4,442 matches
-
amanții se tortură”, iar alteori, în imagini macerate de senzualitate, apar chipurile spectrale ale celor posedați de dorință. Erotică sau poetică, transa este specifică artei, „triștilor visători” „nevrozați”, pe care îi îndeamnă, pentru a se vindeca, spre „țări de voluptate”, populate deopotrivă de „fecioare cerșind nervoasele iubiri”, de „flori și poezie”. Amintirea, ca și așteptarea împlinirilor pasionale se petrec între hipnoză și paralizie, mai degrabă ca un îngheț decât ca o debordare de energie. Astfel, anxietatea erotică se estompează, se distilează
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
va reveni cu o ultimă nelămurire: care Dumnezeu și de ce tocmai El? Cu alte cuvinte: de ce un singur Dumnezeu și nu mai mulți? Este greu de spus cum anume o revendicare religioasă integrală nu va duce - ca astăzi în Cașmirul populat de musulmani și hinduși - la încăierări tribale (care au preexistat și succedat epoca iluministă)1? Răspunsul la aceste întrebări nu se poate articula decât din interiorul unei teologii politice. În acest punct, este neclar dacă H.-R. Patapievici acceptă sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
conservării, denumire preferată și acceptată imediat de toți cei interesați din domeniul studierii patrimoniului natural și nu numai. Patrimoniul natural trebuie înțeles ca: ansamblul componentelor și structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice și biocenotice [referitoare la biocenoză (totalitate a organismelor vii care populează un anumit mediu formând cu acesta un tot unitar)] ale mediului natural a căror importanță și valoare ecologică, economică, științifică, biogenă [adj.1. (despre roci): care rezultă din țesuturi vii; 2. (despre elemente chimice): care a contribuit la apariția vieții
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
astfel tot mai puțin „comunitare” și, deci, tot mai „societale”; excepțiile acestui curent s-au pierdut pe drum, rămânând izolate în pliurile și petele albe ale geografiei discontinue a modernizării care definește America - imensul spațiu nord-american, cu mari teritorii slab populate până azi, a favorizat asemenea izolaționisme comunitare, stimulând fascinante experimente utopice: moderne, antimoderne și postmoderne 18. Cum spuneam, nu toate aceste experimente comunitare au fost sau sunt pozitive. Dintre cele mai curând pozitive, unele au eșuat relativ repede, dispărând în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Order: Amitai Etzioni’s Communitarian Critique of Liberalism Under Scrutiny”, în A Decade of Transformation, IWM Junior Visiting Fellows Conferences, vol. 8, Viena, 1999. 23. Distopia lui Huxley, arhicunoscută, e una dintre cele mai sumbre viziuni ale unei lumi viitoare populate de ceea ce astăzi numim clone; reduse la absurd, așa cum am mai arătat în câteva rânduri, comunitarismul și alte viziuni militante despre societatea postmodernă promovează fantasma unei societăți organizate ca federație a comunităților de indivizi identici, „oameni unidimensionali” (auto)definiți printr-
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
venin și minciună» este În adevăr „frământată” și urmărită În toată sluțenia ei tiranică. Stoarcerea poporului de către fostele clase dominante tindea să-i epuizeze vlaga. De aceea au și luat forma balaurilor, a scorpiilor, a jivinelor. Acești «monștri moderni» au populat imaginația câtorva dintre poeții de azi, care i-au identificat cu tradiționalele simboluri populare ale groazei și opresiunii. Ca și Radu Boureanu sau, În special, ca Beniuc, Dan Deșliu Încarcă «jivinele hrăpărețe» cu un alt conținut, cu un sens de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de viață, Îmbâcsită de ideologia decadentismului burghez. Fără a fi scutită de slăbiciuni, această carte dovedește totuși că Sanda Movilă s-a rupt de lumea «desfiguraților» și a «nălucilor» (chiar așa se intitulau două din vechile volume de proză) care populau altădată paginile sale și că face serioase eforturi În sensul apropierii de realitate. Pe văile Argeșului nu este primul rezultat al acestor eforturi. El este Însă mult mai aproape de acea transformare a creației sale pe care Sanda Movilă voia să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a manifestat hotărât Împotriva guvernanților În frunte cu prințul prusac, o cronică a anilor dintre 1866 și 1877, a alcătuit Ion Pas, pe baza documentelor, În ultimul său volum intitulat Lanțuri. (Ă). Este de la sine Înțeles că volumul va fi populat atât de oameni care au existat În realitate, care au avut manifestări concrete, despre care avem mai multe sau mai puține mărturii și documente, cât și de oameni care, fără să fi avut o existență atestată istoricește, puteau să existe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Chandler Los Angeles-ul: epitomul civilizației moderne, punctul de maximă luxurianță și bogăție, dar și sediul supremei corupții. Deși scăldat în soare ca puține alte orașe ale lumii, Los Angeles-ul străbătut de Philip Marlowe e mai degrabă un metropolis crepuscular, expresionist, populat de fantomele unei civilizații violente, hrăpărețe, imorale, total subjugată de domnia banului. Marlowe atrage atenția asupra acestei realități încă din primul paragraf al romanului The Big Sleep: el face o vizită nu unor oameni în carne și oase, ci unei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
