3,008 matches
-
în „batalionul sacru” al lui Ipsilanti. Supraviețuind luptelor de la Drăgășani împotriva turcilor, va trece granița, plecând în Austria, și de acolo la Roma, de unde, în 1824, e trimis pentru studii la Academia ioniană din Corfu. Luîndu-și diploma, A., după câteva popasuri la Roma și Paris, se reîntoarce în București, fiind numit profesor de limba greacă (1830) și franceză (1831) la „Sf. Sava”. De asemenea, i se încredințează și catedra de declamație de la școala Societății Filarmonice, societate la întemeierea căreia a luat
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
de Filologie a Universității din București (1957). După un șomaj de șase ani, funcționează ca redactor la „Scânteia tineretului” (1963-1964), apoi la „Viața românească”, până la pensionare (1995). A debutat cu versuri în „Tânărul scriitor” (1954), iar editorial - cu volumul Fără popas (1961). Primele volume - versificația de circumstanță, sub imperativul „comenzii sociale” fiind repede abandonată - o impun ca poet al câmpiei și satului ancestral. Idilismul este evitat structural. Imaginea Bărăganului sălbatic, scitic, bântuit de vârtejuri și de secetă, nu exclude totuși „melancolia
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
totodată o amplă „fișă de observație” a procesului de degradare a societății românești în totalitarism, oferind și o neconcesivă imagine din interior a vieții literare. A descoperit și editat Cronica de la Arbore a lui Toader Hrib (1971, 1972). SCRIERI: Fără popas, pref. Maria Banuș, București, 1961; Câmpia soarelui, București, 1962; Constanța, București, 1964; Intrare în anotimp, București, 1964; Fata morgana, București, 1966; Măști de priveghi, București, 1968; Himera nisipurilor, București, 1969; Poeme, București, 1969; Arborele vieții, București, 1971; Austru, București, 1971
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
1959; Pe drumurile Bugeacului (în colaborare), Chișinău, 1960 ; Ciugur-Mugur, Chișinău, 1961; Credință, Chișinău, 1963; Răboj, Chișinău, 1965; Continente, Chișinău, 1966; Versuri, Chișinău, 1967; Panoplie, Chișinău, 1968; Versuri, Chișinău, 1969; Zodiac, Chișinău, 1971; Casă în Bugeac, Chișinău, 1973; Ruguri, Chișinău, 1975; Popasuri, Chișinău, 1976; Ornic, Chișinău, 1978; Balada mâinilor ciungi, Chișinău, 1979; Cercurile trunchiului, Chișinău, 1979; Legământ, Chișinău, 1981; Scrieri alese, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1983; Rubiconul, Chișinău, 1984; Verb la netrecut, Chișinău, 1985; Poeme, Chișinău, 1986. Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, Martor
BOŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285843_a_287172]
-
vremurile „blagoslovite” de odinioară, așa cum, hoinar nelecuit „prin ăi coclauri”, îl încearcă păreri de rău după „dulcea isihie a drumeției de altădată”. Indispus de tracasările de zi cu zi, își caută un refugiu în „liniște și singurătate”. Mai cu un popas, mai cu un taifas, umblărețul colindă ținuturi care îi suscită apetența pentru descrieri. Străinătatea, unde își plimbă pașii de „gură-cască”, îl inspiră mai puțin. Cele câteva figuri care reapar mereu în aceste însemnări sunt personaje virtuale ale unei proze pe
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
5, Sofia 1976; A. Gouillou, La Civilisation byzantine, Paris, 1974; D. S. Lihaciov, Prerenașterea rusă. Cultura Rusiei în vremea lui Rubliov și a lui Epifanie Preaînțeleptul, tr. Corneliu Golopenția, îngr. și pref. Dan Zamfirescu, București, 1975; G. M. Cantacuzino, Izvoare și popasuri, îngr. și introd. Adrian Anghelescu, București, 1977, 251-255; Donald M. Nicol, Church and Society in the Last Centuries of Byzantium, Cambridge, 1979; Donald M. Nicol, The End of the Byzantine Empire, Londra, 1979; Mario Ruffini, Aspetti de la cultura religiosa ortodossa
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
până și în machiavelismul înțeles ca doctrină, și apoi Lodovico Ariosto - o adevărată sinteză a Renașterii literare. Lor li se va adăuga Torquato Tasso. Tinzând să acopere toate epocile și curentele importante, interesul cercetătorului stăruie mai îndelung, după un scurt popas în secolul luminilor (Vittorio Alfieri), asupra romantismului, monografiile Giacomo Leopardi (1972) și Alessandro Manzoni (1974) circumscriind două dintre personalitățile proeminente ale curentului. Spirit magnific, etern agitat, romantic lucid, Leopardi este întrecut - crede B. - de Manzoni prin experiența trăirii pe întregul
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
