3,174 matches
-
o jicnire adusă nepoutinței lui de a face ceva , scrie Legiunii de jandarmi că așa și pe dincolo, învățătorul Brumă pune sătenii să asculte posturi rusești, bulgărești, franțuzești ceea ce, nu-i așa, contravine și bla, bla, zeamă de cucută. Ancheta plutonierului Dumitrescu, șeful de post, a liniștit lucrurile și totul decurgea normal. Ascultam împreună cu cei care veneau duminica la noi, la fereastră, ascultam și muzică românească dar și de la posturi rusești sau din Bulgaria. Duminica, lângă aparatul de radio instalat într-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
s-au perindat la putere au fost preocupate în primul rând de reducerea bugetului la învățământ și sănătateă Vorbeam ca la pereți dacă n-ar fi apărut preotul căpitan Totoescu Boris, bucovinean, care i-a spus: “Ce spune domnul elev plutonier Brumă este adevărat. Din acest moment orice utilizare a lucrurilor din școală se consideră jaf și va fi pedepsit după legile stării de război”. și așa a rămas. Nu-mi propun să descriu nici întâmplări obișnuite, nici cele ieșite din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fostă magazie de cereale, nu mai era biserică. Locuitorii în marea lor majoritate nemți deportați stăteau în locuințe de câte o singură cameră, din pământ. Bordeie. La întoarcerea la regiment am fost oprit la trenul regimentar unde am lucrat cu plutonierul activ Cocuz Vasile din Vaslui și plutonierul T.R. Krefe Otto, un neamț-austriac care era sigur de pierderea războiului. După căderea Odesei, regimentul nostru fiind aproape decimat, trebuia să se întoarcă în țară. Aceasta se făcea pe etape, fiindcă era vorba
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
biserică. Locuitorii în marea lor majoritate nemți deportați stăteau în locuințe de câte o singură cameră, din pământ. Bordeie. La întoarcerea la regiment am fost oprit la trenul regimentar unde am lucrat cu plutonierul activ Cocuz Vasile din Vaslui și plutonierul T.R. Krefe Otto, un neamț-austriac care era sigur de pierderea războiului. După căderea Odesei, regimentul nostru fiind aproape decimat, trebuia să se întoarcă în țară. Aceasta se făcea pe etape, fiindcă era vorba de sute de kilometri până la Vaslui. Din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aflat și el în casa fostului primar, Petre Mincioagă, deportat cu toată familia în Siberia. Stătea aici fiind cumnat cu cel aflat în suferința deportării. Acasă, alături de ai mei se afla familia Uzunov, fiindcă un descreierat de comandant de jandarmi, plutonierul major Bucșă, semănase teroare printre oameni. El ordonase, între altele, împușcarea armonistului Iașa din Câșlița fiindcă, probabil, nu voise să-i cânte la comandă. Prima noapte am dormit atât de profund de n-am simțit nici cum arde moara de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
lui. Propunerea mea a fost primită de "tablagiul șef" cu remarca: "Dă-l dracului, să-l aruncăm în lac, mama lui de javră, cu stăpân cu tot!". Am insistat și cu un gest de lehamite a fost de acord, tov. Plutonier aruncându-l peste gardul din Colentina cu supărarea celui conștient că se ratase o ocazie importantă pentru consolidarea prieteniei româno-turce! În iulie 1976 ne vizita Mathieu Kerekou, președintele Republicii Benin. Plecasem cu delegația de ziariști beninezi la Constanța, unde Kerekou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mult și rostul acestor cercetări a fost dat la iveală. Dornic să scape definitiv de legionari, generalul Antonescu hotărâse să-i trimită pe toți pe front, cu ordine speciale, în linia întâi. În ziua de 9 Martie, pe la amiază, un plutonier de la Comenduirea Pieții mi-a adus un ordin de mobilizare, special, prin care se anula orice ordin de mobilizare pentru lucru, cu indicația să mă prezint în 24 de ore la Reg[imen]t[ul] 1 Dorobanți Craiova, unde fusesem
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
castrați“ din cele patru zări ale eșichierului politic. Mulți sînt de părere că nu. Cum iubirea sinceră nu poate fi un păcat, florăresele din colț vor suspina în continuare după el. La fel, securiștii mărunți ieșiți la pensie sau foștii plutonieri de companie care, pe vremuri, împărțeau izmene soldaților, iar acum, cînd nu le ajunge pensia, sînt frustrați că nu le mai zice nimeni „Să trăiți, tovarășu’ gradu“. Dar cînd te divinizează chivuțele, bătrînii de cartier sau babele din curtea bisericii