The Little Sister: „Nu cred că operele mele merită coperte speciale”. Poate nu cărțile lui, dar cu siguranță Cartea Polițistă Ideală pe care se străduie s-o descrie ca într-un nou Decalog al unei lumi născute pentru a fi populate cu detectivi. Faptul că „poruncile” sunt chiar zece, lor adăugându-li-se încă șase, precum zilele în care a fost zidită lumea, nu e lipsit de importanță pentru cel ce urmărește cu orice preț o simbolistică înaltă. În ce-l
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
povestirii polițiste britanice, sedusă frecvent de astfel de soluții exotice ori greu realizabile din punct de vedere tehnic. Conan Doyle ar fi avut toate motivele să se simtă insultat de pretențiile iconoclastului american, de vreme ce el nu s-a sfiit să populeze pagini întregi cu astfel de subterfugii (aluziile lui Chandler la The Sign of Four și The Adventure of the Speckled Band sunt cât se poate de transparente). Aceste interdicții au în vedere stabilirea unor puncte de start egale pentru cititor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu șeful sudioului și de alte pretenții din aceeași categorie, cum ar fi dusul și adusul menajerei de la piață (cf. Hiney, 1997, p. 155). Una peste alta, Chandler va avea amintiri plăcute legate de acea perioadă, spre deosebire de alți autori care populau bungalow-urile cu scenariști de la Hollywood. William Faulkner, de pildă, nu va scăpa niciodată de umilința de a fi lucrat pentru oameni ce simțeau o desfătare să reducă scriitori importanți la postura de lachei, să-i pună să lucreze la scenarii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de sex, perversitate și crimă. În această lume, asasinii umblă în mașini luxoase, iar victimele - rareori superioare din punct de vedere moral - sporesc procentul de imoralitate, depravare sau violență. Este o lume urât mirositoare, un tărâm pustiu, o enclavă respingătoare populată de fantomele unui trecut blestemat. Ploaia care cade aproape necontenit pe parcursul celor cinci zile în care Marlowe este angajatul generalului Sternwood nu reușește să curețe crusta de lăcomie și cinism a acestei lumi demonizate. Faptul că deznodământul romanului se petrece
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
că modelul doctorului Moss este chiar editorul său, Alfred Knopf - un om pentru care avea totală simpatie și infinită recunoștință. Argumentele devin mai puțin convingătoare - dacă nu de-a dreptul mincinoase - când, din nevoia de a descrie sintetic lumea ce populează universul dubios din Idle Valley, pictează proiectând culoarea direct din tub, obținând un tablou țipător. El comite, astfel, tocmai păcatul pe care-l condamnă: Ceea ce-mi place în acest local e că totul decurge după tipic, am zis. Paznicul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
e atins, însă, de Degarmo, polițistul plin de ură care, pentru a-și apăra iubita, e capabil să devină părtașul ei la crimă pentru ca, în cele din urmă, să se transforme el însuși într-un asasin feroce. Universul romanului e populat cu o lungă listă de blonde gata să intre în sau să provoace bucluc. De la atrăgătoarea „blondă curățică” din anticamera lui Kingsley la recepționerele hotelului din San Bernardino („blondele astea micuțe sunt atât de asemănătoare, încât schimbarea hainelor sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-și singurătatea nu doar în raport cu sine, ci și cu înfrângerile în serie, Marlowe devine o ipostază a mortului-viu, a individului golit de atributele normalității. Melancolia severă a detectivului se manifestă întotdeauna în legătură cu lumea înconjurătoare, cu spațiul nevrotic al deșertului californian populat de neoane, suferință, violență, lăcomie, ură, singurătate, peste care se întinde umbra feroce a morții. Goliciunea funerară a orașului depersonalizat coboară, prin vasele comunicante ale disperării, în adâncimile ființei lui Marlowe, pentru a-și stabili acolo o redută sortită să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
