2,024 matches
-
evite. Ea se uită înapoi peste umăr. Am fentat un camion cu bere și un motociclist, care erau cât pe ce să mă facă afiș, am tras aer în piept și am accelerat. Fata se împiedică de bordura de vizavi, poșeta îi zbură cât colo, iar eu am făcut un ultim salt și-am prins-o. Se ridică de pe trotuar și începu să mă scuipe și să mă lovescă cu pumnii în piept. I-am prins pumnii mici, i-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a plecat împreună cu Georgie. Ne-am închipuit c-o va duce într-un loc decent. Cum ar fi motelul Red Arrow? — Nu! Într-una din casele mai vechi ale lui tati, de care avea el grijă. Betty și-a uitat poșeta și am crezut c-o să se întoarcă după ea, dar nu s-au mai întors nici ea, nici Georgie. Apoi au apărut ziarele și ne-am închipuit ce trebuie să se fi întâmplat. Dacă Madeleine își imagina că își încheiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cunoștința și l-a obligat pe Georgie s-o dezbrace, să-i pună un căluș și s-o lege de saltea. I-a promis că o să-i dea bucăți din fată, ca să fie ale lui pentru totdeauna. A scos din poșetă un exemplar din Omul care râde și a început să citească fragmente cu voce tare, aruncând din când în când priviri spre fata cu picioarele rășchirate. Apoi a început s-o taie, s-o ardă și s-o lovească, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
una dintre jucării - o locomotivă albastră de plastic, care se legăna senină Înainte și Înapoi, pufăind. O privi pe femeie cum zâmbește și se clatină concomitent cu Locomotiva Thomas, până se termină cântecelul și locomotiva se opri. Bunicuța Își deschise poșeta, Își scoase portofelul și căută fără succes niște mărunțiș ca să pornească din nou jucăria. Din interiorul locomotivei ieși o fetiță cu un aer trist. O luă pe bunicuță de mână și pășiră Încet afară, privind mereu cu regret În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și o pândesc să văd dacă apare de după colț; nu mai am răbdare să citesc, când vine, Îi dau ocol, Încep să miros dacă exală acel damf de transpirație iute, când două corpuri se ating În act; o caut În poșetă, Îi Întorc totul pe dos, ca să aflu corpul delict, să găsesc o urmă. Iată că pomeții obrajilor ei rămân impenetrabili, nu se colorează ca hârtia de turnesol, nu-mi dau nici un indiciu, mă trădează oare și ei, mă enervez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe vreo terasă, tineri îndrăgostiți, bătrâni îndrăgostiți, artiști săraci. Și o tânără angajată a unui magazin de articole pentru magicieni amatori care intra acum pe ușa cafenelei. - Bună, spuse femeia cu părul cafeniu-roșcat tuns scurt, lăsându-și pe un scaun poșeta confecționată din piele falsă de zebră. Își comadă apoi o cafea mare cu mult zahăr și se așeză la bar lângă Sachs. Nu întâmplător polițista întrebase de o cafenea; asistenta făcuse un semn conspirativ când Balzac nu fusese atent. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ochilor stupefiați ai copilului tău. Dar e o idee bună, continuă el întorcându-se către Kara. Mulțumim. Deși ar fi trebuit ca măcar unul din noi să se gândească și la asta mai devreme. Rhyme o urmări cum își trage poșeta pe umăr. O poșetă urâta după părerea lui, imitând fără prea mare succes pielea de zebră. Va scăpa de el, va fugi înapoi în lumea normalității, luând cu ea acea privire și acel zâmbet. E în regulă, Kara. Stai liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tău. Dar e o idee bună, continuă el întorcându-se către Kara. Mulțumim. Deși ar fi trebuit ca măcar unul din noi să se gândească și la asta mai devreme. Rhyme o urmări cum își trage poșeta pe umăr. O poșetă urâta după părerea lui, imitând fără prea mare succes pielea de zebră. Va scăpa de el, va fugi înapoi în lumea normalității, luând cu ea acea privire și acel zâmbet. E în regulă, Kara. Stai liniștită. Spune-i schilodului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ridicau de pe scaune - putea vedea asta vag, din cauza luminilor încă fixate pe el. Toți priveau către însoțitorii lor, întrebându-se cine să iasă primul. Și în ce parte să o apuce. Începură apoi să își cheme copiii, să își adunse poșetele și paharele cu popcorn și să își caute prin buzunare cotoarele biletelor. Kadesky zâmbea văzându-i cum se ridică și se îndeaptă spre ieșirile de siguranță. Dar gândurile sale erau cu totul în altă parte: Decembrie 1903, Chicago, Illinois. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
