2,913 matches
-
ci a sutelor și miilor de localități rurale. Evident, acest tip fantast de organizare politică nu are corespondent în sistemele democratice contemporane. Într-un text din aceeași epocă, Instituțiunile României, Heliade Rădulescu încearcă să justifice o organizare socială bazată pe pluralitate pe baza unor reflecții istorice, în cea mai mare parte fictive, care prezintă un așa-zis model al instituțiilor vechi românești, rămase de la "Negru Vodă". Ideea e relativ simplă. Puțin după retragerea romanilor din Dacia s-ar fi produs o
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
raportul accentuează importantă restructurării ONU, care reprezintă principala organizație universală care veghează la stabilirea/restabilirea păcii și securității în lume. Raportul prezentat la ONU (în decembrie 2004) sintetiză nevoia de redefinire și readaptare a conceptului de securitate prin prisma unei pluralități de perspective, în contextul secolului al XXI-lea. Cu toate acestea, există analiști care atrag atenția asupra pericolului de lărgire excesivă a ariei de definire a conceptului de securitate, în timp ce alții subliniază că "securitatea, în ultimă instanță, are ca obiecte
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
redefiniri periodice ale rolurilor de agresor și de victimă. Ar putea părea bizar că am vorbit despre două centre de putere, când de fapt este aproape unanim acceptată existența unuia singur: partidul comunist. în realitate însă, ne confruntăm cu o pluralitate de centre de putere care își dispută întâietatea și își negociază legitimitatea. De asemenea, se vorbește despre partid numai ca despre o putere represivă și negativă. însă controlul unei puteri nu poate fi niciodată total, ceea ce conduce la ideea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
universal pentru ambele direcții. Retorica sacerdotală antidemocratică, anticapitalistă și mesianică se potrivea de minune și pentru fasciști, și pentru comuniști. Acum este puțin mai greu, pentru că discursul trebuie adaptat din mers. Problema este că BOR e nevoită să producă o pluralitate de discursuri, lucru cu care este mai puțin obișnuită. Cert este faptul că marele discurs al inocenței BOR a rămas. La fel de violent, la fel de răsunător. Stilul apologetic inconfundabil al BOR încearcă să provoace permanent la luptă un adversar inexistent. Biserica se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu îl arată în chip evident. Fericitul Augustin consideră că Dumnezeu nu-și ascunde înțelepciunea (învățătura) în retorică pentru a-i îndepărta pe cei doritori de cunoaștere, închizînd calea doar superficialilor. Rezerva lui față de metoda lui Origene se referă la pluralitatea și excesul sensurilor interpretării. El limitează cercetarea hermeneutică la pasajele obscure ale Scripturii, fiind parcimonios cu interpretarea alegorică. Regulile pe care le stabilește Augustin constituie nucleul hermeneuticii bibyce. Hermeneutica biblică are exigențe spirituale față de interpretul textelor: credința, predispoziția meditativă, starea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sunt mai precise: o bună cunoaștere a ansamblului Scripturii, de la care poate veni o lămurire a pasajelor obscure. Apoi, cunoașterea limbii de origine a textului: "oricît de bună ar fi traducerea, în anumite puncte trebuie să recurgem la original". Oricum, pluralitatea traducerilor și interpretărilor ajută mai bunei înțelegeri. Cunoașterea contextului istoric unde a apărut textul este, de asemenea, un suport necesar înțelegerii. Mult mai tehnică este regula de a interpreta pasajele obscure ale Scripturii prin pasajele paralele, mai clare. în fine
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
fără figuri retorice sau de stil. Este "gradul zero al scriiturii" peste care se constituie sensurile "improprii", metaforice, pe care cuvintele le lasă să se întrevadă. Orientarea sobră din aceste hermeneutici biblice a impus o privilegiere a sensului literal, pentru că pluralitatea sensurilor produce ușor erezii. în hermeneutica biblică funcționează întîietatea sensului literal. Singura excepție valabilă apare dacă o astfel de interpretare cuprinde o vădită contrazicere sau absurditate. Origene este însă cel care s-a abătut de la '■V •'" 89 această exigență, opinând
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
zeu antic, ci impune o "lume dionysiacă", a cărei viață este voință de autoconservare și autoexaltare. Adică, în ordinea dialecticii sacrului și profanului, Nietzsche sacralizează pur și simplu viața. Viața este un fenomen complex, cu multiple fațete, marcat inevitabil de pluralitate. Sacralizarea ei implică inevitabil politeismul. Gândirea lui Nietzsche nu este atunci ateistă decât pentru că este împotriva monoteismului. De altfel el consideră explicit monoteismul cel mai mare pericol pentru umanitate și vede în politeism imaginea gândirii libere. Analizele noastre de mai