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Georgia, deși a cîștigat Cupa Națiunilor, care e un fel de Divizia B a Europei, asta nu înseamnă că rugby-ul nostru a devenit dintr-odată roz. Cluburile sînt la fel de sărace, salvarea financiară a jucătorilor înseamnă un izbăvitor salariu de plutonier în Poliție, pîine albă pînă la împlinirea visului de a pleca în Franța. Pe Parcul Copilului se va juca tot în noroi, doar echipa națională a fost luată din drumul spre îngropăciune, pusă înapoi pe patul de moarte și stropită
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de iarnă pe săptămînă din străinătate, dar nici un minut de la noi. Federațiile nu fac nimic să și mediatizeze competițiile, oamenii habar n-au cînd au loc campionatele naționale și cine le cîștigă. Cluburile sînt în continuare ale Internelor, slalomiștii sînt plutonieri, iau soldă și izmene gratis. Mănîncă la popotă și nu-i interesează mai mult. Nici la hochei nu însemnăm nimic. Acum exact 30 de ani, la Innsbruck, România participa la Turneul Olimpic. Între timp, s-a ales praful și acest
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
timpuri. Armata, Internele, Calea Ferată, diversele regii bugetofage adaugă și ele peste ce vine de la stat. Un sportiv de la Steaua, să zicem, care face parte și dintr-un lot național ia de două ori din coșnița comună. La club e plutonier, locotenent sau ce grad o avea și ia soldă. Primește chipiu și bocanci, mănîncă la popotă. Cînd vine la lot, e iarăși bugetar. Ia diurnă, mănîncă, se cazează, călătorește tot din bani publici. Dincolo de fotbal, inițiativa privată e firavă, aproape
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Petrescu este aici un mare prozator. Ridiculizarea eroicului (neconvingătoare) e împrumutată de la Stendhal. Soldații se ascund sub podețe, de frică, trași de picioare de ofițeri, un rănit cu intestinele scoase afară salută amical pe un prieten, în culmea zăpăcelii un plutonier adună oamenii și le ține un discurs despre patrie. Oricum, asemenea momente vii dau asupra misterului uman o privire scurtă și profundă. În Patul lui Procust preocuparea de metodă e maximă. Oroarea de "artă", de compus se condensează în pagini
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
făcea stagiul militar l-a prins fără a termina școala normală. S-a reangajat în jandarmerie, dar a fost ținut ca sergent major foarte multă vreme. Abia pe timpul generalului. Ion Antonescu a fost avansat și a ajuns la gradul de plutonier major și a condus o secție de Jandarmi la Movila Miresei. A fost un om foarte bun la suflet. După 23 august 1944 comuniștii l-au persecutat nu știu pentru ce. Din postul de șef de secție a fost scos
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
proporții și fără să știu ce fac, l-am lovit atât de repede, atît de mult, fără să văd unde lovesc și fără să știu ce fac, încât Bădeliță a început să strige, „luați-l de pe mine”. A intervenit elevul plutonier major Ion Ianovici, încheietor de companie, asistent universitar, pe care lam și lovit fără să văd cine este. Am fost pedepsit și eu dar și Bădeliță. Pentru că eram ne îmbrăcați în uniformă militară și pentru că încă nu depusesem jurământul militar
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
vară”, ne-am mutat mai în Munții Apuseni, în localitatea Gura Honț, și am fost cantonați în satul Iosășel. De acum eram „șef”(încheetor de plotonă la proprii mei camarazi. Colegii aveau gradul de „elev sergent” iar eu de „elev plutonier”, și ca încheietor de ploton, conduceam „programul administrativ” și chiar comandam plotonul, în lipsa ofițerilor. în fiecare seară organizam plantoanele și la dormitoare și la magaziile cu armament și muniție. Într-o noapte frumoasă de vară, la Iosășel, m-am trezit
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
din Brăila, unde am fost cooptat întrun „batalion de marș” care trebuia să plece în Cehoslovacia în primăvara lui 1945, dar cu câteva zile înainte de a pleca trenul din Brăila a căzut Berlinul și s-a anulat plecarea. Ca elev plutonier major, încadrat la Regimentul 35 Infanterie Cetarea Albă, cu sediul în Brăila, în ziua de 8 mai 1945, după amiază, am fost convocat ca toți gradațiila biroul mobilizării, și s-a organizat serbarea victoriei pentru a doua zi. Acolo am
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
