2,744 matches
-
Seacă se ținea post negru și la biserică se cânta Prohodul Maicii Domnului. În seara de Înviere toți oamenii mergeau la biserică cu pască, cozonac, oua și vin pentru a fi sfințite de către preot. După sfințire acestea erau date de pomană la lumea din biserică și din fiecare se păstra cate o părticica din care trebuia sa guste fiecare membru al familiei. Dupa slujbă, care se termina la ora 5, oamenii se întorceau acasa cu lumânările aprinse, unde mergeau din cameră
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN TODIRESTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2082]
-
boier numit Brodoceanu. Se spune că tot de la el se trage și numele satului Brodoc. Biserică are ca hram dată de 8 noiembrie, sărbătoarea Arhanghelilor Mihail și Gavril, data în care oamenii merg cu bucate pe care le dau de pomană pentru pomenirea morților și sănătatea celor vii. Actualul părinte, Ciprian Lungu ne-a mărturisit că din ce in ce mai puțini tineri merg la Biserică. Pentru a ne convinge că Biserică este liniștea sufletelor, părintele ne-a spus: “ Biserică este răsplătitorul păcii, potolitorul gândurilor
BISERICA ARHANGHELILOR MIHAIL ŞI GAVRIL - Sat Brodoc. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2086]
-
se pregătesc în fiecare an pentru sărbătoarea de Înviere a Domnului. Oamenii pregătesc ouă roșii, dar și alte bucate (miel, pască, cozonac) pe care le duc la Biserică în noaptea de Înviere, pentru a fi sfințite și apoi date de pomană. Preotul face o slujbă dedicată Învierii Domnului, iar la ora 24:00 iese cu lumina afară și face împrejurul Bisericii de 3 ori rostind: "Veniți de luați lumină!" și "Christos a înviat!". Enoriașii se îndreaptă spre mormintele rudelor și aprind
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
În cimitir, puteai să vezi sclipind funigei Întinși Între cruci. CÎt timp popa și-a făcut treaba, te-ai retras cu Florin și Răzvan spre gardul cimitirului și ați despovărat un gutui de fructe. Apoi din nou În curtea casei, pomana, pe mesele Întinse afară ați găsit mîncăruri simple, colaci și pîine de țară, ouă fierte, cartofi prăjiți, orez, cîțiva cîrnați anemici, care, avînd În vedere viața scurtă pe care au avut-o, s-ar putea numi mai degrabă vedenii, și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
strop de vlagă și atunci ai să mă proptești într-un colț și ai să le spui oamenilor: „Priviți-l pe soțul meu, sărmanul George!“. Nu crezi un cuvânt din tot ce spui, așa că nu-ți mai bate gura de pomană. — Ba cred. Tu-ți închipui că oricât aș striga, de fapt, am nevoie de tine și că de îndată ce nu mai strig, totul revine la normal între noi. — Da. — E o minciună, e minciuna ta, e iluzia ta. Doamne, dac-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pictură. — Te prefaci că-ți plac. — Hattie... — Îmi pare rău, sunt sâcâitoare. E o lumină atât de stranie afară, soarele strălucește și totuși parcă ar fi noapte. Am o senzație foarte ciudată. Sper că nu din cauză că-mi pierd timpul de pomană. Din moment ce citești toate cărțile alea mari, nu-ți pierzi timpul. Prin „cărți mari“ Pearl înțelegea scriitorii consacrați ai literaturii europene, pe care părintele Bernard îi indicase, printr-o fluturare a mâinii înspre bibliotecă, drept nimeriți să-i umple lui Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scafa făină în punga deja aproape plină, atent să se echilibreze talerele cântarului, terminate cu două capete de pasăre, îndreptate unul spre celălalt. Capetele trebuiau să ajungă până la urmă cioc în cioc. Dar dacă tot îi dădea făina aia de pomană, de ce trebuia să se concentreze să cântărească atât de exact? Fiindcă ideea nu i-a venit decât după ce i-a umplut punga, deșteptule! îl apostrofa Damian, malițios. Cătălin se apleca și mai atent peste poză, doar-doar o să deslușească vreun semn
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aruncată. Oricât de rău ar fi arătat, mama se atașase de mobila aceea. Era a ei și se mândrea că au cumpărat-o pe banii lor de pensionari. Chiar dacă costase puțin, putea spune că o cumpăraseră, n-o primiseră de pomană. La fel, era atașată de toate flecuștețele din casă, de mileurile pe care le făcuse cu mâna ei, de veselă, de cele câteva tablouri în colțul cărora fixase, între geam și ramă, diferite ilustrate și fotografii. Ținea la glastrele vechi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lui Dumnezeu, realizată prin lectură, anunț, colocviu, sau prin rugăciune, etc.; b) repararea daunelor comise prin păcat; c) iubirea practică, concretă, prin implicarea persoanei în cauză; d) concretizarea gestului de „a muri cu Cristos”, prin împlinirea de practici penitențiale concrete, pomana, postul, diferite sacrificii (excluzând ideea masochismului, sau altor practici dăunătoare), sau suportarea unor suferințe, a unor situații dificile inerente; e) celebrarea sacramentelor (mai întâi botezul, apoi Euharistia, apoi sacramentul reconcilierii). Refacerea dialogului cu Dumnezeu este posibil, așa cum viața de har
