2,366 matches
-
ca adevărata tradiție pentru a-și justifica mijloacele violente și obiectivele, care sînt în mod evident mai curînd politice decît spirituale. Pînă la urmă, fundamentalismele se lovesc, chiar în mediile tradiționale, unde religia are un rol înglobant și normativ, de pluralismul inerent unei societăți viabile. Dar în primul rînd ele contrazic violent modelul religios al omului, care face din el o ființă liberă, un interlocutor liber al divinului. în volumul The Desecularization of the World, coordonat de Peter Berger, Abdullahi A
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
convergențele ei, dar și cu logica ireductibilă a fiecărei tradiții , putem presimți diferența de nivel dintre formele sub care transcendentul se comunică și natura lui de neîngrădit, incomprehensibilă. Putem aproxima astfel distanța verticală care, despărțindu-ne de el, ne interpelează. Pluralismul și condiția perspectivală încrederea în diversitate în modernitatea tîrzie, unitatea pare să-și fi pierdut prestigiul, puterea de atracție, caracterul de normă spre care aspirăm. Suverană de cînd lumea, în mentalitățile vechi și chiar pînă la mijlocul secolului XX, i se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
se legitimeze prin contextualizare. Cultural vorbind, triumfă cel puțin în discurs și în ideologie diversitatea, specificul, policromia comunităților și a subculturilor. Social vorbind, democrațiile occidentale (iată, nu-mi vine să spun democrația!) au trecut de la polul unității către cel al pluralismului. Condiția de cetățean care, în democrația clasică, omogeniza indivizii, dîndu-le demnitatea egală a politicului, a devenit acum soclul pe care se sprijină individul pentru a-și pune în operă singularitatea. De la polul transcendenței politice care domina varietatea socială, acul democrației
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
credință și de angajament religios. Nu numai că recunoaștem diversitatea de facto culturală, etnică, religioasă a lumilor noastre, dar o și respectăm, o susținem, o Poate și mai semnificativ este faptul că însăși conștiința religioasă se raportează din ce în ce mai atent la pluralism. Ecumenismul a devenit o temă curentă pentru Bisericile creștine, chiar dacă elanul lui de la mijlocul secolului XX s-a birocratizat, chiar dacă Bisericile Ortodoxe îl promovează mai mult în discurs decît îl tematizează creator, chiar dacă, față de Conciliul Vatican II, oficialii Bisericii Catolice
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și ne obligă să ne constatăm parțialitatea, mărginirea, coexistența și concurența cu alte centre parțiale. în mod paradoxal, democrația pluralistă susține și totodată pune în chestiune statutul de centru al individului. Iată ceea ce constituie, cred, potențialul ei spiritual de căpetenie. Pluralismul ne face să admitem o mulțime de centre care procesează același material, dîndu i diferite variante, individuale ori comunitare, de ordine și unitate. Iar aceste variante intră cu necesitate în dialog, colaborare, concurență, tensiune, conflict sau entropie. Sînt puse neîncetat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
perspectivele personale oglindesc ceva din demnitatea înglobantă a Unității. Această capacitate poate rămîne simplu reflex pe nivelul individual al persoanei ; poate rămîne drept al fiecăruia de a-și gospodări imaginea despre real, poate fi gîndită într-un model plan de pluralism. Dar aceeași capacitate poate fi orientată către Unitatea transcendentă, manifestă în neîncheierea lumii noastre sociale ; poate deveni perspectivă nu asupra realului, ci către sursa lui ; poate fi gîndită într-un model de geometrie perspectivală dominată de un Pol atotcuprinzător. în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și, deocamdată, mai ambiguă. După căderea comunismului, catolicismul polonez, ortodoxia rusă sau românească par să lucreze pe două fronturi divergente. Sigure de autoritatea lor spirituală, ca tradiții bine implantate în cultura popoarelor respective, ele acceptă, în principiu, valorile democrației și pluralismul religios, apără libertatea de conștiință, critică ceea ce în ochii lor sînt derapaje ale modernității. Dar, sigure de autoritatea lor spirituală, încearcă mereu să o asocieze cu puterea statului, să asigure prin lege normele etice ale religiei, să pună semnul echivalenței
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
acela de a căuta condițiile susceptibile de a permite individului să fie apărat de violență. Al doilea a văzut în evenimentele de la 1688 triumful libertății și al rațiunii, punând prin scrierile sale bazele filosofiei liberale animate de spiritul constituționalismului, al pluralismului, al toleranței și al drepturilor fundamentale. 1.2.).Patriarhalismul contra Hobbes S-a spus că ideologiile politice moderne au apărut ca forme de reacție față de schimbarea socială provocată de Revoluția Franceză. Nu intenționăm să răstălmăcim această axiomă a științelor politice
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
