4,456 matches
-
e de ciuperci (zbârciogi) uscate și pisate. Care este originea rețetei? Greu de precizat, dar interesantă ni s-a părut asemănarea frapantă dintre perișoarele noastre și un fel de mâncare polonez, klopsy z grzybami. Singura diferență constă în folosirea, de către polonezi, a ciupercilor proaspete, nu a celor uscate. Am menționat și prazul umplut, „una dintre cele mai izbutite născociri ale bucătarilor noștri“ (dixit Păstorel). Rețeta este, negreșit, izbutită, dar ale cui sunt drepturile de autor nu e așa ușor de depistat
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
lui Ionel Florinel, un adevărat gourmet moldovean: „Suntem un popor eclectic și la această înțelepciune m-a dus bucătăria noastră de gust subțire, când m-a învățat că una e să te războiești cu ungurul, cu rusul, cu bulgarul, cu polonezul ori cu turcul și alta e să le anexezi, fără război, mâncărurile lor vrednice de luare aminte. Papricașul unguresc, ghiveciul sârbesc [turcesc, la origine, n.n.], mâncările cu unt și cu smântână poloneze, borșul, icrele și marinatele rusești, musacaua și imanbaialdiul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
luptele de la Podul Înalt și din Codrii Cosminului, de la Câmpia Turdei și de la Plevna...“ „Umor din partea autorului, naivitate din partea personajului său“, ar putea replica un tradiționalist, spunând că la fel de bine ar putea argumenta un gurmand turc, ungur, rus, bulgar ori polonez anexarea culturală a bucătăriei noastre: fără nici o bătălie au izbutit să ne ocupe din punct de vedere culinar. Bucatele „altora“ nu sunt niciodată doar nevinovate găteli savuroase, „vrednice de luare-aminte“, ele sunt parte a patrimoniului cultural al fiecărei nații care
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de nebunie și este deja internat la Paris, la Ste-Anne. 28 Este vorba de un articol de-al lui Grotowski publicat în aprilie 1967 în Les Temps modernes și reluat în Vers un théâtre pauvre, Lausanne, La Cité, 1971. 29 Polonezul Tadeusz Kantor, de formație pictor, a fost unul din cei mai mari regizori ai secolului. Înrudit cu dadaismul, el a debarasat, ca și Craig, ca și Artaud etc., scena de orice realism. 30 Jacques Derrida, "Teatrul cruzimii și încheierea reprezentației
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prima generație importantă a desenatorilor români de bandă desenată, dintre care se remarcă Ary Murnu (fratele viitorului academician George Murnu, și care publicase și în revista antimonarhică Furnica, încă din 1905), Mihai Gion, G. Vlad, M. Leon, Gusty, Anatol Sirin (polonez născut în Odessa), Vladimir Grescenko ("părintele" unor populare cupluri umoristice ca Noacă și Moacă, Neață și Mogâldeață, Guță și Tărtăcuță), Pascal Rădulescu (care a introdus personaje originale ca Voievodul Vitejel, Uitucilă, Lir și Tibișor, Norocel și smeul smeilor, Tudorică și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
repet, afară înserarea pe geamurile mari, o femeie care îmi vorbește într-o limbă străină, fără ca eu să înțeleg mare lucru, ea îmi vorbește despre mine însumi, Andrzej, era pictor din câte înțeleg, il y a longtemps, vingt et, ans, polonez, frecventau același profesor de desen, mă străduiesc să înțeleg cât mai multe din cuvintele ei necunoscute, o urmăresc tot mai greu prin labirinturile întortocheate ale limbii franceze, povestește frumos Anne și-n cele din urmă renunț cu resemnare la efortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care și Regiunea Sovietică Autonomă Evreiască cu capitala la Birobidjan, apoi vin zece districte sovietice autonome. În Uniunea Sovietică trăiesc: ruși, ucrainieni, uzbeci, bieloruși, kazahi, tătari, azerdbaigieni, armeni, gruzini, moldoveni, tadjici, lituanieni, turkmeni, germani, kirghizi, evrei, ciuvași, daghestani, bașkiri, nordvini, polonezi, estoni, ceceni, udmurți, mari, osetini, coreeni, bulgari, buriați, greci, iakuți, komi, kabardini, karacalpaci, uiguri, țigani, inguși, găgăuzi, unguri, turvini, populații din nord, adâghei și cerkeși, komi-permiaci, kalmâci, kareli, karaceaevi, români, kurzi, turci abhazi, finlandezi, hakași, balkari, altai, dungani, persani, abazini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care aruncă cu pietre În autobuzele celor veniți din Cehoslovacia. Se aruncă În luptă și niște mongoli. Încleștarea continuă și În piața din fața catedralei Alexandr Nevski, sărind În apărarea unor cehoaice de lângă Lidiçe, de care s-au mai legat niște polonezi. Săptămâna sofiotă se scurge ca nisipul printre degete și nu-ți bagă În traistă decât o păpușă de plastic, cu o rochie pepit, o pungă de bomboane, câteva insigne, un tricou și tot felul de pliante