2,948 matches
-
istorice). Printre cei mai mari istorici români sunt: Mihail Kogălniceanu, A. D. Xenopol, Nicolae Iorga, George Brătianu, Vasile Pârvan. izvoare istorice - ansamblul de dovezi, scrise (inscripții, documente, hărți, memorii, scrisori, ziare din epocă etc.) sau nescrise (construcții, ceramică, monezi, obiecte de podoabă etc.), folosite de istorici (vezi istorici) pentru reconstituirea evenimentelor și a fenomenelor istorice. însemnele Uniunii Europene - vezi Uniunea Europeană. Kogălniceanu Mihail (1817-1891) - om politic, scriitor, revoluționar și reformator al statului român modern. Organizează și participă la Revoluția din 1848 din Moldova
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
dorință are - adâncă, Neștiută decât lui, Dorul după ce-i mai mare N-astă lume trecătoare, După ce-i desăvârșit, Și tot sufletul îl doare După cum a fost menit. Și pe toți el îi întreabă Dacă știu cumva în lume Astă tainică podoabă, Ăst odor fără de nume. Dar pe cine - ntreabă, tace, Cui prin minte-i poate trece? Numai cântărețul orb Spune-n treacăt cumcă asta E frumoasa fără corp. El i-a spus că-n vremi denante Auzi duioasă veste, Că-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mum - adoarme, pruncul râde, Teiul vechiu i se deschide. Es trei zâne ca pe-o poartă, Cîte-o stea în frunte poartă, Ele-s ursitorile Luminând ca zorile, Mâini ușoare, glasuri slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Le încarcă cu podoabe, Și prin frunze străvezie A lor glesne argintie Mai nu calcă pe pământ Când se leagănă de vânt, Când ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încungiurînd Și din gură - ncet cântând. Una-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n somn, el, râde. Teiul mândru se deschide, Es trei zâne ca pe poartă, Cîte-o stea în frunte poartă: Ele-s ursitorile, Rumene ca zorile, Și ușoare calcă, slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Pe-a lor văluri sunt podoabe. Și prin pânze străvezie, A lor glesne argintie Nu s-ating nici de pământ, Ci se leagănă de vânt, Căci ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încunjurînd Și din gură cuvântând, Cuvântând cuvinte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
schelet a fost deranjat de un alt mormânt din secolul VI, se prezintă astfel: în poziție normală nu a rămas decât partea inferioară a corpului, restul oaselor de la bazin în sus fiind strânse și puse în partea dreaptă a trupului. Podoabele, câte s-au mai găsit atunci, au fost masate între oasele-pachet. Obiectele de inventar sunt constituite dintr-un colan din sârmă de bronz, doi cercei rotunzi din argint, o fibulă din argint (des răspândită în secolele III-IV), mărgele de diferite
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
morminte cu un singur schelet. În mormintele comune - înhumările au avut loc succesiv, într-o perioadă de timp mai îndelungată. Absența inventarului în multe morminte ne determină să le datăm pentru secolele V-VI, când dispare obiceiul depunerii obiectelor de podoabă și a ofrandelor în morminte datorită adoptării creștinismului, care recomanda sobrietatea. Aceleiași credințe îi pledează și orientarea V-E a mormintelor, cu devierile obișnuite V-S-V, E-N-E și V-N-V, E-S-E; excepție fac M23 și M30, care sunt
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
necropolei callatiene nu este prea relevant, în inventarul mormintelor romano-bizantine, datorită unei anumite sărăcie a acestuia: o bună parte a mormintelor nu au nici măcar ofrande funerare (secolele V-VI) ca urmare a adaptării preceptelor creștinismului, care interzicea depunerea obiectelor de podoabă și de ofrandă alături de defunct. Cea mai mare parte a obiectelor descoperite aparțin primei epoci a necropolei (secolul IV) când creștinismul nu reușise să substituie încă obiceiurile păgâne. Materialul descoperit (multe dintre mormintele săpate sunt fără inventar) în urma săpăturilor efectuate
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
romano-bizantină: ceramică, vase de lut și de sticlă (frecvente în morminte), opaițe (cu o singură excepție, toate aparțin secolului IV), căni, vase pentru unguente, amfore, un urcior, fibule, centuri și catarame (ornament în formă de pește, secolul V), obiecte de podoabă din aur (pandantive, coliere, cercei simpli, secolul IV), din argint (cercei, secolul IV) și bronz (cercei, secolul V) tipice regiunilor pontice de nord-est; brățări simple de argint (M124), de bronz (de diferite tipuri) etc., analogii cu formele de înmormântare romane
