1,760 matches
-
bine În ultima vreme și mai e și povestea cu șobolanul, desigur, care a supărat-o foarte tare. Dar nu a vrut să-mi fac eu griji pentru că „știu cât de ocupată ești, Kate“. Tactică clasică de dădacă: să te pocnească cu o grevă preventivă Înainte ca tu să apuci să formulezi propria plângere mult mai puternică. Chiar În timp e mormăi „mmmm“-uri de compasiune, Îmi răsfoiesc agenda cu numere de telefon din cap căutând pe cineva care ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o butonieră șmecheră. Mama e campioană la călcat. E o plăcere să-i urmărești mâna mișcându-se cu doi-trei centimentri Înaintea trenului cu aburi netezindu-i calea. Netezește și netezește până când, ca un prestidigitator, scutură dintr-o mișcare rufa, care pocnește, și la sfârșit o Împăturește. Mânecile cămășilor sunt aranjate la spate, ca un bărbat arestat. În timp ce o privesc, mi se umezesc ochii: mă gândesc că după ce nu o să mai fie, nu va mai avea cine să facă asta pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
teren. O minge mi-a trecut razant pe deasupra capului și a lovit zgura de cealaltă parte a suprafeței de joc. Pe el l-am auzit izbindu-se de plasa laterală și, o clipă mai tîrziu, i-am auzit și racheta pocnind orizontal un stîlp metalic. CÎnd am ajuns la terenul de antrenament, el tocmai ieșea pe ușa de plasă din celălalt capăt. Înconjurată de zeci de mingi, mașina stătea pe roțile ei de cauciuc, cu cronometrul Încă În funcțiune și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
trecut pe lîngă picioarele mele și a ricoșat În gard. O a doua minge, și mai rapidă, a șters marginea de sus a fileului și a Împuns terenul la picioarele mele. Ultima minge a sărit la Înălțimea pieptului meu. Am pocnit-o cu racheta stricată, trimițînd-o peste plasa laterală, În terenul alăturat. În spatele mașinii, ușa de plasă s-a deschis scurt și o mînă ridicată m-a salutat; jucătorul, cu un prosop În jurul gîtului, mi-a zîmbit ironic, dar foarte larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
plasa laterală, În terenul alăturat. În spatele mașinii, ușa de plasă s-a deschis scurt și o mînă ridicată m-a salutat; jucătorul, cu un prosop În jurul gîtului, mi-a zîmbit ironic, dar foarte larg. Apoi a plecat cu pași mari, pocnind plasa despărțitoare cu cozorocul șepcii pe care o ținea În mînă. Încercînd să-mi oblojesc pielea Înțepată din palmă, am părăsit terenul și m-am grăbit să mă Întorc la club, ajungînd la țanc ca să-l văd dispărînd dincolo de curcubeele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
spate și Își luă de acolo pantofii, scuturîndu-și de pe față bucățile rupte din garnitura plafonului. La cîțiva pași distanță se afla cabina În care paznicul parcării Își ținea socotelile pe timpul zilei și seara. M-am aplecat peste tejghea și am pocnit de sus În jos Întrerupătorul principal al sistemului de iluminat, inundînd parcarea Într-o fluorescență nemiloasă. Strălucirea bruscă o făcu pe femeie să se Încrunte și să-și ferească ochii cu poșeta argintie. Plecă șontîcăind pe un toc rupt către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se deschise iar, reflectînd fugar un balcon umbrit și o parte din acoperișurile Estrellei de Mar. O a doua domnișoară de onoare Își făcu apariția - o femeie la patruzeci și ceva de ani, cu părul platinat, sulemenită zdravăn, cu corsajul pocnindu-i peste țîțele de barmaniță și cu pielea de pe gît și decolteu Înroșită de cu totul altceva decît razele soarelui. Înaintă clătinîndu-se, de unde am presupus că făcuse un ocol prematur dinspre biserică spre cel mai apropiat bar. După ce se despuiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dansau pe un potpuriu interpretat de o trupă de trei muzicieni. Genunchi și coate forfecau ritmuri de bar din Charleston, brațe se Învîrteau În swingul anilor patruzeci, șolduri se balansau pe acorduri de twist. În mijlocul dansatorilor, Bobby Crawford ținea ritmul pocnind din palme, conducîndu-și trupele prin vîrtejul dansurilor hokey cokey și black bottom. Cămașa lui hawaiiană era leoarcă de sudoare, iar el, părînd sub influența unei doze de cocaină, Își ridică privirea spre norii de confetti și petale de parcă era pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de la ciorap, dar nu era asta problema, îmi spun, cu un început de îndoială. Poate trebuia, totuși, să am mai multă