1,904 matches
-
Ai zis că nu sunt chiar așa rău. — Am mințit, zice el. Ești scârbos de transpirată. Și cântărești o tonă. Nici o șansă-ntr-un milion să ai șaizeci de kilograme. Atâta am! mint eu. Hai, visează, visează! Vreau să-l plesnesc peste față. El parează și mă prinde de mână. Îl plesnesc cu cealaltă mână. Cade intenționat pe spate, trăgându-mă peste el și ne rostogolim, ne rostogolim pe peluză, râzând ca doi copii care se joacă la soare.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
el. Ești scârbos de transpirată. Și cântărești o tonă. Nici o șansă-ntr-un milion să ai șaizeci de kilograme. Atâta am! mint eu. Hai, visează, visează! Vreau să-l plesnesc peste față. El parează și mă prinde de mână. Îl plesnesc cu cealaltă mână. Cade intenționat pe spate, trăgându-mă peste el și ne rostogolim, ne rostogolim pe peluză, râzând ca doi copii care se joacă la soare.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
închipuia în Elixirul dragostei al lui Donizetti pe José Carreras, ce aveau să se nască peste 13.500 de ani, bătrânul Rex porni să latre îndrăcit spre cocoșul de tablă înfipt în creasta casei (de pe bulevardul Karl Marx numărul 51), plesnit și răsucit în toate părțile de gloanțele trimise din viitor, semn că izbucnise Revoluția... Nu că ar conta, dar în acea zi probabil Revoluția era de vină Mioara Alimentară, la vârsta ei de 63 de ani, simți că e cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cost, ne-nsoțesc. La morți luăm ortul, viii plătesc! Viața ne este o stare de grație! Un joc cu potul numit satisfacție! Guvernanții sortiți mereu să se schimbe Hoitul pe la noi în curând o să-și plimbe. Când sănătatea pe chip le plesnește Boala îi săpă adânc, voinicește. Cu mâna întinsă și la vii și la morți Ne supunem cu toții aceleiași sorți. De la viață și moarte noi știm să luăm Un imperiu al șpăgii încet să durăm. Copiilor noștri le facem un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de care lumea trebuie să asculte. Am avut o dorință imensă de a-l vedea pe tatăl său, de a ști ce îl făcuse atât de crud și de neîndurător. Vreau să știu! Mă încordasem și simțeam că îmi va plesni capul. Închisesem ochii și nu se mai auzeau nici înjurăturile lui Sergiu, nici oftările celor care smulgeau plantele din pământ, nici sunetul surd făcut de metalul care se înfigea în pământul pe jumătate înghețat. Nici orașul care se trezea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
asta, nu? Mă gândeam eu că n-ai să mă lași cu el. Fie! Mai trecură câteva minute. Minute de repaus de care aveam nevoie cu disperare. Mă simțeam ca un elastic întins la maxim, gata în orice clipă să plesnesc. Începeau oamenii să mișune prin fața clasei. Trebuia să plecăm. M-am ridicat și l-am așteptat și pe el să se ridice înainte de a ne îndrepta spre ușă. Se opri înainte de a pune mâna pe clanță. Apropo, zise el, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Doar pentru că testele ADN arătaseră că nu era copilul miliardarului. Iar apoi, tribunalul nu-i recunoscuse onorariile, deși le redusese la numai 1,4 milioane dolari. Judecătorul îi acordase doar un sfert din sumă. Toți blestemații de avocați din oraș plesneau de bucurie, pentru că toți îl urau pe Barry Sindler. Auzise că L.A. Magazine pregătea un articol serios despre caz, în mod sigur nefavorabil pentru el. Nu că l-ar fi interesat prea mult. De fapt, cu cât era mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu a avut vreun membru schimbat sau vreo rană în război, nu? Nu, nu. Ei spun că brațele și picioarele lui au țevi de metal în ele. Și că oasele au fost scoase. — Serios? Marty se îndreptă pe scaun și plesni din degete în aer, ca să îi atragă atenția lui Raza, aflat în camera de autopsie de alături. — Mă întreb cum s-a întâmplat asta. — Asta voiam și eu să vă întreb. Nu știu ce să spun. Mă depășește problema, doamnă Weller. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se uită chiondorâș la tine. — Îți simplifică viața. — Fără certuri. Te simți sigur pe tine când îți exprimi o opinie. — Toată lumea e de acord cu tine. — Ești o persoană bună. — Te simți bine. Te face să te simți confortabil. Gode plesni din degete. — Bun. Gândirea convențională ne face să se simțim confortabil ... Da! Nimic nu e surprinzător, nimic nu e deranjant. În lumea exterioară, totul se schimbă constant, în fiecare clipă. Nu este un loc confortabil. Și toată lumea vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pământ, în fața tuturor, cu Sarah Hardy și ceilalți chicotind. Puștiul era întins în continuare la pământ, așa că Billy îi trăsese două șuturi cu adidașii lui Van. Nu ceva serios, doar un avertisment. Iar când puștiul se ridicase în picioare, îl plesnise puțin. Nu mare lucru. În clipa următoare, se trezise cu Maimuțache în spate, trăgându-l de păr și mârâindu-i în ureche ca o maimuță blestemată, așa că Billy întinsese mâna în spate, îl înhățase, iar Maimuțache îl mușcase ca ... oooo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în parc, să ne vină rândul la cor, pe căldura aia, pe mine mă apucă să te pun, băiete, să reciți, recită, mă, așa, ia spune, să te mai văd o dată! N-ai recitat cum vroiam eu și te-am plesnit, na!, asta ca să pui sentiment, să simți aici - și-ți arătam inima -, aveai o bluziță albă, s-a murdărit bluza, căzuseră pe ea câțiva stropi de sânge, că te-a podidit sângele pe nas. Te-am spălat pe unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să plec. (Când vede că insistă ca un adolescent care și-a învățat bine lecția, îi întinde boticul și el o sărută din nou, se excită vizibil, ea luptă. Dar ea tot îl mai întreabă, asta după ce simte că el plesnește.) Păi, chiar aveai de gând să mă lași să plec????? Vroiam să văd cum suporți, să văd dacă mă aștepți. De astăzi până luni mai sunt trei zile... Și nu mă așteptai? Poate-aș fi plecat în Grecia, e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cine ar putea iubi o profesoară?, mi s-ar strepezi dinții, un oraș plin de muște, de câini, prea mult, mi se cere prea mult să locuiesc aici, n-am nici o bucurie, cât îi iubesc eu pe toți ăștia care plesnesc de prostie, sunt proști și agresivi, numai gura de ei, de când îi știu, și i-au omorât pe cei mai buni, l-au izgonit pe Cuza, nu?, cică au omorât 80% dintre conducători, suntem un popor care-și omoară domnitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mare lucru. Am urcat înapoi, dar tipu’ nu era la serviciu, mă chinuiam ca o leoaică, tare aș fi vrut să fie acolo Străinul... meu. Mi-a crescut tensiunea, mă abțineam să nu plâng, așa, ca să nu mă vadă lumea, plesneam, era pe la prânz și-am plecat acasă, nu mai puteam sta în spațiul ăla, să mă omori... Fata mea nu era. Aștept... Se face ora trei, ea nu, se face patru, ea nu, cineva o furase (accentuează) îmi furase victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
falice, tot pământul și tot cerul -, are în față atâta frumusețe și în minte atâta durere și atâta moarte, că nu știe nici el ce să facă. E roșu în obraji, ca atunci când ai tensiunea mare și stă să-ți plesnească ceva... Dacă mă chemați la cules, sigur că vin. Tina e în picioare, lângă el, măsoară curtea casei cu un interes ciudat, evident și adevărat, se vede pe ea. Nimic nu contează, își spune fata, casa?, cele câteva mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se apropie prânzul și ei sunt tot acolo, între straturi. El, cu nasul lui mare în pământ, în mirosurile care se amestecă aspru și crud, el, cu obrajii roșii ca atunci când ai o criză de tensiune și stă să-ți plesnească ceva. Ea, în blugii subțiri, înghețată toată, strângând o vestă de fâș la piept. Așa arăta el în mai 2005. Singur și speriat. Disperat, dar spunând la televizor că a avut un an foarte bun, plin de împliniri, că urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mâini splendide, parcă făcuse pian toată viața ei, picioarele prelungi, niște genunchi cam ascuțiți, încât nici nu îndrăzneam să-i mângâi, când îi îndoia, mi se strângea inima, mă tot întrebam dacă nu se rup, Doamne, dacă se rup, dacă plesnesc genunchii ăia minunați, ce mă fac eu?, glezne rare, cu niște coapse înguste, puteai s-o selectezi la orice concurs de balerine. Deși trăiam împreună de