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și vede în politeism imaginea gândirii libere. Analizele noastre de mai sus verifică implicit această concluzie: dominația și absolutizarea conceptului și adevărului în filosofia modernă nu sunt decât supraviețuiri camuflate ale formulei relfgioase monoteiste. Combătîndu-le, afirmând absența adevărului unic și pluralitatea interpretărilor, Nietzsche critică implicit monoteismul creștin. Anunțând, la sfârșitul modernității clasice, "moartea lui Dumnezeu" se prea poate ca Nietzsche să nu fi anunțat atât domnia Supraomului, cât instalarea politeismului modernității târzii. De vreme ce lumea esențelor și cea a aparențelor dispare, rămâne
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de acum înainte pe dezacord, nu pe consens. Lyotard critică aici paradigma cunoașterii moderne, care, o dată cu generalizarea, cu abstragerea din multiplicitate, devalorizează eterogenitatea. Postmodernismul refuză orice formă de metanarațiune legitimatoare: "principiul unui metalimbaj universal este înlocuit de un principiu al pluralității sistemelor formale și axiomatice". Ceea ce critică el nu este rațiunea în general, ci numai acea formă a ei care se bazează pe excluderea eterogenului. Iar ceea ce propune postmodernității este de a face eterogenitatea din nou valabilă discursiv prin intermediul filosofiei analitice
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
postmodernitate în legătură cu ideea apocaliptică a sfârșitului, nici nu i-a acordat un după, ci numai un alături, nici noutate, ci numai diferență. Totuși efortul lui de a depăși metafizica este la fel de evident postmodernist pe cât este de poststructuralist pentru că soluția este pluralitatea. O astfel de pluralitate principială, nu o multiplicitate superficială, caută Derrida atunci când pretinde o nouă scriitură care să vorbească în același timp mai multe limbi și să articuleze concomitent mai multe texte. în plus, el este de recunoscut ca atare
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a sfârșitului, nici nu i-a acordat un după, ci numai un alături, nici noutate, ci numai diferență. Totuși efortul lui de a depăși metafizica este la fel de evident postmodernist pe cât este de poststructuralist pentru că soluția este pluralitatea. O astfel de pluralitate principială, nu o multiplicitate superficială, caută Derrida atunci când pretinde o nouă scriitură care să vorbească în același timp mai multe limbi și să articuleze concomitent mai multe texte. în plus, el este de recunoscut ca atare și pentru că face ca
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
absența ei; îi ține locul. Derrida opune semiologiei clasice poziția lui Heidegger, pentru a respinge orice preexistență a lucrurilor sau sensurilor în raport cu limbajul. Orice scris are un caracter inaugural, pentru că sensul se naște pe măsura înregistrării sale. 134 în text, pluralitatea nu derivă din intersectarea sau înlănțuirea consecințelor mai multor origini, ci din multitudinea de drumuri care-și păstrează distanța. Semnele trimit unele la altele și se deschid unele altora și trebuie să urmărim aceste trasee și întrețeseri. în aceste condiții
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și nu mai putem căuta nici o explicație în spatele ei. Ea nu are a face cu ideile de distribuire atomară sau de opoziție dialectică, ci este de căutat pe căile împrăștierii și încrucișării, în jocul urmelor, conotațiilor, ramificărilor și răsturnărilor. Această pluralitate nu este dezordine, sau pedeapsă a divinității (apropo de Turnul Babei, a cărui metaforă o utilizează pentru a apropia textualitatea arhitecturii de scriitură în general), ci consecință a limbii. în strânsă conexiune cu diferența astfel înțeleasă s-a născut și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de prepoziția de: lucruri de-alde astea. În Dicționarul Academiei se sugerează explicații mai generale și foarte interesante privitoare la uzul lui alde (scris etimologic, potrivit normelor ortografice ale vremii, al-de). Se observă, de pildă, că în română ideea de pluralitate poate fi indicată prin pluralul unui nume de familie (,Mă duc la Popești"), dar adesea se simte nevoia de a folosi pentru identificarea persoanei-reper numele de botez: ,Spiritul limbii române se opune însă unui plural al numelor de botez și
Alde noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11369_a_12694]
-
numelor de botez și nu putem spune: Mă duc la Ioani ; în cazul acesta poporul circumscrie: Mă duc la al-de Ioan". Merită reprodusă și comentarea situației mai speciale în care alde urmat de nume propriu nu desemnează cu adevărat o pluralitate de persoane, ci una singură, într-un discurs modalizat ,vag", voit imprecis: ,Poporul român circumscrie cu predilecție, din modestie și din precauțiune, cele ce are de spus, fie că întrebuințează expresiuni cu conținut cît mai larg, fie că adaugă în
Alde noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11369_a_12694]
-
pentru a caracteriza această epocă, așa cum s-a format ea de la Primul și al Doilea Război Mondial. De aceea, aleg termenul de ,după-modernism" sau ,post-modernism". El nu este pentru mine un slogan la modă pentru denotarea unei situații spirituale de pluralitate radicală, ci un ,termen de căutare" (termen euristic) pentru stabilirea acelor lucruri prin care se deosebește epoca noastră de modernism. Acest modernism a început către mijlocul secolului XVII, a intrat într-o criză profundă o dată cu Primul Război Mondial și și-
