2,179 matches
-
studii despre cum sînt produse artefacte specifice de către industriile culturii, artefacte care reproduc discursuri sociale întipărite în conflictele și mișcările-cheie ale momentului. Aceasta implică analizarea modului în care texte populare, filme precum Rocky și Rambo, muzica rap, muzica Madonei, serialele polițiste TV sau reclamele, știrile și discuțiile media, toate acestea articulează poziții ideologice specifice și ajută la reproducerea formelor dominante de putere socială, servind intereselor dominației sociale sau rezistenței în fața formelor dominante ale culturii și societății sau obținînd efectul invers. În
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
memorie de structura sa narativă și, în vreme ce mesajul textual poate fi "crima nu rentează" sau "adulterul aduce nefericire", tocmai crima sau adulterul este cel care rămîne în memoria publicului, influențîndu-i gîndirea sau comportamentul. Așa s-a întîmplat, probabil, cu filmele polițiste din anii '30, din care s-a reținut probabil energia și forța unui Cagney sau Bogart, determinînd apariția unui comportament rebel sau delincvent și trecîndu-se cu vederea faptul că eroii erau fie prinși, fie asasinați. În mod similar, filmul lui
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Ceea ce face ca acest film să fie atît de ciudat e modul în care prezintă într-o lumină negativă toate personajele feminine. Scenariul său foarte complicat este ambiguu în privința adevăratului ucigaș, acesta putînd fi fie scriitoarea deja pomenită, fie o polițistă psiholog obsedată de aceasta. Alte două personaje feminine importante, iubita lesbiană a scriitoarei și o femeie mai în vîrstă, se dovedesc a fi criminale în serie care și-au ucis familia, prezentînd astfel femeia ca rea și plină de vicii
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lumea spiritelor; figură reprezentativă, el este sugestiv pentru modul în care este înfățișată clasa muncitoare, needucată și cu înclinații rele, o combinație între predicatorul timid jucat de Robert Mitchum în Noaptea vînătorului (Night of the Hunter) și banditul din filmele polițiste și de groază holliwoodiene, care amenință liniștea burgheză. Conform subiectului ocult al filmului, Kane este un lider religios care, în secolul trecut, a condus un grup de fanatici fundamentaliști în California. Aceștia au locuit într-o peșteră, aflată sub actuala
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
al producătorului Anthony Yerkovich (care a produs și Hill Street Blues a regizorului de film Michael Mann); Mann a devenit figura dominantă și a rămas în această poziție pînă la încheierea serialului, în 1989. Serialul a luat forma unei povestiri polițiste avînd în centru figurile a doi ofițeri ce lucrează sub acoperire, Sonny Crocket, născut la Miami, fost membru al echipei de fotbal a Universității Florida (Don Johnson) și Richardo Tubbs (Paul Michael Thomas), un detectiv portorican care a emigrat din
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Tubbs și Castillo sînt toți extrem plini de viață și subordonații lor, atît bărbați cît și femei le imită comportamentul. Spectatorul este determinat să considere comportamentul pronunțat agresiv, viril și adesea chiar sexist ca pe un model dezirabil. Cele două polițiste Trudy și Gina trebuie adesea să joace roluri de prostituate sau să seducă criminali și sînt prezentate în roluri stereotipe și negative de tîrfe și corupătoare. Ele sînt adesea expuse pericolului, trebuind să fie salvate de polițiști bărbați. Cînd este
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
dezirabil. Cele două polițiste Trudy și Gina trebuie adesea să joace roluri de prostituate sau să seducă criminali și sînt prezentate în roluri stereotipe și negative de tîrfe și corupătoare. Ele sînt adesea expuse pericolului, trebuind să fie salvate de polițiști bărbați. Cînd este permisă o umbră de subiectivism, se îndrăgostesc adesea de criminali, așa cum se întîmplă cînd Gina îi împușcă pe pistolarii IRA sau cînd Trudy omoară un criminal extrem de periculos cu care a trebuit să se culce în timpul acțiunii
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și convenții ale prozei și filmului popular. Prin atenția acordată intrigii, personajelor și povestirii, Neuromancer poate fi considerat un roman tradiționalist (nu are caracter de metaficțiune), dar este postmodernist în modul în care combină genurile, amestecînd literatura științifico-fantastică cu povestirea polițistă sau chiar cu cea de genul "crime-noire", cu cărțile de aventuri ce includ elemente tehnologice, cu genul western (eroul este descris drept un cowboy al informaticii), cu drama, mitul și fantezia. Romanul se bazează pe viziunea de tip Raymond Chandler