plăceau, deghizări mai frecvente, ce gen de trucuri repeta cel mai adesea... Orice care ne-ar putea ajuta să ne dăm seama ce pune la cale. - Da. Poate chiar are câteva fotografii cu Weir în timpul reprezentațiilor, sugeră ea, luându-și poșeta alb cu negru și punându-și-o pe umăr. Îi spuse că era o idee foarte bună și apoi se întoarse la studiul tablei cu indicii, care stătea acolo ca mărturie a observației pe care o făcuse cu o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
m-am așezat și eu la coadă, conștient în mod neplăcut că părea a fi neschimbată de când intrasem în magazin: aceiași cinci oameni erau aliniați cu cărucioarele și coșurile, deși cumpărătoarea de la casă tocmai își aranja restul și bonul în poșetă, pregătindu-se să se aplece să-și ridice sacoșele și să pornească. Coada s-a mișcat puțin înainte și mi-am privit sugestiv fata-gogoașă. Stătea impasibilă, cu mâinile împreunate pe suprafața de cauciuc a benzii, privind ultima clientă cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
încă în conversația telefonică. — Da, querido, da, da, da. O să fie perfect. Perfect! Ne vedem atunci. Coborâ puțin vocea. — Abia aștept. Sună minunat. Mmm. Pupici! Apăsă cu unghia lăcuită cu roșu pe ecranul iPhone-ului, căruia îi dădu drumul în poșeta supradimensionată Bottega Veneta. — Cine-i norocosul de săptămâna asta? întrebă Gilles când Adriana se apropie. Întoarse scaunul rotativ spre Adriana care, știind că toată lumea din salon se uită la ea, se aplecă un pic în față cât să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
răcnet. Adriana bănuia că Mackenzie ar putea să ascundă o siluetă destul de frumușică sub acel muumuu... Din fericire, pe tânără o salva faptul că era îngrijită impecabil. Purta părul pieptănat drept, un machiaj care părea profesionist, avea o combinație de poșetă și pantofi pentru care multe femei ar face moarte de om. Înfățișarea ei, împreună cu succesul ei ca redactor la cea mai căutată revistă din New York, cum avea să afle Adriana mai târziu, ar fi trebuit să o propulseze pe Mackenzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de niște apă și să stea jos oleacă, Ruby se așază la coadă la automatul de băuturi din holul spitalului. În timp ce săpa prin portofel după niște mărunțiș, Îi sună telefonul. Nemaiștiind de care să apuce mai Întâi, de portofel, de poșetă sau de mobil, scăpă un pumn Întreg de mărunțiș pe jos. Într-un fel sau altul, reuși să apese pe „răspunde“. —Salut, eu sunt. Era prietena ei cea mai bună, Fiona. Te-am sunat să-ti mulțumesc din nou pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ajungea mai devreme la gară, era îmbrăcată cu o rochie frumoasă, cumpăra o revistă, apoi se plimba liniștită pe peron. Trenul era acolo, o aștepta, un tren elegant, roșu și gri, spunea. Vroia să urce, dar pierdea timp scotocind în poșetă în căutarea biletului. Vroia să citească destinația, de aceea pierdea timp... Trenul o pornea încet și ea rămânea acolo și nu mai avea nici poșetă, nici pantofi. Gara, în spatele ei, era pustie și ea era goală, „ca într-un tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un tren elegant, roșu și gri, spunea. Vroia să urce, dar pierdea timp scotocind în poșetă în căutarea biletului. Vroia să citească destinația, de aceea pierdea timp... Trenul o pornea încet și ea rămânea acolo și nu mai avea nici poșetă, nici pantofi. Gara, în spatele ei, era pustie și ea era goală, „ca într-un tablou“, zicea. Mi-a povestit că visul acesta o terorizase multă vreme, încă de când era foarte tânără, apoi nu îl mai avusese, dar reapăruse o dată cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zi o ard. Nimeni nu știe, dar mie mi se pare că știu cu toții și că oricine poate să mă ducă într-o camionetă să facă porcării. Este prima oară îmi vorbește despre ea. Elsa s-a întors