2,526 matches
-
program, mai ales În zilele fierbinți ale campaniilor electorale, nu puținor politicieni. Fenomen similar cu cel al disensiunilor și urilor Între Nemții din Est și cei din Vest, fiecare alimentând acest penibil și colectiv diferend cu argumente din cele mai plauzibile, chiar și raționale. Dar nu e mai puțin adevărat că, și acolo, acest conflict de mentalitate, social slăbește enorm capacitatea unei națiuni (extrem de puternice, postindustriale, posedând cadre de nivel zero În știință, cercetare și economieă de a se redresa, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al operei eminesciene", în acest sens? "E o referință la asasinatul moral sau la asasinatul în sensul propriu al cuvântului?" Toată pledoaria ce urmează vine în susținerea primei ipoteze și demonstrația celei de a doua, prin legarea, într-o logică plauzibilă a elementelor și evenimentelor politice ale epocii în caruselul cărora gazetarul, omul de cultură Eminescu, era implicat profund, atât de profund încât angajarea sa (și nu singulară), disturba, dejuca manevre politice de interes național ale guvernanților. Theodor Codreanu sintetizează rezultatele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de a fi realizat o asemenea demonstrație, meritul lui Theodor Codreanu este dublat de intuiția privind consecvența cu care se săvârșește și o a doua sacrificare. Prima parte a cărții, intitulată De la moartea civilă la moartea fizică, pune în conexiune plauzibilă principalele evenimente care au concurat la drama vieții lui Eminescu în perioada 1883-1889. Plecând de la cercetările întreprinse de N. Georgescu (A doua viață a lui Eminescu, Editura Europa Nova, 1994) și Ovidiu Vuia (Misterul morții lui Eminescu, Editura Paco, 1996
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
după cincisprezece ani de cercetări arhivistice, N. Georgescu. Substanțiala lui analiză se bucură de o riguroasă documentație, în bună parte din izvoare inedite, pe care le disecă cu o minuție și o dexteritate chirurgicale, diagnosticând tainele surprinzătoare și dând soluții plauzibile. [...] În Misterul morții lui Eminescu, Ed. Paco, 1996, medicul român Ovidiu Vuia, stabilit din 1970 în Germania, argumentează cu autoritatea specialistului neuropsihiatru, că Eminescu nu a suferit de nici o boală ereditară. [...] Deși împărtășește aceeași perioadă a vieții poetului, Dubla sacrificare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unește ceva anume pe cei trei mari scriitori atât de diferiți, potrivit principiului coincidenței opozițiilor. Dar nu-i numai atât, vom vedea numaidecât. Nu e nici o forțare a notei analogice, destinată cumva să unească extremele cu orice preț. Alăturarea este plauzibilă, chiar și pe criteriul despărțirilor și complementarității. Echilibru între antiteze, spunea Ion Heliade Rădulescu; antitezele sunt viața, întărește Eminescu. Iar Caragiale însuși este o structură proteică alcătuită din contraste izbitoare. Triada aceasta, căreia putem să-i spunem "de aur" fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să devină, cu bună știință, digresiv și speculativ, atașând dezinvolt, la corpul judecăților critice stricte, câte un apendice doct, nu mai puțin interesant și savuros. Când privirea sceptică slăbește, constați că demonstrația se poate susține, intră altfel spus în ordinea plauzibilului. Această savanterie riguros controlată și de bun efect intelectual era folosită frecvent de un teatrolog reputat, Valentin Silvestru, care conta mai cu seamă în acoladele retorice pe efectul de surpriză și perplexitate. Am simplificat lucrurile pentru a indica laconic în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ion Creangă" i-a avut colegi pe Leonid Brejnev și Konstantin Cernenco (sic!), doi viitori lideri atotputernici la Kremlin; la 5 decembrie 2003 poetul e gata-gata să devină victima unui "accident" planificat. Conexiunile comparatiste, susținute explicit ori doar sugerate, sunt plauzibile și incită spiritul critic: Vieru-Goga, Vieru-Bacovia, Vieru-Voiculescu, Vieru-Blaga, Vieru-Eminescu, Vieru-Cezar Ivănescu, Vieru-Nichita Stănescu, Vieru-Marin Sorescu, Vieru-Ioan Alexandru, Vieru-D.R. Popescu, Vieru-Sabin Bălașa (sic!). Remarc polisemantismul unui concept drag lui Theodor Codreanu ontologic: cutare critic nu avea "conștiința rădăcinilor ontologice vierene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
torturând" rima și ritmul; dar același era ferm când ne anunță că modelul nu este bine ales). Apropierea de un text cere, ca tip de lectură, o adecvare a structurilor; putem conchide că și inadecvarea structurală asigură o explicație (acoperire) plauzibilă celor care au rostit cuvinte grele față cu opera eminesciană, vădind o concepție "așa de puțin comună" (și ridicând, astfel, serioase dificultăți de recepție). Al. Dobrescu mută însă centrul de greutate al refuzurilor (cu doza inevitabilă de obtuzitate și resentimentarism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cifra 3.288, se constituie în veritabile chei de lectură într-o carte a aparentei discontinuități existențiale, culturale, meteorologice. Numere în labirint, tipărită la Editura "Opera Magna" (întreprindere a poetului, plasticianului, concitadinului Vasilian Doboș) ne oferă încă o sensibilă și plauzibilă radiografie, livrescă, lucidă, fertilă a unei perioade (cu bune, cu mai puțin bune) prin care am trecut mulți dintre noi, nepoți ai învățătorului Busuioc sau degustători de "Busuioacă de Bohotin-Huși"... "Lumina de Duminică" (Iași), nr. 22, 3 iunie 2007 Valeria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