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Gibson se simte totuși o notă de romantism. Tocmai prin absența dragostei, textul din Neuromancer traduce o intensă dorință de dragoste romantică. Încrederea și trădarea, relația bărbat-femeie sînt teme majore pentru Gibson, așa cum sînt și în seria neagră de povestiri polițiste cu care opera acestuia se înrudește. Personajele se mișcă cu ușurință între ciberspațiu și lumea "reală" și întocmai ca și indivizii lui Baudrillard, pe cale de dispariție, ele trăiesc într-o lume în care este imposibil să se facă distincția între
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
robia comunistă. Puterile din Occident nu și-au pierdut țara, nici bogățiile, nici sfînta libertate. Ele pot acepta, la rigoare, status-quo-ul și coexistența pașnică. Pentru noi și pentru atîtea alte popoare, aceste două cuvinte reprezintă însă continuarea mizeriei, a terorii polițiste și a lacrimilor. 79 După peripeția cu Ministerul de Finanțe, am fost numit ministru al României în Argentina. Starea mea de îngrijorare, provocată de tot ce vedeam că se întîmplă în țară, era din ce în ce mai mare, eram, cum spunea Kippling, ca
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și intensitatea unei pătimiri colective de proporții. Am să prezint foarte pe scurt povestea relatată în cele două caiete ale cărții, așa cum am priceput-o eu. Ea începe în Cernăuți, înaintea izbucnirii celui de-al doilea Război Mondial. Un tată polițist și o mamă casnică, amândoi tineri, frumoși și încrezători în viață, alături de cei patru copii ai lor, trăiesc, pentru foarte puțin timp, cu impresia că Raiul pe Pământ este chiar acolo unde se află ei. La începutul războiului, însă, tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe continent s-a schim‑ bat raportul de forțe. Și astfel romanul combina aceste două planuri istorice, pe care, evident, le uneam printr-un fals plan psihiatric. Gabriel Liiceanu m-a certat, mi-a spus că e ca un roman polițist pe care îl citești până la sfârșit cu răsuflarea tăiată și la sfârșit nu afli cine e cri‑ minalul, ceea ce este un fel de a-ți bate joc de cititor. În realitate, afli cine este criminalul, numai că trebuie să te
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
unor poeți de mult intrați în istoria literaturii române, ca: G. Topîrceanu, A. Toma, Emil Isac, G. Bacovia sau maestrul Tudor Arghezi, pe care avem bucuria de a-l număra și astăzi printre membrii activi ai rîndurilor noastre". Cenzura, represaliile polițiste, atacurile perfide încetează o dată cu eliberarea de sub jugul fascist, astfel: "a fost înlăturată principala stavilă care împiedica rostirea răspicată a adevărului în artă, iar poezia a dobîndit și ea adevărata, mult visata libertate: libertatea de a se situa deschis pe pozițiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au tot cerut să completeze niște formulare și să descrie cât mai amănunțit cele întâmplate. A avut senzația că polițiștii sunt complici cu hoții care operează în acel cartier... Chingiz Abdullayev, scriitorul din Azerbaidjan care trăiește din scris (produce romane polițiste pe bandă rulantă), simte nevoia să mărturisească primele sale observații privind Trenul Literaturii. Cu ochiul său de criminalist versat, a detașat din grupul de scriitori toate cuplurile care s-au coagulat până acum: normale, bizare, hilare și mistice. Știe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de exemplu, ar trebui să răspundă și la numele „Don Quijote”. Belgrădeanul e pirpiriu, cu o bărbuță ascuțită, decolorată, ochi mici, sfredelitori, mereu înroșiți. „Ăsta îl termină pe Miloșevici”, mai adaugă Corinne un mic comentariu. Chingiz Abdullayev, cel care produce romane polițiste pe bandă rulantă, își schimbă zilnic hainele scumpe și se parfumează abundent, este numit „Barbara Cartland din Azerbaidjan” sau „Parfumul Kremlinului”, aluzie artistică la gradul său de (fost?) general KGB și, totodată, o trimitere parodică la felul stereotip în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scădea virtuțile cărții în fața potențialului cumpărător. „Dar e bun oricum. E foarte apreciat!” M-am gândit atunci la acest fenomen ciudat. Pelevin e un scriitor tânăr foarte popular. În același timp, el nu e un Boris Akunin, autorul de romane polițiste cel mai vândut la ruși, nu e un Chingiz Abdullayev, prezent și el în dugheana de pe Tverskaya cu un titlu. Adică nu e un scriitor de bulevard, căci asta înseamnă cuvântul „popular” în gura precupeți. Poți fi oare, în Rusia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și se mai documentează pentru un altul. Are un agent literar în Polonia, care îi traduce și stochează toate informațiile de acest gen ce apar în presa poloneză. Îi propun să facem un interviu pentru revista Contrafort despre literatura sa polițistă, de succes în spațiul CSI-ist, și Abdullayev acceptă cu plăcere... Camera