consemnează Griffin, comunicarea interpersonală dobândește din ce în ce mai mult teren în agenda generală a cercetării, prin studii ce se concentrează asupra familiei, prieteniei și relației romantice. În al cincilea rând, observă Griffin, avem de-a face, în anii '80-'90, cu un pluralism fără precedent al "intereselor și agendelor de cercetare"47 ale specialiștilor în domeniul Științelor comunicării. Dacă, inițial, o astfel de tendință părea de bun augur, se dovedește că divergența extremă în privința "intereselor" în cercetare constituie, mai degrabă, un neajuns, o
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
academică, să poată fi interpretat drept efect al acelei identificări a diferențelor de perspectivă în diferențele în evaluare, de care vorbea William Lewis în finalul studiului său. Cu alte cuvinte, modesta mea istorie alternativă a criticismului retoric american recunoaște efectele pluralismului interpretărilor asupra identității disciplinei și își propune să contribuie la crearea de noi spații discursive în care această multitudine de perspective să își găsească forme de expresie în contextul, încă, a ceea ce se numește criticism retoric în cultura academică universală
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
mele mă vizează direct, nu trebuie să-l împiedice pe celălalt să și le exercite pe ale sale. În spațiul public, unde ne întâlnim toți, avem nevoie de toleranță, de îngăduință, de accept, de compromis. Este o viziune tipic liberală. Pluralismul nu trebuie sufocat prin vocea monocordă a unui singur tip de abordare. Etica evangheliilor trebuie să stea la baza tuturor eticilor, să alimenteze substanța acestora, nu să o sleiască. De aici poate titlul: dincolo de îngeri și draci. În această cheie
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cazul deci de a fi, mai ales la acest capitol, cât se poate de preciși, pe puncte: 1. împreună cu întreaga sa generație, cu Nae Ionescu în frunte, Constantin Noica n-a crezut niciodată în democrația de tip occidental, bazată pe pluralism și drepturile omului, socotite pure abstracțiuni raționaliste. El a fost pe față, și a rămas, un spirit de dreapta. într-un articol 15, el scria între altele (dar astfel de exemple sunt mult mai numeroase): (...) în fața unei ideologii dizolvante și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cu adeziunea la un partid oarecare și cu atât mai puțin cu militantismul în rândurile sale. Ea implică, în mare, două categorii de opțiuni esențiale: 1. O situare precisă față de alternativa fundamentală a sistemului politic: dictatură sau democrație? Totalitarism sau pluralism? Comunism sau liberalism? într-o altă terminologie, destul de vagă: stânga, centru sau dreapta? 2. Preocuparea și angajamentul, practic sau de principiu, față de problemele societății și vieții politice românești, adeziunea la una sau alta dintre soluțiile și programele organizării prezente și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și din alte motive. El nu s a putut organiza și prezenta în culori favorabile, iar unele tendințe dizidente, fracționiste, îi subminează și ele prestigiul. Pe de altă parte, psihologia partidului unic a făcut și face încă mari ravagii. Diferențierea, pluralismul, controversa, polemica politică sperie în continuare pe mulți. Ei nu au fost deprinși cu acest stil de activism public, echivalat în mod abuziv cu tulburarea ordinii publice, cu haosul, cu destabilizarea. întregul discurs al puterii este plin de aceste clișee
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Discursul politic și realitatea 3, salutat într o prefață entuziastă de Vladimir Tismăneanu ca un document al renașterii prozei politice românești. De fapt, al eseului politic orientat spre o idee centrală: revendicarea energică a dreptului la normalitate politică. Respectiv: democrație, pluralism, societate deschisă, integrare în Europa, drepturile omului. Este vorba, de fapt, de revenirea la o dublă normalitate: la cea (internă) de dinainte de 1940 și la cea occidentală, care a câștigat într-adevăr, dar aproape numai pentru ea ! războiul rece. Dar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
controversabile. Prima este conservatoare, dirijistă, cu reflexul cenzurii ideologice în sânge, a doua este liberală, independentă, partizană decisă a libertății de expresie. Cea dintâi întreține o gândire uniformizată, dogmatică, cu ierarhii și criterii precise, oficiale, a doua introduce și apără pluralismul, diversitatea și relativitatea opiniilor. Ea refuză în mod fundamental dogmele, sloganurile și ierarhiile oficiale. Ele sunt întreținute de și prin totalitatea instituțiilor culturale ale vechiului regim, care precizare esențială n-au fost câtuși de puțin restructurate, reformate în sens democratic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
singura formă de supraviețuire posibilă a comunismului ideologic. Ceaușismul a fost forma românească a național comunismului și el are încă vitalitate. El rămâne singura modalitate de supraviețuire a comunismului în regim de libertate ideologică. întreaga repulsie a comunismului față de Europa, pluralism, democrație, integrare în structuri supranaționale etc. se O nou cultură română poate camufla foarte bine în mândrie și tradiție națională, în apărarea independenței și suveranității naționale. Orice aliniere, impusă prin convenții, la standardele internaționale poate fi denunțată ca amestec în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
