1,675 matches
-
ce-am primit felicitarea aia luată de el, pe care mi-a adus-o Brenda, da’ io cred că e-n ordine. De fapt, îmi pare destul de rău pentru el - n-are curaj să-mi zică altceva decât chestiile alea plictisitoare despre prețuri. Știu c-ar da orice să se oprească și să stea de vorbă: văd în ochii lui și-n felul-n care-i tremură mâinile când pune chestii pe bandă, da’ nu poate. Acuma chiar aș râde dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am altă soluție decât să încerc să ies din nou la suprafață. Doar că, vezi tu, țin foarte mult la tine și - vai de mine - sună și urât, nu? Chiar sunt o persoană mai degrabă perfect normală și respectabilă decât plictisitoare, Stacey, și nu am mai făcut niciodată așa ceva. — Toți zic așa. Ce vrei să spui? Cine? Fusesem lovit de panică într-o clipă: cine erau acești „toți“? Câți bărbați se mai țineau după fata mea în afară de mine? — Ticăloșii. Ciudații. Ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la el. Tre’ să am grijă cu asta, trebe, că nu poți avea încredere în mama nici de-aici pân’ acolo - și nici nu-i mult. A intrat atuncea prima dată și și-a scos pălăria- purta vechitura aia neagră plictisitoare care-l face s-arate ca un doctor - și-am văzut imediat c-a dat-o pe spate pe mama. A făcut un fel de plecăciune mică atunci când a scos-o și ea s-a făcut toată un zâmbet și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
năprasnic asupra savantului care ignora filozofia idealistă germană: „judecată goală de măcelar care vrea cu nerușinare să spintece și să măsoare natura (...), fără dulcea participare a inimii...“ Von Humboldt răspunde: Schiller, cu „simțămintele lui de gelatină“, „împopoțonează într-o grandilocvență plictisitoare idei împrumutate de la alții“. Față de spiritul faustic al savanților iluminiști, pretențiile pecuniare, înfumurarea, neputința specializată a „savanților“ de astăzi (seriozitatea lor carieristă) seamănă cu dansul unor cocote. Iresponsabilitatea savantă față de „forța vitală“ va crea responsabilitatea ignoranților pentru inimaginabile suferințe lipsite
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
te recăsătorești? am Întrebat-o pe Lauren, care lenevea Într-un hamac, legănată ușor de vânt. — Da. Cred că n-o s-o mai fac. — Foarte corect, fu de acord Tinsley, care amesteca Încă un cocktail. Cuplurile căsătorite sunt atât de plictisitoare. —Știu. E groaznic, am aprobat eu. Adevărul este că o prietenă măritată nu este la fel de amuzantă ca pe vremea când era celibatară. Trebuie să recunosc că una dintre temerile mele secrete și foarte superficiale În legătură cu măritișul fusese aceea că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
camerei. Milton bătu cu palma sofaua, iar Marci și cu mine ne-am așezat lângă el. — Cum e măritată? mă Întrebă Milton. —E atât de plăcut... Începui eu, dar Marci mă Întrerupse. —Să fii căsătorit trebuie că este cel mai plictisitor lucru din toate timpurile, se văită ea. Respectul de sine În ceea ce mă privește nu-și va mai reveni niciodată din această experiență. Îl iubesc și Îl ador pe Christopher și așa mai departe, dar mariajul este oribil. Singurele fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care lucrează, am precizat. —Crede-mă, Sophia nu are nevoie de ajutorul nimănui. Are mai multe relații decât Verizon. Mama ei e o Rothschild sau așa ceva, iar tatăl ei a câștigat premiul Nobel pentru pace pentru nu știu ce piesă franțuzească Îngrozitor de plictisitoare pe care a scris-o. — Oh, păi așa e Hunter. E bun cu toată lumea. Lauren se ridică și privi prin mulțime. Chiar dacă soțul meu ar fi un sfânt, nu aș lăsa-o pe Sophia În preajma lui. Ce ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Camille, tu ești o răsfățată. Ești bogată. Îți plac casele somptuoase, Îți place să călătorești. Ar trebui să te măriți cu un bărbat mai În vârstă. Altfel, o să te plictisești... —Camille, nu mă interesează căsătoria. Tipii bătrâni și bogați sunt plictisitori. Singurul pe care l-aș tolera e Barry Diller, a glumit Lauren. Își puse brațele În jurul umerilor lui Henri și a oftat, cu o melancolie exagerată: — În schimb Henri ăsta! E atât de drăguuuț! Îl luă pe Henri de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