turistice și o sumedenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și o sumedenie de urme pe spate de la bastoanele de cauciuc ale milițienilor. În loc să fie festival, a fost o revoluție. La Întoarcere, În tren, ții În brațe blondele țărănci cehoaice dârdâind de frică și nu Înțelegi ce au rușii și polonezii și bulgarii ăștia cu ele. Până și controlorul rânjește la ele și le tot necăjește: Lidiçe, Lidiçe, Lidiçe, Lidiçe. Tâmpitul. Asta este o chestie cu fasciștii. La Sofia, socialiștii au petrecut separat de capitaliști. Numai tu, turist singur, ai alergat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Gae, un bătrân tânăr cu un trup de Christos, acoperit doar cu un pareo spălăcit. Îl descoperisem în vara aceea întâmplător, în timpul unei plimbări până la vărsarea râului. Nu exista acolo nimic altceva decât un șantier pentru repararea bărcilor, cu doi polonezi murdari care demontau motoarele, apoi plaja se termina. Baraca aceea i se păruse Elsei deprimantă și nu prea curată. Eu îi dădusem dreptate, dar apoi am prins obiceiul să mă duc până acolo aproape în fiecare zi. Dimineața beam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă duc până acolo aproape în fiecare zi. Dimineața beam o cafea și citeam ziarul. La apusul soarelui Gae își făcea capriciul de a prepara aperitive dense și cu mult alcool, care după câteva înghițituri te amețeau. Compania era modestă, polonezii se îmbătau, vorbeau cu voce tare, Gae se așeza la masa mea și îmi oferea o țigară de marijuana pe care eu o refuzam. Și totuși îmi plăcea locul acela. Acolo marea, poate din cauza fundului plin de alge, avea reflexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ceea ce e de neconceput. Da, doctore, a fost greu. Dar, de asemenea, îndrăznesc să spun că a fost folositor. Dacă nu aș fi fost singur, poate că nu aș fi stat acum aici. Știu un tip din tabăra DP1, un polonez care nu și-a pierdut întreaga familie într-o clipită și nici chiar de-a lungul unui an. Soția lui a supraviețuit, la fel trei dintre cei cinci copii ai săi. Dacă stau să mă gândesc, îl știam încă dinainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
puloverul ăsta alb sport. Ai prefera un ceai cu lămâie În locul cafelei? Gad Eitan zise: — Da. Dar fără să dai din coadă, te rog. Wahrhaftig, un pacificator neîndemânatic, se grăbi să devieze discuția spre subiecte actuale: —Ei, ce ziceți de polonezii ăștia antisemiți? N-au Învățat nimic și n-au uitat nimic. Ați auzit la radio ce-a spus cardinalul ăla din Varșovia despre mânăstirea de la Auschwitz? A reluat Întocmai vechile lor melodii: de ce se Înghesuie evreii, de ce sunt evreii gălăgioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
A reluat Întocmai vechile lor melodii: de ce se Înghesuie evreii, de ce sunt evreii gălăgioși, de ce instigă evreii toată lumea Împotriva bietei Polonii, de ce Încearcă evreii din nou să facă averi de pe urma morților lor, că doar au fost uciși și milioane de polonezi. Iar drăguțul nostru de guvern, cu servilismul lui evreiesc demodat, a Închis ochii. Într-o țară civilizată, reprezentantul lor ar fi fost trimis acasă Într-un sfert de oră, cu un șut zdravăn știți voi unde! Gad Eitan proroci: N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aș fi prim-ministru, Își zise, dar nu Își duse gândul până la capăt, ci explodă: Cine dracu’ are nevoie de asta? Am căpiat pur și simplu. Ne-am ieșit cu totul din minți. Ce ne trebuie să ne ciondănim cu polonezii cui aparține Auschwitzul? Începe să sune ca eterna noastră poveste despre „drepturile ancestrale“, „moștenirea ancestrală“ și „teritoriile eliberate nu vor fi niciodată retrocedate“. Acuși vor planta acolo, printre camerele de gazare, vreo colonie pentru tineret. Poziții stabilite pe teritoriu disputat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi dorit-o; ele vor să fie istorisite când așa, când altfel și te ispitesc cu povești mincinoase. Când, pe o vreme de vară târzie ce se încăpățâna să rămână frumoasă, la Danzig și în împrejurimi a izbucnit războiul - apărătorii polonezi de pe Westerplatte tocmai capitulaseră după șapte zile de rezistență -, eu am adunat, în suburbia Neufahrwasser de lângă port, în care se putea ajunge destul de repede prin Saspe, Brösen, o mână de schije de bombe și de grenade pe care acel băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
suspect. Mai degrabă îmi vedeam patria amenințată, fiindcă era înconjurată de dușmani. De când mă îngroziseră rapoartele despre „duminica însângerată de la Bromberg“, niște reportaje care, îndată după începutul războiului, începuseră să umple pagini întregi din Avanpostul de Danzig și unde toți polonezii erau tratați drept asasini, orice faptă a germanilor mi se părea o dreaptă răzbunare. În orice caz, critica mea era îndreptată împotriva unor ștabi din partidul local, care se fofilaseră cu lașitate de la serviciul militar pe front și care, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