conspirativitate. Tipul nr. patru este, de fapt, cel mai amuzant și simpatic, în felul său, dintre toți. Amestecul de bonomie, jovialitate ușor cabotină și semi-șmechereală propagandistică, bine rodată, îl caracterizează. Simulează cu gesturi largi, corpolente, dezinvoltura, dialogul liber, echidistanța și pluralismul opiniilor. Convingerile (sau, mai bine spus, dresajul ideologic), plus o mare suplețe adaptabilă îi dau o abilitate deosebită de a fi mereu insidios, nu însă și strident, totdeauna cu guvernul, dar niciodată violent cu opoziția. Când este strâns totuși cu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
restrictive speciale (Europa liberă etc.). Sfera audienței efective era, oricum, inevitabil restrânsă. După 1989, această categorie nu și-a încheiat activitatea, pretins centrală. Dar monopolul central a dispărut în mod firesc în noile condiții publicistice, amplificate enorm de noile media. Pluralismul opiniilor devine o realitate obiectivă, o necesitate și un stil publicistic inevitabil. Autoritatea unică a dispărut. Și este bine că a dispărut. Și, apoi, despre ce autoritate critică mai poate fi vorba în cazul unui cronicar literar, urmărit, să presupunem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
conversiunea metafizică"123. Lucian Blaga distingea într-una din scrierile sale124 mai multe "moduri de raționalizare" a existenței. Am putea spune că, prin descoperirea metodei dogmatice, acest inventar se îmbogățește cu încă un mod. Cum spune un comentator, "în corpul pluralismului metodologic tematizat de Blaga cu privire la științe și filosofie, metoda antinomiei transfigurate este văzută, de fapt, ca unul din modurile de raționalizare a existenței"125, asimilat uneori pe nedrept cu cel pe care filosoful din Lancrăm îl numea "raționalizarea pe linia
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dogmatică nu exclude pe nici una dintre ele. Ea doar se aplică "acolo unde nici una din metodele enstatice nu istovește transcendentul și unde transcendentul devine opac pentru ele"134. Altfel spus, ea este pașnică, conviețuind cu celelalte într-un climat de pluralism și toleranță metodologică. Încheierea Eonului dogmatic este o pledoarie și o profeție a lui Blaga pentru folosirea viitoare a metodei dogmatice și minus-cunoașterii. Metoda dogmatică e soluția lui Lucian Blaga pentru dezvoltarea viitoare a metafizicii. Voi prezenta în continuare argumentul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de cunoaștere, a facultăților de cunoaștere și a logicii, însă nu în felul în care o face Hegel. La Hegel, nuanțările sunt integrate unei metode unice, ca momente, aspecte sau laturi. Blaga, în schimb, merge mai curând pe ideea unui pluralism metodologic. La el există tipuri de cunoaștere și tipuri de logică. La Hegel există momente ale cunoașterii și momente ale logicii. De asemenea distincția blagiană dintre cele două stări ale intelectului nu acoperă nici una dintre distincțiile hegeliene. Dacă intelectul enstatic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
avea aceeași libertate ca în creația suprarealistă poetică"545. În consecință, textele exegetice rețin din corpul vedic jocul liber al interpretărilor simbolice, fără să-și pună problema occidentală a conflictului interpretărilor. Această orientare de fond a culturii indiene determină și pluralismul filosofic de aici, "în care fiecare perspectivă, darsana, putea să coexiste, cu aceeași autoritate tradițională, alături de o altă perspectivă ce comporta o dezvoltare teoretică complet deosebită..."546. Gândirea filosofică indiană este rezultatul, inevitabil plurivoc, al reinterpretării creatoare a simbolurilor vechi
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cunoașterii în sensul unei lărgiri care să admită și promovarea unei forme de cunoaștere imposibil de recunoscut după canoanele general admise, una care se sprijină pe sinteze antinomice, pe construcții contradictorii; d) depășirea monismului metodologic în direcția toleranței metodologice, a pluralismului metodologic. Aceste deschideri lărgesc și mai mult frontul prin care tematizarea blagiană a antinomicului întâmpină gândirea contemporană. Cum bine observă un comentator, Blaga venea în direcția unui curent de gândire ce cuprindea toate domeniile și în care "investigația căuta un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
bază, cauză, rațiune, pe scurt, în termeni de antecedente", adică ne-a livrat un "ideal de identificare". Supraraționalismul ne invită să ieșim din acest corset, urmărind mai curând un ideal dialectic de diversificare, de tulburare și complementare, un ideal de "pluralism rațional", căruia nu-i vom mai putea conferi coerență "prin simple sinteze ale contrariilor", ci va trebui să apelăm la o "coerență oarecum dinamică"782. Preluând o idee a lui Ferdinand Gonseth, Bachelard va numi acest tip de raționalism, pe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]