1,866 matches
-
dosul palmei transpirația de pe frunte, a intrat pe întuneric în bucătărie, a băut o cană de apă, pe nerăsuflate, și încă una. S-a întors și s-a prăbușit în pat, și-a tras cearceaful umed peste capul care îi plesnea de durere, dar era atât de frânt de oboseală, încât nici nu s-a mai gândit să ia un antinevralgic, s-a răsucit de câteva ori când pe o parte, când pe cealaltă - nu se poate, nu se poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau cu vreun anunț-îndemn veniți să vă descărcați sufletele, femeilor, discreție garantată sau alte asemenea idei aiurite, cu zile de audiențe și ore de primire, ci el căutase asta cu dinadinsul sau poate ele voiau să spună, simțind că altfel plesnesc, iar el voia să audă și s-au întâlnit din întâmplare și s-au înțeles dintr-un fluid ce străbătea nestingherit spațiul dintre ei și pe care nici unul nu l-ar fi putut stăpâni și atunci păcatul ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încurca degele în părul lui și îi povestea. O privea de jos în sus, se simțea cuprins de o căldură ciudată și se bucura și se vedea pe chipul lui asta. E ca și cum aș avea ceva de spus, gata să plesnească în mine, dar nu sunt în stare - se gândea. E ca și cum aș vrea să scriu ce simt pentru că nu sunt în stare să vorbesc și nici nu înțeleg prea bine ce e cu mine. Să trec pe hârtie gânduri ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Unde te duci?“, și atunci am știut că totul se terminase. L-am lovit cu pumnii și chiar am încercat să-i zgârii obrazul cu unghiile. Pentru prima și unica dată în viața lui, tata a înjurat și m-a plesnit tare peste față. După aceea, toți am fost foarte tăcuți. În mașină, în drum spre casă, mă prefăceam că dorm, dar în realitate țineam ochii bine închiși și vedeam luminile de pe șosea trecând peste fața mamei. Lumină, întuneric. Lumină, întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
masa de vineri seara? Ea îi întoarse privirea, nedumerit. — Care masă de vineri seara? — Masa pe care o dăm pentru Thomas și Henry și oamenii de la Nutrilite. Dorothy purta de obicei cu ea un bici de călărie: acum și-l plesni exasperată de coapse. Nici măcar nu-ți aduci aminte? Nu ești în stare să ții minte nimic! Nu ești bun de nimic! Nu ești decât un artist bătrân de rahat, ratat, terminat! Dumnezeule! Porni val-vârtej spre casă și dintr-odată, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe Lily și am Întrebat-o dacă pot veni să zac o vreme pe canapeaua din garsoniera ei minusculă din Harlem. Din bunătatea inimii, m-a primit. M-am trezit În garsonieruța aceea din Harlem scăldată În sudoare. Capul Îmi plesnea, stomacul Îmi bolborosea, fiecare nerv din corp Îmi pulsa - și Îmi pulsa de o manieră deloc sexy. Ah, m-am Îmbolnăvit din nou, mi-am zis Îngrozită. Paraziții Își croiseră din nou drum În trupul meu și eram sortită veșnicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întrebasem la telefon dacă ar vrea să vină până la birou să ne vedem. O, Doamne! Vorbești serios? — Ăă, asta Înseamnă da sau nu? — Doamne sfinte, da. Da, da, da! La Runway? O, Doamne. Stai să audă prietenii mei. Or să plesnească de invidie. Sigur or să plesnească. Spune‑mi doar unde să vin și când. Înțelegi, sper, că Miranda e plecată deocamdată și că, deci, nu te Întâlnești cu ea? — Da. Absolut. — Și Îți dai seama și că postul oferit este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să vină până la birou să ne vedem. O, Doamne! Vorbești serios? — Ăă, asta Înseamnă da sau nu? — Doamne sfinte, da. Da, da, da! La Runway? O, Doamne. Stai să audă prietenii mei. Or să plesnească de invidie. Sigur or să plesnească. Spune‑mi doar unde să vin și când. Înțelegi, sper, că Miranda e plecată deocamdată și că, deci, nu te Întâlnești cu ea? — Da. Absolut. — Și Îți dai seama și că postul oferit este cel de bonă al celor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aveam senzația că sunt chiar lângă ea și văd cum ploaia curge pe blana ei Fendi și Îi dizolvă machiajul care Începe să i se prelingă la față. Mă simțeam de parcă ar fi putut să Întindă mâna și să mă plesnească peste față, să Îmi spună că sunt un rahat total lipsit de talent, fără aptitudini, o ratată totală și absolută. Nu aveam timp să mă calmez și să Îmi reamintesc că e vorba doar o ființă omenească la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a părut absolut adorabil. — A fost bine, desigur. — Doar bine? Am vaga impresie că ai fi dorit să te duc În dormitor la etaj, nu‑i așa, Andy? Toate la timpul lor, dragă prietenă, toate la timpul lor. L‑am plesnit În glumă peste braț. — Nu te flata singur, Christian. Mulțumește părinților tăi din partea mea. Și, pentru prima dată, m‑am apropiat de el și l‑am sărutat pe obraz, Înainte ca el să poată face altceva. — Noapte bună. Ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era slab, alb și colțuros, cu o iritație pe maxilar. Acum avea probabil douăzeci și cinci - ceva mai În vîrstă ca Duncan, cu alte cuvinte, dar arăta complet schimbat: avea umerii lați, pe cînd Duncan era suplu; era bronzat, cu o față plesnind de sănătate, și Într-o formă trăsnet. Era Îmbrăcat cu niște pantaloni din catifea reiată, cu o cămașă cu gulerul răsfrînt și o haină din tweed maro, cu petice de piele la coate. Avea un săculeț ca un rucsac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
șterse gura și trase de pled. — O să pun asta pe noi. Tot s-ar putea să ne vadă. — Cristoase, Viv, am ajuns În punctul În care, dac-ar trece o trupă de cercetașe, tot nu m-aș opri! Îți jur, plesnesc. Toată ziua am explodat după tine. Ea nu era convinsă că se Întîmplase cum spunea. Cu toată vorbăria lui, cu toate absurditățile pe care le spusese - aici și În mașină -, nu credea că fusese așa, iar ea Îl dorea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întinse, și după ce Viv o folosi, o luă Înapoi și se pudră și ea. Apoi stătu În fața oglinzii, aranjîndu-și buclele, oprindu-se din mestecat o clipă; vîrful roz al limbii i se vedea Între dinți, iar fața Îi era netedă, plesnind de sănătate, de tinerețe și lipsită de griji. Viv se uita la ea și se gîndi nefericită, Ce groaznic de nedreaptă e viața! Aș vrea să fiu În locul tău. Caroline Îi surprinse privirea. Arăți Îngrozitor, zise ea, Începînd să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-s, din sân...ba!” La femei ca la aprozar Corectă, n-am nimic de spus, La plată m-a-ntrebat pierdută: „Să fie și ceva în plus La domnul, că n-am rest la sută?!” Hărțuită sexual E drept că l-am plesnit în toiul Unui asalt în plină zi; Dar dânsul a pornit războiul Cu gândul de-a mă...cuceri. Vecina O vecină taciturnă Cântă cât e noaptea toată; Soața zice că-i NOCTURNĂ, Eu aș zice că-i ...SONATĂ. În vizită
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
de veste Mult mai atent cu ea să fii, Să nu se facă de poveste! Femeia șofer E în toate o Minervă Și adoră să se plimbe; Are roată de rezervă Și...rezerve când s-o schimbe. Vecina Aproape că plesnea de ciudă, Că s-a zvonit, nitam-nisam, Că ar dormi la ea o rudă Și , culmea, că nu doarme neam! Explicând femeile M-am străduit și eu să fac Tot ce-am putut să fie bine, Știind că ce li
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
În contextul regimului fundamentalist al unui copil de cinci ani. Nu există alt Dumnezeu decât mami, iar tati este profetul ei. Dimineața, când mă pregătesc să ies pe ușă, Emily mă tot Întreabă același lucru până când Îmi vine s-o plesnesc și apoi, tot drumul până la serviciu, Îmi vine să plâng pentru că mi-a venit s-o plesnesc. — Mă duci tu la culcare În seara asta? Mă duce mămica la culcare În seara asta? Mă duci? Cine mă duce la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tati este profetul ei. Dimineața, când mă pregătesc să ies pe ușă, Emily mă tot Întreabă același lucru până când Îmi vine s-o plesnesc și apoi, tot drumul până la serviciu, Îmi vine să plâng pentru că mi-a venit s-o plesnesc. — Mă duci tu la culcare În seara asta? Mă duce mămica la culcare În seara asta? Mă duci? Cine mă duce la culcare În seara asta? Mă duci tu, mami, mă duci? Știți câte feluri de a spune nu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o batistă mai mare. În comparație cu starea ei normală, bucătăria e imaculată, dar o văd pe Kirsty uitându-se cu o privire Înțelegătoare la o jucărie solitară