datorită spriritului civic hanseatic, despre care s-ar fi presupus că, atunci când orașul a fost cuprins de flăcări, cu puțin înainte de sfârșitul războiului, avea să fie mistuită odată cu el. Însă în primăvara lui ‘58, când am vizitat orașul de-acum polonez Gdańsk ca să caut urme ale Danzig-ului, am găsit biblioteca intactă și atât de tradițional lambrisată și arhaică în interior, încât mi-a fost ușor să mă descopăr la una dintre mese pe mine, aflat în creștere, în pantaloni până la genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
loc al faptei, când altul, dintre cele prin care ne poartă întâmplările incoerent schimbătoare ale romanului, printre acestea și Biserica Inima lui Christos, care a rezistat războiului și în care, în locul altarului Fecioarei descris cu fidelitate, împrăștie strălucire și atrage polonezi pioși copia Madonei din Vilnius, cu cununa ei de raze din tablă aurită. Imediat alături, într-o nișă, în spatele lumânărilor, am văzut fotografiile Papei, decedat oficial, și ale celui tocmai ales, de origine germană. Și acolo, la locul neogotic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
moartea lor timpurie: fete făgăduind o fericire rapidă și viitoare fapte de eroism, toate astea în timp ce credeau - identici mie și în această privință - într-un miracol, în victoria finală. Am găsit biroul de înscriere într-o clădire joasă de pe vremea polonezilor, o clădire în care, dincolo de uși purtând diferite plăcuțe, mai erau administrate, organizate, prelucrate și adunate în bibliorafturi și alte procese. După înscrierea preliminară, urma să așteptăm până când eram strigați. Doi-trei băieți mai mari, cu care nu prea aveam multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care, în timpul filmărilor, avuseseră de luptat cu vitejie și în costume de epocă împotriva armatelor net superioare ale lui Napoleon, în anul următor, când Kolberg, lipsit de figuranți, dar de această dată pe bune, a fost asediat de ruși și polonezi, fuseseră înrolați în Volkssturm. Atunci, mulți dintre ei s-ar putea să fi pierit fără ca moartea lor eroică să fi fost filmată. În gară, nimeni nu se sinchisea de incendiile din apropiere. Domnea activitatea obișnuită: înghesuială din sens opus, certuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
le era împărțită în porții din ce în ce mai mici; nouă, în spatele gardului lagărului, ne mergea din ce în ce mai bine. Te obișnuiai, te simțeai parcă protejat în prizonierat. Unii dintre prizonierii de război, mai cu seamă aceia originari din zonele ocupate de ruși și de polonezi, se temeau chiar de eliberare. Se prea poate că să mă fi numărat și eu printre ei. Fără vreo veste de la tata și mama - oare se refugiaseră la timp din Danzig, împreună cu sora mea, sau se înecaseră, fiindcă se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orașul natal distrus - „Danzig-ul nostru nu mai există“ - și despre toate nenorocirile prin care trecuseră. Și despre „presupuse delicte“, despre care însă nu se putea ști nimic, stătea scris acolo: „Dar despre toate nedreptățile pe care ni le-au făcut polonezii nu se spune nimic...“ În continuare, rudele povesteau despe abuzurile îndurate, despre dispăruți, morți și despre bunicul care se tânguie întruna și căruia nu i se mai alină durerea pentru tâmplăria pierdută - „circularul, mașina de rindeluit, toate tocurile alea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
adevărat? De ce nu-mi povestește Daddau decât chestii drăgălașe? Și tata, nici el nu face decât s-o scalde. Ce s-a-ntâmplat cu Daddau, ce s-a-ntâmplat cu tine? Rușii v-au... Și pe urmă, când au venit polonezii...“ Ea nu-și găsește însă cuvintele. În orice caz, mi-e dat să aud: „Acum a trecut. Mai ales pentru sora ta. Nu mai pune atâtea întrebări. Cu asta nu se-ndreaptă nimic. Până la urmă, chiar am avut puțin noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca întotdeauna călcând cu sârg pe picioare de barză, Luisa mai întâi ezitant, iar Ronja cu privirea sigură de somnambul, au găsit chihlimbare cât firimiturile în iarba de mare, noi doi am apreciat expierea în public a ultimului papă, cel polonez, ca pe o exhibare lipsită de orice rușine. Eu am spus „dezgustător“, ea, „lipsit de bună cuviință“. Mie mi-au mai trecut prin minte adjective și mai rele; ea a înghițit câteva, care probabil că ar fi fost mai tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]