu bucurie, prin luminoase-Întinsuri dormind pe nori strălucitori 65 Cu viziuni de încîntare, atît de gíngașe, încît turbarea înzecit Ți-o răscolesc cu groaznică dorința lanțul să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și 1875, legendele sunt, s-ar putea spune, frânturi de epopee. Ciclul, nu tocmai omogen, înmănunchează romanța și oda, elegia și istorisirea galantă, nutrindu-se din fabulosul poveștilor (Legenda rândunicăi, Legenda ciocârliei), cultivând narațiunea vitejească (Dumbrava Roșie, Dan, căpitan de plai) și pe aceea plină de grozăvii, cu crime și monștri (Grui-Sânger). Subiectele sunt desprinse dintr-un Ev Mediu de poveste, cu eroi supradimensionați, așa cum apar ei în închipuirea rapsodului popular. Punerea în scenă e măreață, dicțiunea - grandilocventă. Un retorism solemn
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
al doilea război mondial, la Suceava, pune bazele grupării literare „Voievodul”, împreună cu Dimitrie Loghin, Mihail Cazacu și D. Florea-Rariște și reușește chiar să publice o antologie a scrisului bucovinean (Floare de gând, 1947). În 1992 publică, sub titlul general Neuitatele plaiuri natale, un volum de poezie și, împreună cu soția sa, Silvia Antonescu, unul de proză. Încă de la debut, scriitorul a încercat versul și proza, cultivând apoi ambele genuri, dar cu rezultate diferite. Deși firescul mișcării și fluiditatea scriiturii sunt notabile, autorul
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
cu tente poetice, umoristică și fantezistă, ar fi convenit acestui scriitor cu înclinații calofile. Descriptivismul, ușor spiritualizat, domină începuturile poetului. Tematica tradițională caută relieful expresivității moderne, care, în exces, impune versului o înfățișare muncită, nefirească sau un fals prestigiu ermetic. Plaiul bucovinean cu ape, izvoare, codri și țărani, surprins într-o lumină egală, fără timp, reprezintă materia în care se încrustează simbolurile unor trăiri potolite. Cerul, arcuit ocrotitor, și apele răsfrâng imaginea frustă a unui eden rustic, apropiat și prielnic omului
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
evoluează firesc de la expresionismul formal, vizibil în stilizarea peisajului și extatica mișcării, la ortodoxismul imnic, celebrând „ploile și bobul”. Poezia lui A., elaborată, de o anume prospețime a metaforei, tinde să se înscrie printre metamorfozele moderne ale tradiției. SCRIERI: Neuitatele plaiuri natale, vol. I, pref. Constantin Blănaru, Suceava, 1992, vol. II (în colaborare cu Silvia Antonescu), Suceava, 1993. Antologii: Floare de gând, Suceava, 1947 (în colaborare cu Dimitrie Loghin). Repere bibliografice: Mircea Streinul, Poeți tineri bucovineni, București, 1938, 8, 10, 11
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
Antologii: Floare de gând, Suceava, 1947 (în colaborare cu Dimitrie Loghin). Repere bibliografice: Mircea Streinul, Poeți tineri bucovineni, București, 1938, 8, 10, 11, 15, 19; Perpessicius, Opere, VIII, 80; Predescu, Encicl., 41; Călinescu, Ist. lit. (1982), 907; Doina Cernica, „Neuitatele plaiuri natale”, „Crai nou”, 1993, 813; Satco-Pânzar, Dicționar, 11-12; Rachieru, Poeți Bucovina, 31-32; [George Antonescu], „Iconar”, 1997, 6 (semnează Gheorghe Hrimiuc-Toporaș, George Bodea, Emil Satco, Liviu Papuc); Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 163-176. G.H.-T.
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
din 1898, Facultatea de Litere. Însă, fire mai puțin răzbătătoare, e covârșit de dificultățile materiale și, nevoit să renunțe la studenție, intră ca bursier (1898-1899) la Școala Superioară de Agricultură din Herăstrău. În 1900, se întoarce la ai săi, pe plaiurile Pindului, unde, valorificându-și iscusința pedagogică, va fi ani de-a rândul institutor la Mețova și la Pretori, institutor-director la școala din Samarina (în timpul verii) și la cea din Vlahu-Iani. Din 1924 dispune de o catedră la Liceul român din
ARAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
lui, și cu propria noastră persoană. Atrași În sfera lui de o putere inexplicabilă, vom recunoaște același har În toate lucrurile ce Îi stau În preajmă; ochiul se lasă Încântat, iar aerul pe care Îl tragem În piept are dulceața plaiurilor natale. În intimitate, această persoană ne seduce prin naivitatea tonului. Prin firesc. Nici un efort, nici un lux, nici o ostentație; Își exprimă cu simplitate sentimentele ca fiind adevărate. Este deschisă și nu rănește În nici un fel amorul propriu al celuilalt. Îi acceptă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
burse și premii în străinătate, în special în spațiul germanic, este președinte al Uniunii Scriitorilor (1990-1993), întemeiază săptămânalul „de moravuri grele” „Academia Cațavencu” (1990) pe care îl conduce până în 2000, după care devine realizator de emisiuni TV, director al revistelor „Plai cu boi” (din 2002), „Aspirina săracului” (2003) și om de afaceri. În 1971 când îi apărea placheta Invocație nimănui (debutase precoce în presă, în 1967), D. era deja un nume de prim-plan cel puțin în lumea „scandalurilor” boemei literare