simplă și brutală mecanică: ele n-au nici dezinvoltura risipită în jur de un seducător de profesie, dar nici tensiunea jenată a unui adolescent ce vizitează pentru prima oară bordelul. Totul se desfășoară într-o penumbră pe care Chandler a populat-o cu prea multe cuvinte și prea puțină grație. Un alt termen care se potrivește de minune ultimului roman al lui Chandler este dezinvoltura. Deși e greu să găsești motive de bună dispoziție în evenimentele narate, Marlowe nu pare să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mârșăviile neștiute ale lumii. Marlowe intuiește corect că forța unui om ca Bonsentir nu provine doar din puterea „acelor și a pilulelor”, ci și din complicitatea cu monștrii lumii interlope. În gamă minoră, aproape parodică, locul amintește de bolgiile dantești, populate de personaje deșucheate, într-o panoramă în care umorul sardonic și grotescul agresiv sunt produse de imaginația unui doctor el însuși demn să figureze pe lista pacienților săi: Nepotul dipsoman, sora nimfomană, mama în curs de îmbătrânire căreia-i place
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
deținutului, acesta nu poate fi însă plasat într-un sistem mai restrictiv decât cel stabilit prin hotărârea judecătorească de condamnare). Configurarea executării detenției pe principiile enunțate anterior conduce la organizarea spațiului social al penitenciarului ca loc alcătuit din „lumi distincte”, populate de indivizi asupra cărora presiunile membrilor administrației sunt exercitate în mod diferit. Fiecare dintre aceste „lumi” are ca elemente definitorii diferitele grade de libertate (atât în raport cu lumea interioară, cât și cu lumea din afara zidurilor închisorii) acordate deținutului, precum și o anumită
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
genereze reveria (madlena lui Proust), trecutul și prezentul rămân distincte în mintea visătorului diurn. La copil, reveria îmbracă de obicei forma jocului. Fraiberg (1959/1967) consideră că „acel copil care se servește de imaginația sa și de ființele care o populează pentru a-și rezolva problemele lucrează în folosul propriei sănătăți mentale. El poate menține legăturile cu semenii săi, precum și un bun contact cu realitatea, conservându-și totodată universul imaginar”. Mai mult decât atât, imaginația ce se exprimă în joc este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
miniștrii postcomunismului românesc, care sunt resursele din perioada comunistă pe care aceștia le mobilizează pentru a-și construi o carieră politică de succes?. Volatilitatea personalului executiv: Între trecut și prezent De-a lungul istoriei, un mare număr de guverne au populat scena politică românească. Între 1859 și 2004 au fost formate 138 de cabinete cu durate de viață variabile. Singurele cabinete care au beneficiat de stabilitate de-a lungul modernității românești au fost cele nedemocratice, și anume cele din perioada comunistă
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
extincție lentă. Viața - descoperă poetul - înseamnă de fapt combustie, înaintare inexorabilă spre moarte. Existența e în esență „marea trecere”. După Trakl, nimeni n-a dat o expresie mai copleșitoare acestui sentiment anxios, propriu liricii expresioniste. Poezia blagiană începe să fie populată de viziuni apocaliptice, anunță și ea „Menschheitsdämmerung”, „aude plânsul orașelor”, așa-numitul „Qual der Stadte”, lamentația marilor aglomerări umane, unde germenul originar al vieții a fost ucis sau urmează curând să piară în cataclismul inevitabil, către care se îndreaptă civilizația
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
JL, 1997, 23-26; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 67-75; Alexandru Balaci, Un spirit emblematic, JL, 1999, 3-4; Ion Pop, Poezia lui Alexandru Busuioceanu, RL, 1999, 13-14; Dicț. analitic, II, 92-94; Popa, Ist. lit., I, 633-636; Cornelia Ștefănescu, „Singurătatea mea populată de cărți”, RL, 2002, 37; Manolescu, Enciclopedia, 111-115. N.Fl.
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
a Premiului Uniunii Scriitorilor (1972), a Premiului „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1974) și a Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” (2001). A fost căsătorită cu poetul Adrian Păunescu. Între atâția poeți care-și locuiesc spațiul imaginar ca pe o certitudine, populându-l dezinvolt, luxuriant sau aspru, cu obiecte sau aduceri aminte, cu melancolii ori cu sarcasme, B. face parte dintre acei autori, niciodată mulți, „instaurați” în propriul eu ca într-o enigmă. Nu atât textul, cât „umbra” lui, nu atât locvacitatea
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
În general, C. folosește un limbaj poetic indirect, sugerând prin metafore și imagini drama sa, sub influența vizibilă a moderniștilor români. Cele câteva proze scurte din periodice - Petale în furtună, Prăbușiri, Înfrângeri, Declasări ș.a. - se situează în aceeași zonă tenebroasă, populată de personaje bolnave, cu un destin vitreg. SCRIERI: Declin, Focșani, 1934; Mări moarte, Focșani, 1937. Repere bibliografice: Ionescu, Război, I, 219-222; Mihail Chirnoagă, Alexandru Călinescu, poet al tristeții, Călărași, 1937; Aurel Marin, „Declin”, GR, 1937, 2-3; Ștefan Baciu, La moartea
CALINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286043_a_287372]