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
naște astfel un raport de dialog, în care reconcilierea e propusă, dar rareori și acceptată. De altfel, reconcilierea, în Biblie, constituie o temă largă, adesea abordată. Ea este uneori complexă, pentru că se referă la diferite acțiuni: la convertire, la post, pomană, rugăciune, la rit și la iertare, dar și la viața nouă, la jertfa lui Cristos precum și la lucrarea Duhului Sfânt. Acestea se găsesc în mod specific și progresiv organizate în cele două părți ale Sfintei Scripturi, în Vechiul și în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de profeți (cf. Is 1,2-3; Ier 2,32; 8,7), fiind privit ca o ofensă adusă lui Dumnezeu. Prin astfel de mesageri, Dumnezeu îi cere omului convertire, lucru pe care omul îl poate înfăptui prin împlinirea unor practici religioase: pomana, postul și rugăciunea. Trăirea autentică cu celălalt prin pomană, respectul față de valoarea vieții prin post și orientarea spre Dumnezeu prin rugăciune sunt modalități care oferă omului o viață nouă și curată și, implicit, reconcilierea. Păcatul unei singure persoane are și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
8,7), fiind privit ca o ofensă adusă lui Dumnezeu. Prin astfel de mesageri, Dumnezeu îi cere omului convertire, lucru pe care omul îl poate înfăptui prin împlinirea unor practici religioase: pomana, postul și rugăciunea. Trăirea autentică cu celălalt prin pomană, respectul față de valoarea vieții prin post și orientarea spre Dumnezeu prin rugăciune sunt modalități care oferă omului o viață nouă și curată și, implicit, reconcilierea. Păcatul unei singure persoane are și un caracter comunitar (cf. Ps 14,3; Qoh 7
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prin compasiunea sa, în timp ce Origene amintea doar de anumite persoane, care au această carismă spirituală de a ierta păcatele. Tot Origene amintește și de o listă cu alte zece modalități prin care se putea obține iertarea de păcate, astfel: caritatea, pomana, lăcrimarea, posomorârea inimii sau a corpului, declararea vinovăției proprii înaintea lui Dumnezeu, mijlocirea sfinților, credința bine exercitată, convertirea aproapelui și conducerea acestuia la mântuire, iertarea și uitarea ofenselor primite. Treptat, în secolul al III-lea, practica penitenței își conturează un
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
era un păcătos. II. Timpul penitențial era trăit de penitent în mod auster, fie la un nivel personal, fie la un nivel al relațiilor sale sociale. Acest timp era presărat cu acte penitențiale, precum post, lacrimi, rugăciuni, opere de caritate, pomană, etc. Tot în acest timp, penitentul era însoțit și sprijinit de diaconi sau de prezbiteri, membri ai comunității. El nu putea însă participa la masa euharistică. Dacă se întâmpla ca în timpul ispășirii, penitentul să moară, el era socotit în comunitatea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
presupunând și îndeplinirea altor elemente de rit, relativ dure, care puteau cuprinde și pedepse corporale (folosirea ciliciului, raderea capului, renunțarea la îmbrăcăminte comodă, etc., sau, dimpotrivă, lăsarea unui păr lung și a unei bărbi lungi) cu mortificări alimentare, posturi și pomeni, ca probe concrete de convertire interioară. Întâlnim și o clasificare a penitenților, după criteriul modalității celebrării ritului penitenței și al admiterii la acțiunile liturgice ale comunității. Ei se împărțeau în patru categorii: a) „postulanzii” (cei care cereau în mod liber
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
-lea, a fost cea referitoare la spovada frecventă sau devoțională. În această direcție, se conturau două opinii: una care nu admitea acest tip de spovadă, susținând că pentru păcatele veniale există deja mijloace de obținere a iertării (Euharistia, rugăciunea, postul, pomana, etc.), iar alta care pleda pentru accentuarea acestui tip de spovadă, devoțională, considerând-o benefică. Confuzia creată se va clarifica abia odată cu apariția Enciclicii Mystici Corporis a Papei Pius al XII-lea, din anul 1943, prin care se va clarifica