Hans Küng - Iudaismul by Edmond Nawrotzky-Törok () [Corola-journal/Journalistic/11393_a_12718]
-
cu Primul și al Doilea Război Mondial, nu este un lucru de importanță majoră doar pentru statul Israel, care s-a format din nou după Holocaust, ci și pentru evreimea din America și comunitățile evreiești din întreaga lume. Globalizarea și pluralitatea nu se exclud. în ciuda tuturor inhibițiilor și mișcărilor reacționare, ar trebui să ne deplasăm încet-încet în direcția unei omeniri post-confesionale și interreligioase, al cărei ideal, în ciuda tuturor antagonismelor vechi și tensiunilor noi, ar putea să se dovedească a fi treptat
Hans Küng - Iudaismul by Edmond Nawrotzky-Törok () [Corola-journal/Journalistic/11393_a_12718]
-
pînă la mijloc, cu generații opulente de tăuri și berbeci cîte trei așezați rînduri-rînduri spre poale. Tot ce poate oferi existența mai robust și mai durabil și mai agresiv, - taurul, berbecele... * Obiectele etrusce de la muzeul etrusc de lîngă Vale Giulia. Pluralitatea că a unei societăți de consum. Pămînt ars și bronz. Robinetele de bronz, și ele, cu figurine la băi... Cutii cu trupuri goale de femei îndoindu-se în chip de mîner de care sa apuci obiectul... Ornamentație nebună, lucrurile utile
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
a autorului care s-ar cuveni să dispună de o singură înzestrare absorbanta. Să citam însă, mai întîi, o obiecție pe care Ilie Constantin o aduce lui Florin Manolescu: "Autorul ăPoeziei criticiloră pare a nu acordă nici o atenție tendinței de pluralitate creatoare manifestă în orice scriitor, în critic că și în poet, în dramaturg că și în romancier. Nouă ne pare o considerație de luat în seamă; practic, sînt extrem de rare cazurile de scriitori cantonați în exclusivitate într-un singur gen
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
operează cu altfel de criterii decît cele prescrise de Bloom. În primul rînd, acest sine e conștient că limbajul sau (că suma implicită de credințe, valori și reprezentări ale lumii) e reflexul tentației noastre de a privilegia un limbaj din pluralitatea celor existente, pentru că acela este limbajul în care descriem noi universul sau pe noi înșine. Reuniunea acestor individualități contingențe și a limbajelor lor reprezintă, pentru filozoful neopragmatician, o comunitate liberală: o comunitate bazată pe forță persuasiunii și a dialogului, nu
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
sînt departe de a ne restitui integralitatea și varietatea inspirației eminesciene. Sînt semne (între care un superb articol al lui Mihai Zamfir pe care l-am publicat chiar în România literară) că a venit timpul unei mai bune înțelegeri a pluralității poeziei eminesciene. Eminescu al viitorului imediat nu va mai fi un anumit Eminescu, nici acela maiorescian (deși o revenire la splendoarea formală a antumelor pare a-i atrage pe unii comentatori), nici acela călinescian, împins la limită de Negoițescu (deși
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
făptuitor pot fi o diversitate de fapte ilicite, iar simpla existență a acestora, indiferent de numărul sau gravitatea lor, conferă infracțiunii de înșelăciune caracterul calificat, fiind necesară, potrivit voinței legiuitorului, o sancțiune mai severă a acestei categorii de infracțiuni. Existența pluralității de infracțiuni în această situație nu semnifică o pluralitate de sancțiuni, ci aplicarea unei pedepse principale stabilite potrivit regulilor privind concursul de infracțiuni. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate
DECIZIE nr. 496 din 16 noiembrie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/164611_a_165940]
-
simpla existență a acestora, indiferent de numărul sau gravitatea lor, conferă infracțiunii de înșelăciune caracterul calificat, fiind necesară, potrivit voinței legiuitorului, o sancțiune mai severă a acestei categorii de infracțiuni. Existența pluralității de infracțiuni în această situație nu semnifică o pluralitate de sancțiuni, ci aplicarea unei pedepse principale stabilite potrivit regulilor privind concursul de infracțiuni. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
DECIZIE nr. 496 din 16 noiembrie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/164611_a_165940]
-
gravitatea lor, conferă infracțiunii de înșelăciune caracterul calificat, fiind necesară, potrivit voinței legiuitorului, o sancțiune mai aspră. Faptul că mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune nu poate schimba caracterul agravant al incriminării. Fiind menținut acest caracter, intervine o pluralitate de infracțiuni, care însă nu semnifică o pluralitate de sancțiuni stabilite contrar prevederilor art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci aplicarea unei pedepse principale stabilite potrivit regulilor privind
DECIZIE nr. 496 din 16 noiembrie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/164611_a_165940]