din călătorie, poșeta ei e pe masa de la intrare, lângă ochelarii de soare. Mă întâmpină un miros de curry și sunetul unei muzici pe care n-o recunosc, pare ploaie pe geamuri și vânt printre copaci. Mama ta o fi cumpărat un disc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din zahăr maro și îl duc la gură. — Când ai aflat? — Aveam o mică întârziere, m-am dus să cumpăr dopuri pentru urechi, pentru că le uitasem acasă, și am cerut și un test de sarcină. Apoi l-am uitat în poșetă, l-am făcut doar azi dimineață în hotel, înainte de a pleca... Când testul a ieșit pozitiv, am stat să-l privesc nu știu cât timp, taxiul era jos și eu nu reușeam să mă mișc din cameră. Vroiam să-ți spun imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
corpul meu, atât de diferit față de cum era în sufragerie. Cu umerii aplecați, frânți, cu ochii lucitori... eram prea departe de mine însumi. O intimitate neașteptată, dictată de întâmplare (se ridicase să-și ia țigările, pe care le uitase în poșeta din hol), s-a stabilit între noi. Ciudat, Angela, dar uneori reușesc să te înțeleagă tocmai persoanele de la care te aștepți cel mai puțin,. A făcut un pas spre mine în întuneric. — Timo... — Da? — Am un neg pe spate, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu stăm mereu în mijlocul traficului, spun. Și așa, iată-ne într-o cameră care nu ne-a văzut niciodată, o cameră frumoasă în centrul orașului cu perdele din damasc ca pereții. Nici măcar nu a privit în jur, și-a aruncat poșeta pe pat și s-a dus imediat la fereastă. A ridicat brațul să dea la o parte perdeaua. Am întrebat-o dacă îi era foame sau dacă vroia să bea ceva, mi-a răspuns că nu. M-am dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
discută gărzile. Doar Ada îl urmărește cu ochii, îi zâmbește. Nu era de gardă, și totuși s-a întors să te opereze. Poate a făcut-o pentru că i-a cerut-o ea. O văd pe mama ta prin geam. Paltonul, poșeta, fața ei. Mama ta, care urăște spitalele, care nu știe cum sunt făcute, care nu a intrat niciodată într-o secție de reanimare. Există o perdea albă de plastic, trasă într-o parte, ea stă acolo. Se uită la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu două camere. Plănuisem niște cuvinte tăioase cu care s-o expediez pe Lisa trădătoarea, dar, când m-am întors să i le spun, plângea. Mi-am rupt un toc și am bășici la ambele picioare și am ieșit fără poșetă și nu am nici un ban să iau un taxi până acasă și oricum nu sunt taxiuri negre 1 pe aici, deci va trebui să iau un taxi fără autorizație și o să sfârșesc ucisă pe o alee din Brixton și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Kieran. Din păcate, era singura înregistrare cu noul său număr de mobil și nu puteam să dau altfel de el. I-am simțit mâinile lui Mark prinzându-mă de mijloc și făcându-mă să tresar. Mi-am aruncat telefonul în poșetă, simțindu-mă vinovată și ridicolă în același timp. Mă întoarse spre el și mă sărută cu drag. Îmi luă ceva să ignor amintirea stârnită a săruturilor lui Ed. —Cum te mai simți? l-am întrebat. —Mai bine. Dar tu? —Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
încă soțul meu, i-am spus cu o atitudine sfidătoare. Ceea ce înseamnă că încă sunt măritată. —Eu n-am zis nimic, a replicat Judy afișând o expresie inocentă. Eu și Judy ne-am înghesuit în lift, jonglând cu gențile, valizele, poșetele și un bebeluș de două zile transportat în portbebe. Asta e altă chestie care nu ți se spune în legătură cu copiii! Manualele ar trebui să zică ceva de genul: „E imperativ ca soțul să nu vă părăsească în primele luni după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fugă de-acolo cu mașina, tinerii sînt oarecum furioși, ca-ntotdeauna, din nou desene animate, ea-l momește pe-un mecanic auto la o cunilincție pe capota unui automobil splendid, el se execută și fata Îl Împușcă cu pistolul din poșetă, nu i-o fi plăcut modul lui de exprimare, poliția găsește la locul crimei un fir de păr pubian, rezistent la tracțiuni și tornade, și astfel Își dau seama cu cine au de-a face odată cu noi, cînd privim ursuleții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]