riei. Am fost pus în fruntea ascestui comitet. Am mers la sediul postului de miliție și am cerut Șefului de post să conducă paza revoluționară a tuturor sediilor organizațiilor administrative din comună pentru ca să nu se devasteze nimic. Șeful de post, plutonierul major Nistor mi-a spus că subalternii săi au fugit de furia mulțimii și că lui îi este frică să iasă în public, că se teme să nu fie ucis. În aceste condiții, ajutat de Reta Miron, am organizat paza
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
am luat țărâna.” 8 oct.1927 Ștefan Anastasescu-student București, str. Șerban Vodă 43 ȚĂRÂNA de la PODUL ÎNALT (scrisoare) „Am luat această țărână de lângă comuna Căutălănești (Podul Înalt), jud. Vaslui, locul unde a fost bătălia lui Ștefan cel Mare cu turcii.” Plutonier Rotaru, Reg. 26 , Infanterie Ce scria istoria: „Ștefan avea o armată mare, cum n-a mai strâns sub steag românesc, până la Regele Carol, 40.000 de moldoveni, mai toți țărani. Armata turcească de 120.000. Locul luptelor a fost județul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
locuitori ai comunei Dodești, în mod deosebit cu învățătorul Ioan Ionescu, se observă intervenția scriitorului, atât la profesorul Dimitrie Gusti, cât și la Fundația Regală pentru dezvoltarea culturală și economică a comunei. În 11 septembrie 1940 avem consemnarea unui elev plutonier din Regimentul 59 infanterie, semn că în Romînia se simțeau semnele războiului (vezi sus). Comuna Dodești a fost vizitată și de specialiști veniți de la București. La pagina 39 (vezi stânga) putem citi o astfel de însemnare făcută de Ing. Gr.
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93473]
-
mine... Dar socoteam, ca și tatăl ei, că divorțul a fost așa, de ochii lumii, dar s-a dovedit că n-a fost asta... Și eu, și socrul meu am fost eliberați În aceeași zi și chiar m-a Întrebat plutonierul: „Nu vrei să mergi cu socrul odată acasă?”. „Ba vreau.” Și Împreună ne-am dus... Dar ea s-a-ncurcat cu altul și dup-aceea s-a căsătorit cu el... Eram cu 17 ani mai mare ca ea și e
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
foarte supravegheat... În permanență, când mă ducea la anchetă aveam ochelari de ăia de tablă să nu văd, da’, dacă Îi mai mișcam puțin ochelarii, puteam să trag cu coada ochiului cumva. Și am văzut că eram păzit de un plutonier, un haidamac, și o femeie, tot plutonier... Îi auzeam mereu vorbind În zona aia a mea... Într-o zi Însă observ că mâncarea care mi-o dau avea un gust... Și probabil că mi-a mai pus și a doua
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la anchetă aveam ochelari de ăia de tablă să nu văd, da’, dacă Îi mai mișcam puțin ochelarii, puteam să trag cu coada ochiului cumva. Și am văzut că eram păzit de un plutonier, un haidamac, și o femeie, tot plutonier... Îi auzeam mereu vorbind În zona aia a mea... Într-o zi Însă observ că mâncarea care mi-o dau avea un gust... Și probabil că mi-a mai pus și a doua zi, și a treia zi..., și n-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că ai vrut să ieși din cordon... De obicei, erau doi-trei soldați cu noi și aveau și un câine-lup, foarte rău, pe care Îl țineau În lesă, dar pe care l-au slobozit odată Împotriva noastră. Era o cățea-lup a plutonierului ăsta, „Lindicul principesei”. Atunci tot așa, ne-a cerut să ieșim din rând și nu ne-am dus spre ei... Am zis: „Stați uniți, aici grămadă, că nu poate să tragă În toți!”. Și atunci au slobozit câinele... Norocul câinelui
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care Începea să se arate așa, câte puțin, zgârcită, dar se arăta. Era mai bine decât la recoltat stuf, pentru că scăpai de cioate, de smârcuri, de apă... Luam snopii, băgam tarpanul În legătură, Îl puneam la spate și mergeam. Acest plutonier Însă, care ne Însoțea, le avea și el pe ale lui: pe cei care rămâneau la urmă, În general cei care erau bătrâni și care nu puteau să meargă, atunci când se Întorceau, asmuțea cățeaua. Avea comanda „fui” și cățeaua ataca
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu s-a făcut nici un bob de orez. Ne-a băgat la Încărcat grâu la șlepuri pe malul Dunării. Și acolo erau sacii de o sută... Căram, nu căram, cădeam În apă... și vizavi erau niște pescari. Și spune un plutonier: „Cine știe să Înoate? Să aducă pescarii ăia Încoa’”. Eu m-am oferit: „Da’ să nu trageți că depășim axul, să nu ne Împușcați”. „Nu vă Împușc.” Și când am Înotat În mijlocul apei m-a dus curentul la 400 de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]