3,799 matches
-
cum le mai am uneori și astăzi - cât de nesuferit trebuie să le fi căzut soților Bucuța glumele mele neghioabe pe seama abstinenței la băutură practicate În casa lor, ba chiar stând, aș zice, la temelia casei lor, unde, când eram poftiți cu ai mei la masă, veneam cu sticla mea de vin ținută, ținută tot timpul lângă mine, pe podea, fiindcă li se scurgeau ochii după ea copiilor din casă, cât și unor mu sa firi afectând con formismul locului. Căci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
câte ceva; aici, unde m-am ospătat din grătarul lor suculent, din peștele cel mai rar și din telemeaua lor grasă de toamnă, bând vin de-al locului și lăsându-mă apoi tras de telegarii lor, negri sau bălani, după cum Îi poftea buricul femeii iubite; aici, În Giurgiul cu vecinătatea Sudului ațâțător, cu apele lui tulburi, vii și stătute și cu turnul de strajă genovez Înfipt În inima orașului, am văzut două lucruri iarăși de amintit: o podgorie pe chiar malul Însorit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scabroase sărutări, cărora le-au in ventat un eufemism cinic: feuilles de roses (Cunilingue Îi spune Montaigne pe latinește). Una, mai stilată, se masturba de zor cu-n deșt băgat În gura larg deschisă spre tine și În care te poftea să scuipi, În timp ce masculul conștiincios se ostenea În funcția lui simplă de când lumea. Alta, indignată că nu găsise până atunci doi bărbați inteligenți care să convină a se drăgosti amândoi cu ea și deodată, mă admonesta cam așa: „Voi sunteți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-mi deveni neapărat nevastă (așa calic cum mă știți și mă vedeți), primită din partea unei femei mai tânără cu peste patruzeci și cinci de ani și, pe lângă asta, frumu șică, inteligentă, cultivată, talentată, suflet artist, bună gospo dină, tot ce poftiți și Încă mai mult decât aș pofti. Biologii cunosc și ei pe femeia cocostârcului care aleargă ea după masculi; sau pe cea a pescărelului, corla de baltă, care e tot atât de activă ca și masculul când este vorba să cucerească un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mă știți și mă vedeți), primită din partea unei femei mai tânără cu peste patruzeci și cinci de ani și, pe lângă asta, frumu șică, inteligentă, cultivată, talentată, suflet artist, bună gospo dină, tot ce poftiți și Încă mai mult decât aș pofti. Biologii cunosc și ei pe femeia cocostârcului care aleargă ea după masculi; sau pe cea a pescărelului, corla de baltă, care e tot atât de activă ca și masculul când este vorba să cucerească un prost cu care să se Împerecheze. La
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tras de mână (poetul „corăbiilor plecate“ se pro nunța Încă mai categoric!) În loc ca să dea, după teoria mea, buzna peste ele, sub ochii lor frumoși, speriați, Înfricoșați și bucu roși În cele din urmă, ba chiar implorându-te să mai poftești și altă dată. Oricum, s-au dus vremurile de demult când părinții căutau cu lumânarea un bărbat pe potriva fetei lor, care și-l caută și și-l alege astăzi singură, după capul și inima ei; așa cum a făcut Mițura, mult
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tic pășind repede după mine la intrarea din gang, cu intenția, desigur, ca să privească la mine in momento concubitus printr-o gaură și cu un ochean măritor, care m-ar fi apropiat cu fesele mele drept lângă nasul lui. Mă poftește cucoana Într-o cameră cu pardoseala și tavanul din sticle multicolore, care s-au luminat brusc În cinstea mea, intonându-mi-se totdeodată, printr-o mecanică muzicală, un imn de bun sosit, ceva-ceva cum ar fi marșul nupțial din Lohengrin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fi fost de vină că-i rotund, sau lumea e prea mică? Se întrebă cine oare o urmărește, destinul sau ghinionul, căci de dragoste nu putea fi vorba. După ce îl întâmpină cu căldură pe musafirul nou venit, bătrâna proprietară îl pofti să intre pe ușa casei, iar Leon intră cu și mai multă plăcere când o văzu pe Carlina. Când îl invită să rămână la ea, el acceptă bucuros. Leon îi zâmbi politicos și se comportă la fel de deschis și prietenos ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un individ de la spate mă acostează. Desface reverul de la haină și mă invită să stau puțin cu el de vorbă. Individul îl întreabă pe librar dacă mă cunoaște, care mirat, îi răspunde că da. Mă ia de braț și mă poftește puțin afară. N-aveam ce face! Eu ies cu el și, din vorbă în vorbă, mă duce la securitate. Îi spune ceva la ofițerul de serviciu și iese afară. Ofițerul mă dezbracă. În buzunar îmi găsește scrisoarea pe care trebuia