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
de a-și folosi inelele împotriva lui Greer înainte de a se stîrni vreo primejdie, riscul era prea mare. Primejdiile ar fi fost mai mici dacă-și strecura armele minuscule într-un buzunar al costumului, ca și cum ar fi fost niște simple podoabe. Urmau să se ivească alte prilejuri de a le folosi. N-avu nevoie decît de cîteva clipe pentru a se schimba. Apoi o luă el înainte către măruntaiele astronavei. Intrară într-o adevărată lume a motoarelor. Reactoare titanice de modelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
am ajuns la clădirea azilului. O clădire destul de comună, cu un singur etaj, aproape pătrată, care avea însă, dacă te uitai mai bine, ceva de mânăstire sau de fortăreață în ciuda albului strident, zgomotos, al zidurilor; sau poate din pricina lui. Nici o podoabă în arhitectură. Ziduri drepte, rezistente și grosolane, ferestre zgârcite, mici, și acoperișul de tablă vopsită în roșu putred. Câteva trepte de piatră suiau spre singura intrare. La capătul lor, imediat la stânga, se afla ghereta portarului, din fața căreia pornea un coridor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pisoar. Nările te ustură din pricina dezinfectantului prea puternic, dar, ce să-i faci, bucuriile nu se obțin gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se examinează în oglindă. Tu aștepți, desigur. Nu se cade
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atitudine civică față de această situație: pe de o parte îi compătimește pe cei amenințați, vrând să-i protejeze prin invocarea divinității, pe de altă parte îi admonestează și îi incriminează pe cei care „s-au îmbogățit defrișând în mod criminal podoaba arboricolă a vechilor noștri codri”. (p. 139) Găsim destule pagini în care atitudinea și limbajul sunt specifice satirei. În eseul începutul noului an școlar 2009 - 2010, surprindem satisfacția pe care autorul o trăiește pe 15 septembrie, într-un moment de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
căci viața care te așteaptă cere să stărui, să fii vrednic față de cel ce te-a sădit și se uită cu dragoste la tine!... dar, după o săptămână, un curent ceva mai mânios i-a desprins și ultimul semn de podoabă... cam așa cum se întâmplă și în viața de toate zilele cu oamenii. Deci, să încercăm a vorbi și scrie despre anotimpuri în ordinea desfășurării lor. Fiecare anotimp pare a semăna izbitor de mult cu înseși anotimpurile din viața fiecăruia dintre
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
plină de cupe cu rubine și statuete de aur a lui Ahmed și își blestemă zilele. De ce nu a găsit el comorile alea? Ce anume l-a împins să meargă să scotocească într-o pivniță întunecată când avea la dispoziție podoabele strălucitoare ale Babilonului? Soarta era de învinuit sau destinul. Sau ambele, pentru că hotărâseră că, orice s-ar întâmpla, Salam al-Askari va fi un perdant. —Ce-i asta? Salam acoperi instinctiv tabla de lut, ca și cum ar fi stat ghemuit. Dar degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dimineață. Cu o zi în urmă, domnul Reilly mai adăugase ceva la decorațiunile biroului: atârnase ghirlande mov, cenușii și maro deschis de la un bec la altul, pe tavan. Crucea, anunțurile și ghirlandele din încăpere îi aminteau șefului de birou de podoabele de Crăciun și îl făceau să se simtă puțin sentimental. Privind fericit spre partea ocupată de domnul Reilly, observă că tulpinele de fasole creșteau atât de viguros, încât începuseră chiar să coboare, încolăcindu-se printre mânerele sertarelor în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ienicerilor e sfâșiat Între două stări contradictorii ale existenței. Pe de o parte, rămășițele trecutului se Îngrămădesc - un pântece de tandrețe și tristețe, un sentiment al nedreptății și discriminării. Pe de altă parte strălucește viitorul promis - un adăpost decorat cu podoabele și ornamentele succesului, un sentiment de siguranță pe care nu l-ai mai avut niciodată, ușurarea de a te alătura majorității și de a fi În cele din urmă considerat normal. Bună, Doamnă Sufletul-Meu-Surghiunit! Mă bucur că te-ai Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