Dar cântărește bine-ntâiul rând, Ca pana să nu fugă, slove goale așternând. Ideea e, ce-nfăptuiește și creează totul? Ar trebui să scriu: La Început a fost Puterea. Dar iată că scriind sunt Îndemnat Să nu fac nici aici popasul. Din ce adâncuri vine șoapta? M-ajută duhul și-mi dă sfat. La Început voi pune Fapta. Analiza lui Faust este extrem de nuanțată. Ea este expresia unor etape În procesul de afirmare al forțelor interioare care merg de la cuvânt la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vieții și a morții. Poezia lui C., făcând loc unor ecouri simboliste, pare a fi rezultatul unor stări și sentimente imediate, pe care scriitorul le consemnează așa cum alții le adună într-un jurnal de uz personal. Poemele, elaborate în diverse popasuri ale deselor sale călătorii - la Paris, Petrograd, Kiev, dar și la București, Botoșani, Bârlad - au ca note dominante meditația, însingurarea, iubirea și ignoră orice tangență cu exprimarea în formă clasică. Realitățile dure ale războiului, rememorarea unor clipe de viață sau
CALLIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
Mare), ci mai cu seamă „ideea-formă”, „spiritul” din care s-au înfiripat. Sub privirea lui scormonitoare și mângâioasă deopotrivă, monumentele întâlnite în cale își dezvăluie neîntârziat înțelesul simbolic. Pelerinajul, de o senină melancolie, printre emblematice vestigii continuă în Izvoare și popasuri (1934). Deșteptate din „somnul legendelor”, păstrându-și „misterul” de poetice irizări, dar descătușate din solemnul lor „ermetism”, ele par să aibă un „suflet” pe care C. știe ca puțini alții să-l descifreze. Printre „hieroglife” și „ideograme”, hermeneutul admiră cu
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
inițiat. Încrezător dintotdeauna în „virtutea cuvântului”, arhitectul de elită se arată a fi, în scrierile lui, și un prozator plin de seducții. SCRIERI: Introducere în studiul arhitecturii, București, 1926; Palladio, București, 1928; Arcade, firide și lespezi, București, 1932; Izvoare și popasuri, București, 1934; ed. îngr. și introd. Adrian Anghelescu, București, 1977; Lumina românească, București, 1937; Pătrar de veghe, București, 1938; ed. îngr. și introd. Adrian Anghelescu, Cluj-Napoca, 1977; Despre o estetică a reconstrucției, București, 1947; ed. pref. Augustin Ioan, postfață Mariana
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
1974; Ana Ipătescu, București, 1975; Scântei de peste veacuri, București, 1976; Cheia inimii, București, 1977; Comoara Brâncovenilor, București, 1977; 1 Decembrie 1918. Alba Iulia, București, 1978; Drum de luptă și glorie, București, 1978; Doi strămoși iluștri - Decebal și Traian, București, 1980; Popasuri la vetrele istoriei românești, București, 1981; Inorogul cel înțelept, București, 1981; Povestiri istorice pentru copii și școlari, I-III, București, 1981-1984; Tudor Vladimirescu, București, 1981; Necunoscuta de la Sucevița, București, 1982; Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Unirii, București, 1983; Voievodul fără teamă
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
era și al lui Napoleon. Iar feciorii și nepoții Bonaparte se dovedeau incapabili să continue lucrarea începută de el. O cunoscuse pe poloneza Maria Walewska. O femeie frumoasă, distinsă, blondă și trandafirie. Caleașca lui Napoleon înainta spre Varșovia. La un popas de schimbare a cailor, împăratul a fost întâmpinat de mulțime ca un eliberator. De sub ruși, se înțelege. Ca din senin, a apărut o tânără țărăncuță, care nu voia nici mai mult nici mai puțin decât să-l vadă pe împărat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
probabil în pungile lor. Mie îmi revine sar cina să le întocmesc raport dacă nu își părăsesc de îndată pos tul 68 și provincia când le sosește un înlocuitor. Tot eu mă dau de ceasul morții să aflu prin ce popasuri și-au prelungit drumul de întoarcere, de ajung acasă după mai mult de trei luni. Lasă să-i scape un nou oftat dureros. Cu câte umilințe și vexa țiuni este nevoit să-și plătească poziția privilegiată din sânul familiei cezarului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în cabina cea mare unde aveau să doarmă negustorii. Era o cameră cu grinzile la vedere, înțesată cu desagi. După ce intrară în cabină, solii rămaseră o vreme tăcuți ascultând zgomotele de pe punte. În urma lor se îmbarcau gălăgioși negustorii, care făcuseră popas cu o noapte înainte la Ojika. Prin hublourile cabinei se vedeau niște insulițe. Erau arhipelagurile Tashiro și Aji. Însă golful nu se mai vedea. — Mă întreb dacă oamenii de seamă au plecat deja, zise Nishi cu fața lipită de hublou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