răbdare cu el? Nu, nici vorbă! îl alung din gând ca pe o muscă. Mai bine că l-am pocnit și l-am trimis la plimbare! Deodată, un glas masculin răsună plin și plăcut lângă mine: Miroase frumos parfumul tău. îmi place și medalionul tău în formă de... cum îi zice?... Inorog, nu? Cum te cheamă? Tresar mirată, lăsând să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nici o urmă de ironie sau de îngâmfare, dar poate că-mi scapă detalii pentru că nu am ochelarii la mine și îl văd prin plasa semitransparentă a unei cețe. Mă uit la perechi. Anda dansează cu nesuferitul pe care l-am pocnit eu mai devreme. Ca să vezi! Ce bine îmi pare acum că Anda îi învârte pe băieți pe degete! Mă ridic țeapănă de pe cana peaua pe care ședeam și întind brațele spre Eduard. Degetele cu unghii mov, roase și mirosind a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-l vadă cum se rostogolește. Ca În Creangă, deși ai crede că astfel de curiozități n-au decât băieții de la oraș. Bolovanul s-a rostogolit Într-adevăr foarte frumos, doar că În vale era berbecul familiei, iar bolovanul l-a pocnit fix În creștet. Țeasta animalului a crăpat spectaculos, iar crima asta a plătit-o Leac cu doi ani de abstinență literară. Nici o carte În tot acest timp. Bătut cu biciul pentru fapta asta, Leac nu Îndrăznea să mai aducă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
exclama hohotind: Acțiunea egală cu reacțiunea! Nu era Întotdeauna la fel de elaborat. Uneori trecea pe coridoare și Împărțea scatoalce la Întâmplare elevilor care, după ce sunase clopoțelul, nu intraseră În clase. De la asta i s-a tras. A făcut greșeala să-l pocnească așa, În trecere, pe Bej, un coleg de clasă, băiat de treabă, bătăuș, bun fotbalist și repetent de vreo două ori. Bej, Înalt deja cât profu’ de fizică, n-a văzut cine l-a pocnit, așa că i-a ars una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
A făcut greșeala să-l pocnească așa, În trecere, pe Bej, un coleg de clasă, băiat de treabă, bătăuș, bun fotbalist și repetent de vreo două ori. Bej, Înalt deja cât profu’ de fizică, n-a văzut cine l-a pocnit, așa că i-a ars una lui Pârvu, una s-o țină minte, din Întoarcere, cu dosul palmei. S-a clătinat Pârvu pe picioare, și-a dus o mână la falcă, În vreme ce cu cealaltă a Încercat un croșeu. Bej, care văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Poate că Într-adevăr era nevoie ca Leac să fie pus la punct, poate chiar părea că vrea s-o ia la fugă, să scape. Leac nu și-a dat atunci seama, nici n-a stat să analizeze. L-a pocnit pe agent drept În față, l-a culcat la pământ cu o singură lovitură. L-au Înconjurat repede șoferul și inspectorul În civil, l-au bruscat, i-au sucit mâinile la spate, el nu s-a mai Împotrivit, Își dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
focalizez, din spatele senatorului apare o umbră uriașă. Leac cu o cagulă! Chiar așa: cu o cagulă, e căciula lui decupată, o recunosc. De ce mi-era teamă n-am scăpat! Nu-mi vine să cred. Mă uit la Leac cum Își pocnește degetele, Îmi pare sumbru, sumbru și deplasat. Senatorul zâmbește camerei, habar n-are ce se Întâmplă În spatele lui. Apare și Andreea, unde-o fi fost, ține În mână câteva foi de hârtie, una i-o Întinde lui Leac, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lasă bătuți pe umăr de fostul profesor, scot din decapotabilă o bâtă de baseball și Încep să-l lovească. N-am văzut În viața mea ceva mai sângeros și sper să nu-mi mai fie dat să văd. Unul Îl pocnea cu bâta, Îl lovea numai În burtă, celălalt, cu un box, Îi țintea fața. Eu eram pe balcon și fumam, ar fi trebuit să-l chem și pe Leac să asiste. N-am Însă curajul să scot nici un sunet. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