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
le-aș pohti mai abitir pe cele pământene. Din păcate, nu se grăbește nimeni să mi le dea... Aaa! se adresează el unui boier înalt, frumos, cu tâmplele argintii, ce stătea tăcut, retras, mai în spate, boier Isaia! Dragul meu! Poftește mai în față! Așa-așa... Ca rudă apropiată a Domnului, s-ar cuveni să stai în față, să fii pildă tuturor că Domnul din Ceruri a fost milostiv cu tine și ți-a dat din belșug. Ei! Îți plouă-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-apuce să ne pună belciugul, c-apoi ne mână cu biciul. Deci iar, oftează Stanciu. Iar, oftează Ștefan. Greu a fost să izbândim, dar și mai greu e să păstrăm ce-am cucerit. Să vină! strigă Mihail entuziast. Să poftească, de nu s-au săturat de trântaie! Uite-așa, cum ne vezi, am știrbit noi iataganul turcesc?! Măi-măi! Sunt ceva de spăriet moldovenii aiștea! Ni s-a urcat la cap de când cu "Podul" aista. Să nu ne îmbătăm cu apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
râde Ștefan. Cuvintele-s palide pe lângă sacrificiile voastre, spune Maria. M-au gâdilat cu vorbe. Mă fericeau și mai mult de poleiau înălțătoarele cuvinte cu niscai aur din cel adunat; doar pentru "Cruciada Antihristului" a fost adunat. "Vin turcii"... Să poftească cu oștile pe apă și pe uscat, că nu ne-om lupta singuri pentru întreaga "Creștinătate"... "Acta non verba"... Întocmai! Fapte! Pe Sanctitatea sa Papa l-am gâdilat cu o episcopie catolică la Baia. Putea să mă gâdile și el cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îndrăznește Vlaicu încetișor. Adaugă! Cât despre cumplita mânie a Luminăției tale... Ce e scris și pentru noi, " Fiecare suflet va gusta fericirea morții", cum frumos propovăduiește Allah însuși în litera Coranului..." Așa fericire... mormăie Bodea. S-o guste ei! îi poftește Mihail. Să guste pământul Moldovei, îi poftește Luca Arbore. L-au gustat... Nu s-or fi săturat... I-am simțit și noi gustul, din păcate... e amar, îngăimă Ștefan. Doamne, nu crezi că ne prea sumețim? intervine și Stanciu. Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mânie a Luminăției tale... Ce e scris și pentru noi, " Fiecare suflet va gusta fericirea morții", cum frumos propovăduiește Allah însuși în litera Coranului..." Așa fericire... mormăie Bodea. S-o guste ei! îi poftește Mihail. Să guste pământul Moldovei, îi poftește Luca Arbore. L-au gustat... Nu s-or fi săturat... I-am simțit și noi gustul, din păcate... e amar, îngăimă Ștefan. Doamne, nu crezi că ne prea sumețim? intervine și Stanciu. Ne sumețim și noi măcar că blana pe noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că nici o putere din lume n-ar fi putut ține piept unei asemenea hoarde. Sunt florile pământului, spune el cu căldură. Ei sunt viitorul Moldovei! Prin ei, suntem și noi nemuritori... Intră Alexandru. E înarmat, transpirat, obosit. Iaca, alt viitor... Poftește-ncoace domnul meu! spune Ștefan brusc și se încruntă, devenind sever. Ce mi-a fost dat să-mi rușineze auzul?! La "Întrecerile vitejești de pe Direptate", ai fost învins la lupta cu sabia! Ce ai de spus în apărarea domniei tale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
A crezut c-o dă pe mâini bune. Săptă mâni, luni de zile s-a tot gândit cui s-o Încredințeze. și tu! Nici În vis n-aș Îndrăzni să-i spun ce prostii Îți trec prin cap! Fiindcă a poftit să-i aduc la cunoștință tot ce e În legă tură cu Adelheid, tot ce face, cum se poartă, ce cred ceilalți, mă rog, tot. Hildebrand tăcu furios, scărmănându-și bărbia cu degetele, ceea ce era semn de mare nemulțumire. Ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cum să-i orânduiască viața spre binele ei, spre slava Domnului nostru și spre avantajul tuturor celor pe care Îi are sub oblăduire. Pus astfel la punct, Hildebrand nu mai avu ce să zică. Duhovnicul zâmbi cu blândețe și-l pofti la un pahar de vin din viile domnului său, pe care-l Însoți cu nuci, miere și pâine proaspătă. Între timp, Adelheid fu condusă la chilia ei, sub oblă duirea bătrânei doice a ducesei, o cumătră rotofeie cu limbă ascuțită