desființați și aceștia, cu o singură mișcare a mâinii "drepte", de pe tabla de șah a istoriei. Analistul din prezent are în vedere, mai întâi, un conflict cultural, transformat într-o criză acută, în care argumentele singurului model și învățător, oricând plauzibile, azi nu mai contează. Fiind vorba, firește, de Eminescu, până ieri "omul deplin al culturii românești", devenit în răstimp piaza rea a răspopiților culturnici, năpârliți, deodată, spre alte "țeluri", la fel de "internaționaliste", dar sub sigla nouă a globalizării. Privită dinspre "euroatlantici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prefabricată (cum zic aprigii contestatari), într-o epocă în care depune mărturie însuși Titu Maiorescu în a sa Istorie contimporană abundă intrigile și cabalele? Sunt toate aceste ipoteze de lucru simple "aberații" ale secretomaniei, "fără suport documentar credibil", dincolo de limita plauzibilului, rod al unei hermeneutici exaltate pe care o cultivă "justițiarii"? Se știe, tenebroasa zi de 28 iunie 1883 a făcut să curgă multă cerneală, analiștii ultimului val (printre ei, cărturari de calibru) pledând pentru o conjurație anti-Eminescu. Chiar poetul era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
harta nesfârșită a lumii (p.129). Este fructuoasă ipoteza filiației dinspre Eminescu spre Bacovia în poezie și, mai ales, Brâncuși în sculptură: "În realitate nu este un mai fidel continuator al viziunii arheice eminesciene decât Constantin Brâncuși" (p. 178). Este plauzibilă ideea unei divergențe între psihiatria cartesiană a timpului și ființa umană a lui Eminescu, asemenea altor personalități care înfruntă în posteritate examene mereu reluate privind cauzele suferințelor lor finale (p. 228-232). Este îndrăzneață îmbrățișarea unei alte ipoteze cea a unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
recrutare, respectiv utilizare, aceștia se împărțeau în: 1. Agenții acoperiți erau „clasa de elită a auxiliarilor”, fiind în aceeași măsură capabili și abili, reprezentând „maeștrii serviciului invizibil”. Eugen Bianu a apreciat și calitățile agenților femei cărora le oferă o motivație plauzibilă: „«curiozitatea înnăscută a femeii», cu interminabilele-i întrebări, cărora, de obicei, nu li se dă o importanță deosebită”. Totodată, calitățile native - „aproape fiecare femeie dispune, într-o măsură mai mare sau mai mică, de talentul și arta prefăcătoriei” - erau de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
găsi, și nici nu își va trăi viața pe care o are. Nu trebuie să fim speriate de bătrânețe, trebuie să ne dorim să îmbătrânim frumos, și să facem demersurile necesare în acest scop. Câte prietene adevărate ai? Un răspuns plauzibil și să fii sinceră cu tine însăți este: La fel de multe cu cât ești tu o bună prietenă pentru ele. Dacă sunt prea puține, probabil că nu ai știut să le întreții prietenia. Deci, cu cât demonstrezi că ești o prietenă
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
românii tind să fie mai nostalgici decât maghiarii. Reprezentările pe care adolescenții le dețin despre fostul regim comunist sunt necesarmente, după cum am amintit deja, formate pe baza unor cunoștințe non-experențiale, de mâna a doua, preluate din mediul socio-cultural. Cele mai plauzibile surse de informație despre comunism pe care adolescenții le pot accesa pentru a-și forma reprezentări sociale și evaluări axiologice despre trecutul comunist pe care nu l-au experiențiat biografic sunt familia, școala și mass-media. Din păcate, chestionarul utilizat în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
valabilă doar în privința atitudinilor despre ordinea socio-politică actuală, întrucât este dificil de conceput ca generația copiilor (care nu au trăit în comunism) să influențeze în vreun fel atitudinile părinților cu privire la o perioadă din viața lor. Concluzionăm, așadar, că cea mai plauzibilă modalitate prin care se produce transferul de atitudini intergenerațional despre comunism este cea a socializării. A doua observație consistă în ideea că instituția tradițională a familiei este un agent de socializare mai influent în modelarea atitudinilor copiilor decât instituția modernă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
față de comunism, alimentată de dificultățile socioeconomice ale prezentului, complică procesul de gestionare statală a trecutului, punând sub semnul întrebării legitimitatea criminalizării și a condamnării simbolice a perioadei comuniste. Fără a cădea în cursa întinsă de tentația profețiilor istorice, o evoluție plauzibilă a modului de gestionare a trecutului comunist s-ar putea înscris pe următorul traseu: odată cu consolidarea democrației autohtone, pe fondul unei creșteri economice care să producă modificări semnificative în calitatea vieții, nu ar fi deloc surprinzător ca gradul nostalgiei colective