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ajunge să îți îmbunătățești comportamentele și să te îndepărtezi de răul comis, dacă nu îi dai și lui Dumnezeu recunoașterea cuvenită prin durerea penitenței, cu un geamăt de umilință și cu sacrificiul unei inimi umilite, ajutându-te cu oferirea de pomană”. Prin aceasta se dorește să se restructureze timpul trăit, pentru că, prin memorare, penitentul înregistrează trecutul într-un mod static, iar prin mărturisire îl reorganizează, eliminând păcatul. Astfel, el va putea trăi viitorul într-o manieră mai adecvată cu ceilalți, căutând
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a... Ier(u)s(a)Iimului... Și pentru această smerită,... puțină milă care... din tot sufletul nostru am închinat pentru a ni să scrie ticăloase și nedesto<i)>nice numele noastre și a părinților noștri la cartea vieții ca să avem pomană vecinică...” ― Cât privește întoarcerea vorbelor pe dos și pe față, l-ai ghicit bine, fiule. Ar mai fi de întrebat ce vrea să însemne “niște case cu pivnițe de piiatră și cu tot locul lor”? Acest “niște” ar putea ascunde
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
1683, găsim: “Adecă eu, Ștefan Radul vodă. Fac știre cu această scrisoare a noastră... pentru o bucată de loc ce iaste..., în târgu în Iaș(i), unde s-au pomenit besereca strămoșului-mieu lui Ștefan vodă Tomșii. Deci... n-am lăsat pomana strămoșu-mieu să s(e) pustiiască,... ce-am rugat pre părintele mieu, pre măriia sa Duca vodă, de au făcut această sfântă biserică pre acel loc, care-i iaste hramul Sv(â)ntului Ioan Zlataust,... și iaste închinată la Rumele, sv
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
8 iunie >, “Fata răposatului Io Petru (Șchiopu) voievodu, ce au fost domnu Țării Moldovei”, spune: “scris-am acesta zapis al meu mai cu mar(e) credință să să știe cum însăm(i) eu am socotit și am cugetat... Văzând eu pomana părinților mei, carii au zidit și au noit și au rădicat din temelie sfânta și dumnezeiasca mănăstir(e) ce se cheamă Gălata, de lângă scaunul Iașilor den Țar(a) Moldovei... Fiindu acea... mănăstir(e) întru mar(e) pohval(ă) și cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lăcuind între acea... mănăstir(e), că lor milă nu le-au fost să socotească bucatele,... ce numai cine cumu au putut a lua și a răsipi... toate sculel(e) și arginturil(e)... le-au răsipit și le-au furat... Văzând pomana părinților mei că se risipește,... am închinat metoh această sfântă mănăstir(e) ce să cheamă Gălata... sventei Patrierșie de la Ierusalim, cu toate moșiile ei sate și țâgani și dobitoc, ce va hi în sfânta mănăstir(e) tot venitul să aibă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
negustor. ― Aș cere îngăduința sfinției tale, părinte, ca să arăt ce spune Doamna Maria, fata lui “Pătru vodă” (Șchiopu), la 14 iulie 1624: “Scris-am a mea scrisoare cum am dat eu și ai mei cuconi mănăstirea de la Hlincea a mea pomană și a soțului mieu, a Zotii răpăusatului,... datuo-am, de bunăvoia mea,... cu satul de-acole și cu moara de-acole, și cu o vie în deal la Urșulea, și cu tot ce scrie în uricul svintii mănăstiri... văzând pustiindu-se pomana mea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mea pomană și a soțului mieu, a Zotii răpăusatului,... datuo-am, de bunăvoia mea,... cu satul de-acole și cu moara de-acole, și cu o vie în deal la Urșulea, și cu tot ce scrie în uricul svintii mănăstiri... văzând pustiindu-se pomana mea și de unii, și de alții, călugări ce să cheamă c-au ședzut într-acel svânt loc a lui Dumnedzău ș-a lui marelui mucenic Gheorghie, eu m-am milostivit... de o am dat la pomana părintelui mieu, ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
văzând pustiindu-se pomana mea și de unii, și de alții, călugări ce să cheamă c-au ședzut într-acel svânt loc a lui Dumnedzău ș-a lui marelui mucenic Gheorghie, eu m-am milostivit... de o am dat la pomana părintelui mieu, ce să cheamă Lavra mare în Țara Moldovii, anume Galata, ca să fie una cu pomană părintelui mieu și doamnă, ce e scris mai sus. Și să aibă a socoti egumenul de Galata și tot săborul de tot ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ședzut într-acel svânt loc a lui Dumnedzău ș-a lui marelui mucenic Gheorghie, eu m-am milostivit... de o am dat la pomana părintelui mieu, ce să cheamă Lavra mare în Țara Moldovii, anume Galata, ca să fie una cu pomană părintelui mieu și doamnă, ce e scris mai sus. Și să aibă a socoti egumenul de Galata și tot săborul de tot ce va hi treaba svintii mănăstiri, și vor hi călugărași să hie de-acole, din mănăstirea părintelui mieu și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]