în care mă instalez are o fereastră cu deschidere spre curtea interioară, mică, a hotelului, dar nu văd nimic în afara unor țevi și materiale de construcție frumos împachetate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Abdullayev, care știe că nu este deloc un Proust al Azerbaidjanului sau un Faulkner al Rusiei - nici nu pretinde -, dar are orgoliul împlinit că poate trăi (chiar foarte bine) din scris. Mă gândesc să încerc și eu să scriu romane polițiste. Să văd dacă pot trăi din scris. Dacă mă va „îndrăgi” genul. VITALIE CIOBANU: La sediul staffului polonez al Expresului Literar, aciuat într-o clădire veche din partea istorică a Varșoviei, dezbatem aprins rezoluția finală a proiectului, care va fi făcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vreo modificare, vreo corecție, opinia ta despre literatura care se scrie astăzi în România? - Dragă Vasile, scriitorii din tren au fost atât de diferiți... Am auzit și citit de la literatură feministă la poezie scrisă în vechi ritmuri scandinave, de la romane polițiste psihologice la bestselleruri pe formula Barbara Cartland, de la poezie crudă realistă până la poeme cu porumbei ai păcii. A fost o lume diversă, de valori diferite, cu concepții diferite. Dar n-ar fi fost plicticos să fie altfel? Am făcut acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
teribilă: războiul din Karabah cu toate consecințele lui dezastruoase, între care cei peste un milion de refugiați... În 1989, când aveam doar 30 de ani, am fost ales secretar al Uniunii Scriitorilor din Azerbaidjan. M-am decis că scriu romane polițiste și ca o consecință a profesiei mele de jurist, pentru că cine altcineva decât un jurist se poate descurca mai bine cu acest gen mai... special? Prima mea carte a fost oprită la editură de KGB vreme de trei ani, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care le frecventez. Încerc să lărgesc tematica romanelor mele. În unele cărți abordez subiectele istorice, în altele pun la bază un bogat material documentar etc. Ziarul american Christian Science Monitor mă consideră cel mai bun autor din lume de romane polițiste cu tentă politică. Deși o găsesc exagerată, această apreciere înseamnă, trebuie să recunosc, foarte mult pentru mine. În ceea ce privește scriitorii contemporani consacrați acestui gen, i-aș menționa pe Alexandra Malinina și Daniil Korețki, foarte populari în Rusia. Ambii sunt foști ofițeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pictor, descrierile României de către Jason Goodwin în Drumuri scurte (Phebus), o prietenie de lungă durată cu proprietara unei galerii, originară din Banat, care s-a căsătorit de trei ori, aceste schimbări făcând ca viața ei să semene cu un roman polițist. Și, bineînțeles, râsul de neuitat al lui VASILE GÂRNEȚ. - Corinne, îți mulțumesc pentru simpatie și pentru amabilitatea cu care ai răspuns acestor întrebări. Interviu de VASILE GÂRNEȚ aprilie 2001, Chișinău-Geneva Glenn Patterson (Irlanda de Nord): „Literatura mi-a dezvăluit același adevăr: da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aidoma oricărei comunități mici. E un obicei ca proza, la noi, să fie conectată la realitatea imediată. De îndată ce apare ceva neadevărat, inautentic, în romanele islandeze, forța lor persuasivă diminuează. Acesta este principalul motiv pentru care, de pildă, scriitura de tip polițist islandez nu este foarte prizată afară. În Islanda, crima rareori constituie un eveniment terifiant pentru amintirea cuiva. Nu pe motiv de insensibilitate, bineînțeles, ci din cauză că delictele de acest fel au, din fericire, o statistică foarte scăzută la noi. Dacă cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Lugojului, mă aproviziona cu carne de două ori pe săptămână, tatăl său era șeful biroului comercial al orașului, am mai garnisit frigiderul cu sticle de vin și m-am apucat de treabă. Voiam, în naivitatea mea, să scriu un roman polițist, auzisem că la Editura Tineretului, a doua editură a țării, condusă de dna Mihăileanu, soția lui Ion Mihăileanu, redactor-șef adjunct la Contemporanul, caută autori pentru nou înființata colecție policieră - „Enigma”. Auzisem de un caz ciudat petrecut la Nădrag, o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
citească, într-atât este adevărat că nu există nicio comunitate viabilă fără o regulă comună), Manuscrisul de la Damasc și fragmentele din Cartea lui Enoh expuse la Sanctuarul Cărții la Ierusalim. "Qumranologia" a produs până acum mii de cărți, de la bestselleruri polițiste până la teze științifice, iar enigma esenienilor miroase încă a pucioasă: aceste papirusuri, aceste rulouri de aramă ne fac oare să pipăim cu degetele sursele vii ale creștinismului, acest "esenism" care a reușit, sau nu sunt decât un afluent pierdut al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]