rămasă pe podea În mijlocul bucătăriei, iar mie, fără nici un motiv, Îmi vine s-o plesnesc. Prânzul se desfășoară bine și accept complimentele pentru tarta Marks & Spencer cu surprinzător de puțină rușine - ei bine, chiar am făcut un efort enorm ca s-o procur. Conversația cuplului Bing e foarte variată. Chiar a fost o idee bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bancă. E un hobby la modă pe aici să rămâi Însărcinată Încă din adolescență. Fetele astea două sunt tipice: albe ca ceara de oboseală și date cu o tonă de machiaj, par două cadavre cu copiii sărindu-le În poală, plesnind de viață sălbatică. Julie Îmi spune că pierderea suflului și durerile În piept ale mamei au Început acum câteva luni, când doi creditori de-ai tatei au apărut la ușă. Mama a explicat că Joseph Reddy nu mai locuiește acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lemn zbură În vînt o fîșie de panglică galbenă a poliției, care bănuiam că marcase groapa În care Își ascunsese criminalul recipientele cu combustibil În noaptea de dinaintea incendiului. Ca Într-un gest de respect, deltaplanul se retrase de pe creasta dealului, plesnind aerul cu aripa. Miguel se opri pe marginea gropii, fărîmițînd sub tălpi solul calcinat. În ciuda atitudinii sale agresive, mă așteptă să vorbesc eu primul. Era oare de presupus că-l zărise, fie și fugar, pe incendiator...? — Miguel... (M-am apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acest dar al Bunului Dumnezeu. Acolo, i se spune harbuz, așa cum i-am zis și noi, o vreme... Pe urmă, nu mai comentă nimic. Privi numai în sus, în cenușa bolții, unde scântei sfioase se stingeau în rumeneala zorilor și, plesnindu-i cu biciul pe crupă, le comandă celor doi lipițani: Hai, băieți! Nicanor Galan, văzând ștreangurile cailor prea puțin înstrunate, bănui că, în căruță, nu se află mare povară. Fierul ar trage greu" gândi el, amintindu-și de Lanz-Buldogul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și de aceea e așa gras și nici nu ține mult, că n-are răbdare... Nu vezi? El o pune și asta cântă... Cum să nu fie gras?... Jana, care auzise această descriere antropomorfică, la adresa păpălăului, numai nu era să plesnească de râs. Le transferă și altora pătimașa ei stare sufletească, continuând să se înece de hazuri. Orășeanul simți unde bat femeile gureșe din Goldana și se supără, oprind geamantanul lui făcut din tablă zincată și împănat cu beculețe. În pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
uscat. Da, da, tovarăși țărani! Nici broasca nu cântă pe uscat... Și bătu, deslușit, muscălește, cu degetul arătător în propria gâtiță, un gest pe care goldăneștenii îl cunoșteau de la ostașii Armatei Roșii, pe care aceștia îl făcuseră de nenumărate ori, plesnindu-și sonor în beregată, acolo sus, unde erau cocoțați, în turelă, pe tancurile eliberatoare. Înțeleseră toți și mai cu seamă paharnicul cu ștergar de in și cu busuioc la garafă, care-i turnă de băut, pe dată, o cană gospodărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Friț declanșară un întreg proces de gândire în rândurile mulțimii de meseni. Mintea lor colectivă ajunse cu gândul colea, la faleza abruptă, de lângă Loturi, sub mal. O lacrimă născu sub geană și rezistența lui Nicanor, armată pe filigranul proiecției inițiale, plesni, la presiunea celorlalți și a propriei curiozități. Puse mâna pe aceeași baionetă, făcută din oțel iute, ocupând locul de frunte în hărmălaia al cărei ochi colectiv devora, aprioric, optimul comestibil și urmat de mulțimea, plină de curiozitate, care îl lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de presă, prin metamorfoze stereotip. Mircea o însoțește, la fiecare înapoiere, pe Cristina, până în pragul vilei acesteia, cu portiță care se închide, scârțâind, în tonuri pițigăiate, ca al unor glasuri de bătrâne clevetitoare. După ce, încă o dată și încă o dată, îl plesnește cu cele două bile albastre de safir, fata dispare, ca și acuma, sub căciula unui acoperiș de țiglă roșie, unde străbunici din poze ale unui secol expirat îngălbenesc tot mai tare, privind-o printre aburii mâncării și prin pulberea zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]