España, si, España, le repetă el ca unor copii. În cele din urmă, le arătă picătura de pământ din coasta Chinei: Japon, zise el cu glas scăzut. — Dumneata nu înțelegi, îi aruncă Velasco o privire tăioasă. Cu un port de popas în Japonia, oricine ar putea stăpâni întreg Oceanul Pacific. Tocmai de aceea, protestanții din Anglia și din Olanda se străduiesc din răsputeri să lege prietenie cu Japonia. Spania trebuie să bată palma cu Japonia înaintea lor. De aceea guvernatorul Acuña din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sleiți de oboseală cu toții, și oameni, și cai. Mergeam în șir indian printre piscurile parcă presărate cu sare. Aveam simțurile tulburate și ni se întâmpla uneori să luăm desișurile de cactuși drept cete de oameni. Pentru o vreme, am făcut popas. Eu priveam dus pe gânduri la zborul unui vultur pleșuv care se rotea pe deasupra piscurilor. Valea era atât de tihnită, încât simțeam o neliniște nelămurită. Deodată, o umbră neagră zvâcni pe unul din dealurile dimprejur. La început, am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lor vânătă se strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. Aceeași amintire de basm leagă Călimanii de Ceahlău; șoapta amintirilor curge pe cetina codrilor venind din Călimani și din trecutul cel mai adânc. Aburii Bistriței fac popas în pisc învăluind Toaca și Panaghia; așa sufletul întregului popor din văi învăluie în taină tot ce-i legat de această cetate de stâncă a lui Dumnezeu și a neamului.” (Mihail Sadoveanu, Opere) Cerințe: 1. Găsiți cuvinte cu sens apropiat
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
înțeles noi atunci care erau ajutoarele lui moș Vuia, pădurarul, și pe dată le-am socotit prietenii noștri; doar laolaltă slujeam pădurea. Ne-a mai spus moș Vuia că întotdeauna primăvara e nevoie de niscaiva căsuțe în care să facă popas și să-și dureze cuiburile feluritele neamuri de păsări alte ajutoare care vin din calătoria lor cea mare de prin țările calde de la miază-zi. N-avea grijă, moș Vuia! O să le facem noi. O să le durăm frumoase de o să le
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în râpa Bahluiului se prăvăleau bordeiele țigănimii, a breslei calicilor și lăutarilor până-n iazul cel mare de la Frumoasa, în luciul căruia se oglindeau între scai voinicești furcile spâzurătorii răilor. Peste Bahlui se vedeau poduri spre Repedea, Hlincea și Bârnova, către popasul domnesc de la Santa. Și pe tanc, deasupra Frumoasei, mănăstirea cea nouă cu ziduri albe a Cetățuii. Tot peste Bahlui, la asfințit, mănăstirea Galatei într-alte ziduri. Iar către miazănoapte viile din preajma cișmelii Păcurarului și dealul și pădurile Copoului " (Mihail Sadoveanu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Elenă Marin Alexe Nostalgice clipe ce nu le dau glas Prin murmur în gând fac haotic popas. De-atâta-ntuneric mă simt obosită Alerg înspre cruce mă frâng în ispita. Cu lacrimi mi-acopar tristețea-n obraz Și-n durerea ce strigă, las spiritul treaz. Nu mai zăresc drumul pe care mergeam Și plâng liliacul ce-atât
Visul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83242_a_84567]
-
și a memoriei noastre împuțite, care ne fixează de starea trăită anterior... Mai bine ai nota asta în carnetul tău! Nu avea nici o grijă, am notat: Nu te-amăgi în van, Viața este doar un han, E-un loc de popas Și nu de rămas". Vorbeai despre "spontaneitatea, noutatea și miracolul experienței umane", îl îngână Carol, umflând ironic cuvintele lui Filip. îi cunoști pe pescari? Eu am copilărit în port. Le cunosc viața ca pe a mea. Pescarul se întoarce pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fetele să învețe de timpuriu că nu cartea contează, ci cam cât de mult arată o fată bine dotată, din ceea cu ce au fost înzestrate de mamele lor. În acest fel școala va fi cel mai bun loc de popas în viață pentru domnișoarele blonde sau vopsite blonde, cu mintea odihnită. Nu au fost uitați nici băieții fără veleități de gigolo, sau mardeiași, care în compensație pot să devină mecanici ori tinichigii, și care vor fi stimulați cu burse în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
auzi riposta unui om sănătos, bine odihnit și ghiftuit: ești banal. Irina, cu toată prietenia ei, nu poate să-mi facă nimic, iar gândul la Ela e ca ceva cum nu se mai potrivește pe ziua de azi. Duminică. Un popas la Constanța, și iar pe drum. Ceilalți dorm, declamă, cântă, fac dragoste. Eu îmi port melancolia la cele două ca-pete ale vaporului. Irina, sărmana, păzește, pentru mine, curentele. (Urmează o poezie de a lui Geraldy, copiată întreagă. Mi se păruse
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu-și putea închipui ce ar fi putut dori de la el, altceva decât o cină caldă, un culcuș peste noapte și cel mult compania înghețată a nevestei sale; cu toate acestea, hunul îi spusese el însuși, ceva mai devreme, că popasul său acolo nu era o simplă întâmplare. Știind cât sunt de irascibili și de schimbători oamenii aceia, se abținea să-i întrebe direct și se străduia să se arate o gazdă prietenoasă și destinsă. îi ținea, însă, sub ochi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]