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
îl suscită în rîndul electoratului, cît și capacitatea de mobilizare sau intensitatea competiției politico-electorale. În acest sens, este clar că în ultimii treizeci de ani s-a înregistrat un declin al participării electorale. Bineînțeles că am putea găsi diverse explicații plauzibile pentru acest fenomen; una dintre cele mai acceptate este aceea că cetățenii au la dispoziție, astăzi mai mult decît altădată, și alte modalități de participare influentă. Această explicație justificativă nu este convingătoare, pentru că se știe că votul rămîne cea mai
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
vor exista mai mulți candidați la funcția de șef al executivului, care să reprezinte partidele singure sau coalițiile de partide. În cazul unei pluralități de partide ce fac parte dintr-o coaliție, rămîne deschisă problema alegerii candidatului. De altfel, este plauzibilă ipoteza după care coalițiile se formează în jurul figurii unui candidat acceptat de toți, pentru că acesta este desemnat și pentru presupusa sa capacitate de a conduce coaliția la victorie electorală. În alte părți, unde se aplică sistemul electoral cu dublu tur
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
puternic și deci riscă degenerări de genul comportamentelor ostile față de control și în esență autoritare; pe de altă parte, este slab și alunecă spre neputință decizională. Abuzul de putere nu este inerent formei prezidențiale de guvernare, dar este un rezultat plauzibil al ei. Se poate spune același lucru despre guvernarea divizată? Sigur că da. În legătură cu abuzul de putere, se cunosc rezultate neplăcute, care se apropie sau chiar depășesc limitele autoritarismului, de la scandalul Watergate provocat de Nixon pînă la mai mulți președinți
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
costurile sînt și pot fi disipate, sau invers. Evident, există mereu posibilitatea ca autoritățile publice să greșească în calculele lor din cauza unei informări incomplete în legătură cu impactul tehnic sau cu receptarea politică a politicilor publice. Mai precis, ca să dăm un exemplu plauzibil, nu toate variabilele tehnice ale unei politici publice referitoare la protecția mediului pot fi ținute sub control; nu toate reacțiile politice ale ecologiștilor și "industrialiștilor" pot fi prevăzute [Lewanski 1997]. De altminteri, autoritățile politice se lovesc de limite intrinseci în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
devin forme logice alethice (care pot lua valoare de adevăr), căpătând astfel funcții cognitive propriu-zise, atunci multiplicarea formei raționament conduce către analitică. Dacă sunt atașate aceleași elemente interpretative la argumentare (raționamentul dialectic), mizând de la bun început pe ideea de adevăr plauzibil, este constituită dialectica. Propriul acesteia din urmă este orizontalizarea interpretării și posibilitatea, pe această bază, a întrebărilor și răspunsurilor care îngăduie noi întrebări. Ar mai fi de observat că analitica și dialectica instituie corpusuri de norme privind căile gândirii. De la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în timp, după care reintră în normal? Fenomenele de anabioză și de catalepsie nu s-ar putea explica fără existența unor semnale, care să fie emise de anumite structuri, decodificate și executate de altele. Doar biosemiotica oferă o explicație mai plauzibilă, deoarece pune la bază comunicarea între organisme și chiar între structurile intrinseci ale acestora. În primul dintre principiile sale, Jasper Hoffmeyer ne atrage atenția că semnalele, și nu moleculele, sunt unitățile de bază în studiul vieții. Interpretând biosemiotic fenomenul vital
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
genetice însă caută să pună în lumină rolul rețelei epigenetice în emergența organismelor (evoluție) și chiar influența pe care o poate exercita mediul în adaptare. Deși factorii lamarckieni ai transformismului au fost contestați de T.S.E. se aduc argumente tot mai plauzibile care provoacă o reexaminare a acestora. Oarecum izolat de lumea științifică, în ultima parte a existenței sale, Emil Racoviță nu a mai avut energia necesară să intre pe firul marilor direcții de cercetare din domeniul biologiei evolutive. Neputând să intre
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Nu mai avem puterea de a admira și de a lă uda cu o genuină evlavie splendoarea Creației, văzduhul, mările, pământul și oamenii. Suntem turmentați și sumbri. Abia dacă ne mai putem suporta. Există, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibilă? Da, cu condiția să ne dăm seama de gravitatea primejdiei. Cu condiția să impunem atenției noastre zilnice alte priorități și alte orizonturi. Insensibilitatea cotidiană Faptul de a avea imaginație e o garanție de nefericire. Nu te poți bucura de imediat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]