așa! Nu știu cât de firesc mai poate fi și asta... Oricum, însă, nu prea cred că asta mă afectează, căci nu aici stă esența problemei, de fapt. Tot un om plin de năravuri și de metehne rămân. Sunt trufaș, irascibil, impertinent, plictisitor și - chiar dacă nu las să se vadă asta - nu sufăr așteptarea. Fac întotdeauna greșeala de a mă hotărî greu, sunt foarte nestatornic și de-a dreptul stupid de invidios, uneori. Inteligența îmi provoacă cea mai mare invidie. Știu mult mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
obligat consoarta să bată covoare sau să spele vasele. În sală era și mult "bronzament de lux", cum îi plăcea Marelui Bronz să spună; chiar toată floarea cea vestită a întregului Ferentari muzical. Oaspetele de onoare a ținut un discurs plictisitor și a încheiat cu o provocare puțin arogantă: "Strunele acestei viori sunt fermecate. Nu vibrează decât în mâna celor care au talent". Omul a înșirat vreo patru "muzicieni care au reușit să facă această vioară să cânte" și a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aceea erau construite în așa fel încât fundul lor să coboare dinspre capete spre centru, unde se află tot timpul un „aruncător“, care scotea apă cu un fel de pantof mare de lemn cu coada. Era o muncă banală și plictisitoare, dar care trebuia făcută, daca voiau să rămână pe linia de plutire, așa încât toți membrii expediției erau nevoiți să o desfășoare cel puțin două ore pe zi. După ce îi salută cu un zâmbet și cu un semn al mâinii, Tapú
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
căci un scheletic și mohorât Tahúa hotărî că trebuia să aibă loc, cât mai curând, complicată ceremonie de alungare a temutului zeu Kauhúhu. Nici Tapú Tetuanúi și nici prietenii lui nu mai văzuseră vreodată un Mare Preot atât de înfumurat, plictisitor și ceremonios, căci oficie sacrificiile cu atâta sobrietate și cu atâta încetineala, încât la jumatatea ceremoniei cea mai mare parte dintre cei prezenți ațipiseră. Începu prin a așeza deasupra unei stânci sfinte, care se ridică chiar pe țărm, o micăstatuetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de aproape, dar de la distanță vei fi invizibil. Regret și speranță, Eric 8 Impresionistul — Cum au mers lucrurile la serviciu săptămâna asta? Eram angajat de luni întregi, dar doctorița Randle era încă încântată de asta. — Au mers bine. Dar e plictisitor, sincer să fiu. Știi și dumneata. — E bine când e plictisitor, Eric. A trecut mai bine un an de la ultima recidivă. Cred că poți socoti plictiseala o izbândă. — Atunci, asta-i bine, spuneți? — Păi, în mod sigur nu regresezi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Eric 8 Impresionistul — Cum au mers lucrurile la serviciu săptămâna asta? Eram angajat de luni întregi, dar doctorița Randle era încă încântată de asta. — Au mers bine. Dar e plictisitor, sincer să fiu. Știi și dumneata. — E bine când e plictisitor, Eric. A trecut mai bine un an de la ultima recidivă. Cred că poți socoti plictiseala o izbândă. — Atunci, asta-i bine, spuneți? — Păi, în mod sigur nu regresezi. Dar încă nu-mi amintesc nimic. — Nu, dar fiecare lucru la timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
iar să discutăm despre asta tot drumul până acolo. Iar când vom ajunge, după toată discuția aia inutilă, vei spune: „Scout, ai avut dreptate de la început, se pare că-s puțin cam idiot“. Așa că, pentru a sări peste povestea asta plictisitoare, cred c-ar fi mai bine să nu-ți spun. Se uită la mine cu un zâmbet în colțul buzelor. — Asta pentru moment. Din spatele jeepului galben simțeam rânjetul pisicesc al lui Ian. — Pot să deschid radioul? Am încuviințat. — Spuneai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în paisprezece strofe el înșiră nenumărate nume de femei și încheie cu versul et j’en oublie (restul am uitat) care este singurul vers din poezie ce are sens. Nordau comentează această poezie care i se pare rece, nesiceră și plictisitoare ca dorinduse un fel de tabloid al unui harem edenic închipuit al poetului epatant sau poate frustrat, o poezie care, ca și restul poeziilor ce aparțin adepților acestei tendințe, nu reprezintă absolut nimic. În fantezia halucinantă a parnasienilor, antichitatea capătă
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