în piele închisă la culoare și lista de vinuri. Se hotărăsc pentru supă de legume cu crutoane, pui cu smântână și ciuperci, iar ca desert salată asortată de fructe. Ce vin doriți? Tămâioasă românească. O alegere perfectă. Prea bine, domnule. Pocnește ușor din degete către un tânăr chelner îmbrăcat à quatre épingles.40 Te ocupi numai de dumnealor. Se întoarce către Smaranda, curtenitor ca un flăcău tomnatic la pețit: Vă urez poftă bună și seară plăcută în continuare. Orchestra se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vestonului parcă pentru a îndrepta niște cute invizibile ale uniformei, apoi se îndreaptă fără grabă către masa lor. Mișcările ferme trădează condiția fizică perfectă a unui trup robust, întreținut prin permanente vizite la sala de antrenament. Stimată domnișoară Hagiaturian! Domnule! Pocnește energic tocurile cizmelor și înclină scurt capul. Cu un zâmbet larg, Smaranda face prezentările. Logodnicul meu, locotenentul Marius Rădulescu. Domnul locotenent Manfred Kohler. Cei doi tineri se salută cu deosebită politețe. Permiteți să mă așez? întreabă cuviincios neamțul, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răul zilelor nefericite trăite acolo, putând astfel să-ți regăsești sufletul. Mulțumesc, șoptește el și cu o însuflețire tandră duce la buze mâna micuță ce temură înfiorată. Ne vedem mâine, da? La zece. Bine? Abia aștept. Noapte bună. Ușa automobilului pocnește sec în urma lui. Vehiculul demarează și Marius petrece din priviri silueta întunecată până dispare după primul colț. Se întoarce și pornește către intrarea blocului. Din șirul lung al automobilelor parcate la marginea trotuarului, o mașină demarează în scrâșnet de roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cu fiecare notă depășită pe portativ glasul insinuant al cântăreței săvârșește un balet intim al sentimentelor în sufletele ascultătorilor ce vibrează la unison, uniți într-o clipă magică de tainica și invizibila acoladă a sunetelor muzicale. Un dop de șampanie pocnește inoportun. Câțiva protestează, scandalizați. Apoi nu se mai aude decât cântecul, discret îngânat de cei care cunosc versurile. Cu un gest melancolic, fata ridică spre buze vârful degetelor unde depune o sărutare pe care apoi o aruncă cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
după alta. Urletele și vaietele se împletesc cu rafalele armelor automate și detunăturile seci ale puștilor. Romulus trântește un subofițer neamț la pământ. Baioneta sclipește o dată, de două ori. Mâțu se preface că se ferește de lovitura inamicului și îl pocnește cu patul armei în gură. Turbat de furie, Iovuț folosește arma ca o ghioagă. Strigă și înjură cu glas neomenesc. Ofensiva a reușit. Frontul dușman este dat peste cap. De pe platou, coloane de foc se înalță spre cer în timp ce rotocoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sau date de perete. Într-una din ele, doi militari montează o mitralieră la ferestră. Pretutindeni sunt prezente urmele luptei. Pereți ciuruiți, mozaicul zgâriat și spart, geamuri țăndări, tuburi goale de cartușe, mese răsturnate, dulapuri trântite. Numeroase cioburi de sticlă pocnesc ascuțit sub tălpile bocancilor. La capătul culoarului, câteva trepte duc către subsol. Le coboară grăbit. Se succed câteva săli, bucătăria, magazia de alimente, spălătoria, sala de mese. Ajunge în fața unei uși, păzită de un soldat. Stinge lanterna și intră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Frânează brusc chiar în apropierea lor și din ea coboară un căpitan voinic, într-o scurtă de piele îmblănită. "Ce dracu mai vrea și ăsta?" Hei, gașcă de eroi, cine comandă aici? Leutnant Janke. Ieșit dintr-un adăpost improvizat, locotenentul pocnește din călcâie și se prezintă. Discută un timp cu noul venit, apoi cheamă câțiva soldați să ajute la descărcarea din cabina vehiculului a mai multor cutii de diferite dimensiuni, vopsite în verde și cu vulturul nazist pe ele. Sergentul Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
glas neutru, straniu, ca de pe altă lume, "Petrică", zise ea mai departe... Dar ce striga Petrică? Mi se părea oribil, auzii cuvintele, "dar ce crezi tu, fă? Că o să mai suport ca până acuma ani de îndobitocire sistematică...? Dacă îți pocnesc una te învăț eu minte să mai stai cu curul spre ușă când îți intră bărbatul în dormitor... Cum dracu de n-am pus eu mâna atâția ani pe curea și să te croiesc peste buci până la sânge, să nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
există impresie, nimeni nu e altfel decât el și atunci de ce să nu trăim în largul nostru, așa cum sîntem? Probabil că de aceea îi purta Matilda atâta afecțiune. Cum n-aveam să-l mai văd vreodată, mă decisei să-l pocnesc chiar daca în perfidia lui acest Petea nu vroia decât să mă provoace prin cine știe ce gest sau cuvinte disprețuitoare acoperite. În alte împrejurări l-ași fi evitat... "Ascultă, îi spusei, cum te cheamă? Ce e asta, Petea, te cheamă Petea sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]