trei ani, era o fată perpetuă, nu arăta a ceea ce noi numim „o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rațional. Dar pentru că rămânea mult surplus, era dat dușmanilor comunismului, sau, ca să nu le arunce, îl consumau conducătorii noștri, sacrificându-se și oferindu-se drept exemplu pentru ceea ce nu e bine să facem, arătându-ne cât e de rău să „plesnești” de bunăstare! Astăzi, situația stă cu totul altfel. S-a constatat că a interzice ceva ce omul își dorește fără să facă rău cuiva, înseamnă să încalci drepturile omului. Așa că, nu se mai interzice nimic. Magazinele sunt pline cu de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și mă privește uluit. Asta ai crezut ? Că te Înșel pe la spate ? — N-am... știut ce să cred. — Emma, nu este vorba de nici o altă femeie. Am fost la... Șovăie. Aș putea să-i spun... familia mea. Simt că-mi plesnesc creierii. Familia ? O, Doamne, Jemima a avut dreptate. M-am Îndrăgostit de un mafiot. OK. Nu intra În panică. Încă mai pot să scap. Pot să intru În programul de protecție a martorilor. Noul meu nume va fi Megan. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
poate c-o să-ți pară rău. Spune-i, Emma ! Spune-i ! Dar eu sunt ca și paralizată. În clipa În care a pronunțat cuvântul „scoțian“, l-am văzut pe Jack schimbându-se la față. Pare absolut interzis. Parcă l-a plesnit cineva. M-a privit În ochi și i-am citit uimirea crescândă. — Poate că tu crezi că o cunoști pe Emma, dar nu o cunoști deloc, o ține Jemima pe-a ei superâncântată, de parcă ar fi o pisică sfâșiindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
față care știu că are un aer Încărcat de vinovăție. Jack deschide gura, după care o Închide la loc. Apoi se Întoarce pe călcâie, deschide ușa și iese. O clipă, În micul birou e o tăcere mormântală. — Așa ! spune Jemima, plesnindu-și palmele, triumfătoare. Să se Învețe minte ! Și, brusc, parcă un descântec nefast s-a rupt. Brusc, mă pot mișca din nou. Pot să respir. — Ești... Tremur atât de tare, că abia mai pot vorbi. Ești o idioată... o tembelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
grecesc pe care l-a făcut Lissy pentru ziua mea a fost cea mai dezgustătoare chestie pe care am mâncat-o vreodată. Am Împrumutat costumul de baie al Jemimei ca să mă duc În vacanță cu ai mei, și i-am plesnit o baretă. Zilele trecute, când conduceam, am fost la un pas să Întreb „Cum se numește râul ăsta mare care Înconjoară Londra ?“ După care mi-am dat seama că e M25. Săptămâna trecută am avut un vis extrem de ciudat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
neînchegat care acoperea toată urechea dreaptă, fața, gâtul și umărul, bucăți mici de carne, fragmente de oase și mâna cu degetele crispate. Pumnul stâng era strâns a amenințare iar gura rămăsese interdeschisă și schița un zâmbet dureros. Deodată, Victor se plesni cu palma peste frunte, era un gest de mirare din vremea copilăriei sale, moment În care Vizanti a executat o săritură laterală așa ... pentru orice eventualitate, iar jandarmul de altădată Încerca să-și amintească: Alunița asta de pe tâmpla stângă am
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Maria incapabilă să spună ce s-a Întâmplat, iar omul a crezut că ceva extrem de grav a pus lacăt gurii nevestei sale care se agita, gesticula și arăta către chiupul cel mare. O fi murit de-abinelea! zise Victor și se plesni peste frunte, un gest reflex pe care nu și-l putea stăpâni În clipele sale grele. Cu chiu, cu vai, Maria reuși să-i aducă la cunoștință minunea care i s-a Întâmplat, iar Victor a dorit să-l vadă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu organele. Mă oblig să spun tot ce știu. Spuneți-mi, vă rog, ce căutați și răspund imediat! Maiorul Îl fulgeră cu privirea și roșu de furie spuse: Dacă Încerci să-ți bați joc, să obstrucționezi și să minți te plesnesc imediat, cât ești de bătrân, iar dacă o faci pe prostul și ridici tonul nu voi ezita să te Împușc! Spune-mi unde i-ai ascuns pe cei doi din seara aceasta!? Victor nu a Îndrăznit să râdă decât În interiorul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]