chiar s-o vadă cu ochii domnului Rennit... Doamna Dermody, reverendul Topling... — Poate că sora dumitale are dreptate, spuse el. Dar tînărul Hilfe nu mai putea fi oprit. S-ar putea, firește, să aibă dreptate, dar ar fi teribil de plictisitor. Prefer să cred, pînă va ieși la iveală adevărul, că avem de-a face cu un complot monstruos... Doamna Dermody Își vîrÎ capul pe ușă și spuse: — Reverendul Topling mi-a lăsat adresa lui: Park Crescent, nr. 5... — Dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scatiii, sticleții și canarii au scăpărat prin aer, lăsându-și stăpânii singuri În propriile colivii. Doar pisicile n-au fost eliberate, ele fiind libere din născare, poposind numai pe lângă niște gazde vremelnice, posesoare ale unei singure vieți, În general extrem de plictisitoare, căci oamenii nu lunecă de-a lungul burlanelor și pervazurilor ca niște fulare luate de vânt, nu Încremenesc În pânde ca niște statuete Îmbrăcate În blană, pentru ca apoi să se năpustească În urmărirea șoarecilor, a șobolanilor și a hamsterilor, ultimii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
m-ascund. Prima oară, m-am băgat Într-o povestire și am stat complet nemișcat pagini și pagini la rând. Atunci, a trimis una dintre muștele lui spion să mă bâzâie. Apoi, m-am pitit Într-o descriere lungă și plictisitoare, pe care n-o citește nimeni, Între niște oameni care se-ascundeau În interiorul unui mall de frica unor mașini care prinseseră viață... — Ce?! — O prostie, Îți zic. E un scriitor de mâna a treia și ăștia n-au milă de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
înaintare, că și renunță fără să insiste măcar un pic, de formă. Aici ai whisky, servește‑te până mă‑ntorc. Rainer trage violent de puloverul lui ieftin și lăbărțat în timp ce Sophie îi scapă a nu știu câta oară. Deja devine plictisitor. Bietul lui creier își abate gândurile spre umilințe mai vechi și mai noi. Sunt zone în spiritul lui schilodit, unde filmul se rupe mereu. Nimic frumos, numai lucruri urâte. Ies la iveală excursii de duminică împreună cu mama, tramvaie în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
foarte gustate. El le povestește mai departe acasă, ca s‑o excite pe Margarethe atunci când scula lui nu‑i de‑ajuns, ceea ce se întâmplă des: uneori pur și simplu nu vrea să i se scoale. Vremurile se moleșesc și devin plictisitoare, la fel și noua generație. Domnul Witkowski nu știe unde au să ducă toate astea, evident către o mediocritate călduță, dacă nu către ceva mai rău. De această mediocritate se teme și fiul. Tăticul încă mai vâslește neajutorat în cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apasă pe accelerație, încât motorul destul de slab, dar totuși suficient de puternic, se ambalează imediat. Te‑ai tâmpit, băiete?! Oglinda apei le face semne și se aruncă bucuroasă înaintea lor, ca să‑i îmbrățișeze, în sfârșit ceva nou în anotimpul ăsta plictisitor. Aici e foarte adânc, fiindcă apa a fost adunată artificial. Natura nu produce întotdeauna de una singură asemenea pericole. Pietrișul de pe mal scrâșnește chinuit. Peisajul primăvăratic se pune urlând de‑a curmezișul și semnalizează cu indicatorul. Stop! Nu înainta, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Dumnezeu, fie despre muzica cool de jazz și structura ei. Colegii de școală fug imediat ce‑l zăresc pe Rainer, fiindcă știu deja: mă așteaptă un discurs plicticos, iar eu n‑o să apuc să deschid gura. Tipul ăsta e cumplit de plictisitor. Singura soluție e s‑o ștergi cât mai repede din fața lui. Chiar dacă știi mai multe decât el, nu te lasă să vorbești. Când vaietele surde ale mamei răsună în noapte, Rainer își privește a doua zi tatăl într‑un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
placa interioară care toarce ca un motor și scuipă în afară sentimentele legate de jaful de ieri; mai mult ca sigur o să încheie cu sentimentul lui pentru Sophie, dar până atunci or să treacă cel puțin două ore nemaipomenit de plictisitoare. Sunt conducătorul vostru și sper că acțiunea de ieri v‑a plăcut, totuși mai trebuie să îmbunătățim unele lucruri, despre care vom discuta acum. Mai ales încadrarea în timp. Voi explica acum mai pe larg. Sophie cască și Hans spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să‑i aducă un sandviș cu salam. Ea se și repede imediat într‑acolo. Între timp, Rainer și Hans o încadrează pe Sophie și‑și expun argumentele pentru care aceasta ar trebui să plece cu ei de la serbarea asta școlară plictisitoare, ca să poarte o discuție. Rainer mai apucă să explice la iuțeală muzica modernă care tocmai răsună la magnetofon. Sophie n‑ar trebui să plece în partea franceză a Elveției. Hans se leagă abia apoi de Elveția, după ce i se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]