treizeci de ani, și avea și motive. Aceasta era blondă, Înaltă, subțire și feminină, cu un zâmbet vag Întipărit tot timpul pe chip. Josh și Charlie desfăcură papirusul lung, În tuș, intitulat „Munte prin nori“, nerăbdători să adauge Încă o podoabă camerei lor de zi, deja superbă. Papirusul gri, sprijinit pe piciorușe de bambus, se Întinse În toată camera, făcând-o să pară mică și Înghesuită. — Avem cea mai mare colecție de pe Coasta de Vest, spuse Valerie admirând papirusul, iar cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe care Marta i-o va pune mâine, De ce, de ce bărbatul și nu femeia, de ce unul și nu amândoi. Lutul femeii a fost frământat peste lutul bărbatului, sunt din nou un singur lut. Primul act al spectacolului s-a terminat, podoabele scenei au fost scoase, actorii se odihnesc după efortul apoteozei. În magaziile Centrului n-a rămas nici o singură piesă de lut fabricată de olăria Algorilor, doar puțin praf roșu, împrăștiat pe rafturi, coeziunea materialelor nu e eternă, niciodată n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cât timp a fost vizibil, câinele nu s-a mișcat, dar imediat s-a ridicat încet, a înaintat cu gâtul întins până la intrarea în cuptor și a privit. Era o odaie stranie și goală, cu tavanul boltit, fără mobile sau podoabe, tapițată cu paralelipipede albicioase, dar ce-a impresionat cel mai mult nasul câinelui Găsit a fost uscăciunea extremă a aerului care se respira înăuntru ca și înțepătura intensă a singurului miros care se simțea, mirosul final al unei infinite calcinări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
va micșora amărăciunea de mâine, apa din acest izvor nu-ți va putea potoli setea din deșertul acela, Nu am de lucru, nu am de lucru, murmură, acesta era răspunsul pe care ar fi trebuit să-l dea, fără alte podoabe sau subterfugii, când Marta l-a întrebat din ce va trăi, Nu am de lucru. Pe aceeași șosea, în același loc, ca în ziua când venise de la Centru cu vestea că nu-i vor mai cumpăra vasele, Cipriano Algor reduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am ajuns la clădirea azilului. O clădire destul de comună, cu un singur etaj, aproape pătrată, care avea însă, dacă te uitai mai bine, ceva de mânăstire sau de fortăreață în ciuda albului strident, zgomotos, al zidurilor; sau poate din pricina lui. Nici o podoabă în arhitectură. Ziduri drepte, rezistente și grosolane, ferestre zgârcite, mici, și acoperișul de tablă vopsită în roșu putred. Câteva trepte de piatră suiau spre singura intrare. La capătul lor, imediat la stânga, se afla ghereta portarului, din fața căreia pornea un coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pisoar. Nările te ustură din pricina dezinfectantului prea puternic, dar, ce să-i faci, bucuriile nu se obțin gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se examinează în oglindă. Tu aștepți, desigur. Nu se cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să nu zic Înseninându-se, dar privind scena cu curiozitate. Cred că În clipa aceea, În fața schimbului de cuvinte dintre cei doi adversari, văzând În față-i trupurile dezarticulate ale medium-ilor, În laturi pe dervișii care Încă tresăreau gemând, podoabele demnitarilor În dezordine, Își recâștigase darul lui cel mai autentic, simțul ridicolului. În momentul acela, sunt sigur, a hotărât că nu mai trebuia să se lase Înspăimântat. Poate că poziția lui, deasupra tuturor, Îi dăduse un sentiment de superioritate, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
descriptice, cizelate și ornamentate ce viza realizarea de obiecte de artă și peisaje exotice și o literatură pretențioasă, cultivarea formelor fixe de poezie (sonet, rondo, rondel etc), preamărirea vechilor civilizații (interferențiale și arhetipale), a religiilor și mitologiilor alături de elogiul adus podoabelor, nestematelor, metalelor rare. Parnasienii erau influențati de doctrina lui Théophile Gautier și de formula acestuia ”artă pentru artă” ce implica ”perfecțiunea formei și impasibilitate” deoarece în concepția sa și a discipolilor săi forma primează înaintea conținutului: ”Un poet, orice s-
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
scrie «prezența de azi a României constituie un vădit progres față de participarea din 1922 atît prin numărul editorilor expozanți, cît și prin calitatea materialului expus». Găsește apoi că expoziția românească se prezintă sub o înfățișare individuală proprie. «Scoarțele basarabene complectînd podoaba sălii dau o imagine de drumul parcurs de ornamentația grafică română dela inspirația ei populară la starea ei de azi»”. Relațiile privilegiate ale Contimporanului cu avangarda belgiană sînt ilustrate inclusiv prin semnalarea ecourilor „expoziționale” românești în presa (socialistă) din Belgia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]