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
și o populație sărăcită, fugită prin munți și văgăuni, care n-a mai îndrăznit să întemeieze sate în locurile deschise, expuse năvălirilor, ci a trăit în cătune risipite prin poieni și pășuni alpine, obișnuindu-se să umble cu turmele pe plaiurile munților, evitând drumul primejdios din văi. Sub oblăduirea relativ blândă a gepizilor, romanicii vor fi încercat o coborâre din munți în văile mănoase, dar năvălirea slavă, întinzându-se cam în același timp (cca 600), atât asupra teritoriilor romanizate de la nord
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nord de Dunăre, ele dispăruseră mai înainte, după 275), toate câmpiile și văile mai largi, ba chiar și văile mai ferite, din munți. S-au menținut neslavizați numai romanicii împinși de valurile slave în văile cele mai înalte și pe plaiurile munților, unde au trăit mai cu seamă din păstorit. Slavii așezați în Dacia au întâlnit aici rezistența autohtonilor traco-daci, la care s-au adăugat resturi de goți, și a coloniștilor romani ( E. Petrovici, în 1940, Berlin, apud I. I. Russu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Răzvan Theodorescu, op. cit., p. 69-73; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 228-236, 230-234. 29. Răzvan Theodorescu, op. cit., p. 74-80. 30. N. M. Popescu, Ioan, ¨preutul¨ Episcopiei aromânilor, 1934, nr. 7-8, p. 457-460; I. Nistor, Legăturile cu Ohrida și exarhatul plaiurilor, în AARMSI, t. XXVII, 1944-1945, București, 1946, p. 123-151; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 206-207. 31. Epifanie Norocel, Patriarhia bulgară de Târnovo între 1235-1393, în S.T., 1966, nr. 3-4, p. 146-159; Chiril Pistrui, Imperiul vlaho-bulgar și patriarhia de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dovada clară că vlahii (românii) aveau conștiința originii lor romane. Anna Comnena amintește pe acei "oameni îndrăzneți, din părțile muntoase, de sine stătătoare", numiți de ea "arimeni", de fapt "aromâni" din sudul Dunării, ei se bucură de autonomie deplină în plaiurile înalte unde locuiesc. Un istoric francez vorbește despre "nomazii vlahi, stabiliți în văile Vardarului și Strumei". Expedițiile lui Manuel Comnenul din a doua jumătate a secolului al XII-lea, la nord de Dunăre, pot fi considerate ca o nouă și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în RIR 7, 1937, p. 122-150. Idem, Năvălirea uzilor prin țările române în Imperiul bizantin, în RIR, 9, 1939, p. 189-206. Nistor I., Lucius Aprovianus-eroul Țării Șipenițului, în AARMSI, t. XXIII, 1941, p. 75-81. Idem, Legăturile cu Ohrida și exarhatul plaiurilor, în AARMSI, t. XXVII, 1944-1945, p. 123-151. Norocel Epifanie, Sfântul Apostol Andrei în tradiția românească-mărturie a vechimii și continuității noastre pe acestte meleaguri, în vol. Pagini din istoria veche a creștinismului la români, Buzău, 1986, p. 19-46. Idem, Patriarhia bulgară
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în plan social a lui C. Poetul experimentează o viziune asupra vieții, trăiește o anume dimensiune mioritică, pentru abordarea căreia se pregătește îndelung spre regăsirea liniștii inițiale și a reintrării în mit: „Mire mort, mire pierdut/ Plop cu frunze tremurate/ Plai și câmpuri nearate/ Iarăși ziuă s-a făcut.” „Plângerea” sa este de fapt o „mirungere” (în înțeles voiculescian) cu ideea de îndumnezeire. Ca și în eposul popular, C. transpune o hierofanie, o nuntire cosmică, o trasmigrare, prin revelație creștină. Același
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
Pastelul a mai fost încercat și de N. Beldiceanu (Moșii, 1872, Apusul soarelui, 1873, Prășitorii, 1876) sau N. Volenti (Icoane din viață, 1883-1887). Prin Alecsandri pătrund de asemenea legenda și legenda istorică în versuri (Dumbrava Roșie, 1872, Dan căpitan de plai, 1874, Grui Sânger, Legenda ciocârliei, 1875), în care s-au mai exersat N. Beldiceanu (Noureanu, 1876), N. Gane (Piatra lui Toader, 1874), Ciru Oeconomu (Petre Cărăbete, 1885, Capul lui Mihai Viteazul, 1889). Balada romantică a fost și ea selectată (I.
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
Horia împărat, București, 1962; Arcul aurorii, București, 1962; Ceas de umbră, București, 1966; Pământ al Patriei, București, 1970; Cupa de aur, pref. Traian Stoica, București, 1970; Corabia de fum, București, 1971; Auster, București, 1973; Grăunțele timpului, București, 1976; Patria mea, plai al Mioriței, București, 1977; Sandala lui Empedocle, București, 1980; Poligonul de tir, București, 1984; Monotonia metronomului, București, 1985; Cântec despre țară, Cluj-Napoca, 1987; Între Capșa și Corso, București, 1998. Traduceri: G. Kubanski, Clara, București, 1949 (în colaborare cu V. Căciuleanu
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]