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cană de vin rece. — Taci, blestematule, numai la lăcomia pântecelui Îți stă gândul, În loc să-ți ostenești trupul cu nevoințe ascetice și să te Îngrijești de mântuirea sufletului. În loc să te rogi umilit și În tăcere, răcnești cât te ține gura și poftești desfătări care te vor duce cu siguranță În iad. Cei doi călugări se Îndepărtară ciondănindu-se, iar ucigașii Își băgară săbiile În teacă. — Grozav pândar mai ești, Hugo, nu poți să deosebești un cal de un măgar, murmură chiorul. Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cal de un măgar, murmură chiorul. Nu-s mâță să văd pe Întuneric. Dar am doi ochi și cu doi ochi vezi mai bine decât cu unul singur. Oricum, v-am spus că nu cred să fie omul nostru. Ce poftești, Ambrosius? Voiai să ies la ei și să le urez drum bun? Sau ce? Ce-mi tot cauți pricină? Vrei să te potolesc așa cum știu eu? Ți am mai spus să-ți ții gura, altfel o să-ți pară rău. — Ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
niciodată. Conflictul cu starețul Otto din Schaffhausen, unul dintre dușmanii lor cei mai Înverșunați, durase mulți ani În șir. Din cauza pizmei cu care Îl urmărea pe episcopul Gebhard din Konstanz, unchiul celor doi prinți, al cărui tron tare ar fi poftit să-l ocupe, și a certurilor lor fără sfârșit cu mânăstirea Sankt Gallen, Otto devenise un spin chinuitor În carnea nobililor din Breisgau. Încă din timpul lui Bertold II, tatăl celor doi prinți, mânăs tirea acuzase Casa Zähringer că-i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
toată curtea. Adelheid văzu cu lacrimi În ochi cum slujitoarea ei credincioasă dispare În spatele unei uși grele de lemn, trântită cu violență și-i auzi Îngrozită țipetele, din ce În ce mai depărtate. Ceilalți slujitori, care rânjeau batjocoritor, urmărind groaza de pe chipul prizonierei, o poftiră să-i urmeze. Când Încercă să se Împotrivească, unul dintre ei, desigur căpetenia, se răsti: — Vreți să vă târâm ca pe slujitoare? Nu ne siliți să vă tratăm cu mai puțin respect decât vi se cuvine! Apoi se Înclină scurt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
făurit planuri Îndrăznețe, voiai să ajungi mai sus decât au visat strămoșii tăi vreodată! Unde e Eglord, cel pe care-l cunosc eu? Te Împiedici acum de o fustă? Vrei să ai fata, o vei avea, vei avea câte târfe poftești, o sută! Dar te sfătuiesc să cruți bastarda, atâta vreme cât avem nevoie de ea. și vom avea nevoie de ea până ce vom scăpa de cei doi frați ai Satanei și vei ajunge pe tronul ducal. Fii sigur că, dacă ai pus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zdrențe apăru un bărbat foarte Înalt, mai Înalt decât Conrad. Din toată făptura lui murdară respira o forță uriașă, contrastând cu expresia oarecum copilăroasă și naivă de pe fața cu trăsături neregulate și plină de zbârcituri. Cu un semn, gazda Își pofti musafirul să iasă din colibă și, după ce făcură doi pași, se opri sub un alun cu ramuri până la pământ, atât de stufos Încât părea o scorbură. Nu ne aude nimeni? șopti Conrad. Nu, mărite stăpâne, suntem singuri. Poruncește, știu că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
două ori scurt și a treia oară mai lung. De Îndată se aprinse Înăuntru un opaiț și un om cu părul cărunt apăru În fața ușii. Johannes Îi șopti ceva la ureche și bărbatul se Închină cu smerenie În fața nobilului stăpân, poftindu-i pe Înalții domni să intre. Conrad și minis terialii pășiră Înăuntru, iar ceata slujitorilor se adăposti Într-un șopron de lângă colibă. Se făcuse foarte frig, și după atâtea ceasuri, oamenii Înghețaseră bocnă. Înăuntru era cald și mirosea puternic a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
chiar să plece, fiindcă avea ceva de făcut. „Unora li s-a urcat puterea la cap“ a spus el. „Nu le mai ajunge tot ce au, vor mereu mai mult și vor să ajungă mai sus. Chiar tronul l-ar pofti!“ Mi-am ascuțit urechile și, după două urcioare de vin pe care am poruncit să ni le aducă de Îndată hangiul, i-am dat a Înțelege că nu cred o iotă. — De când te interesezi tu de politică? Nu, mai mult
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]