4,210 matches
-
general, observi că susținerea din partea statului este covârșitoare. (Cele cinci case de creație existente în Berlin sunt finanțate - pe sistemul burselor - aproape integral de senatul/primăria orașului). Și astfel, în ciuda gratuității actului de creație literară, a lipsei cititorului de masă (popularitatea în rândurile cititorilor cu un IQ - coeficient de inteligență - scăzut e un semn de neliniște pentru scriitorul care se respectă), apar mereu autori tineri care sunt susținuți și publică regulat cărți. În Germania e onorant să susții literatura, pentru că ea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
i-a tăiat cu voluptate pe tineri din lista pentru consiliu. A refuzat inteligența, buna lor pregătire profesională, cinstea - calități pe care aceștia voiau să le pună în serviciul breslei. Mihai Cimpoi, președintele reales, care părea excedat de propria-i popularitate, deși ar fi putut să o facă, nu a sugerat deloc că ar vrea să fie înconjurat de alți oameni decât cei pe care i-a avut până acum în preajmă. Prin urmare, totul a rămas, vorba ceea, „așa cum am
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mucalit care mănâncă fotbal pe pâine), Hagi n-a avut norocul unor buni îndrumători. Sper ca, de-acum încolo, să-și apropie oameni care să țină cu adevărat la el, pentru a-l ajuta să gestioneze cu demnitate gloria și popularitatea obținute pe terenul de fotbal. Viața este extrem de dură - s-a văzut din confruntarea (stupidă) a căpitanului selecționatei cu presa românească - iar de la dragoste la ură (nu pot să evit rima) e doar un pas... Schimbarea de generații din fotbalul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
publice doar o singură (auto)biografie, ci - până În 1993 - nu mai puțin de șapte! Biografii din ce În ce mai „autorizate”, nuanțând și remodelând aceleași evenimente până la disoluția totală. Am ajuns, așadar, Într-un moment În care literatura autobiografică a atins o culme a popularității și, de ce nu, chiar a valorii estetice. Invazia masivă de jurnale, memorii, autobiografii răspunde În primul rând unei nevoi psihologice: o nevoie de exhibare a eului adânc, de mărturisire și de confruntare cu un nevăzut alter-ego, presimțit Între necunoscuții cititori
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
tema identificării celor mai "Mari români" din toate timpurile. Mai multe emisiuni-dezbatere au mobilizat personalitățile culturale ale momentului, îndemnând telespectatorii să voteze pentru diferite personaje. În final, a câștigat detașat tot Ștefan cel Mare14. "Avocatul" domnitorului în acest concurs de popularitate nu a fost un istoric, ci un nonconformist realizator de televiziune, Vlad Craioveanu. Discursul său a urmat însă canonul memoriei istorice 15, așa cum este el expus, de atâta timp, în școală: ascensiunea la tron, reglarea relațiilor cu Ungaria și Polonia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
următori, fiind coordonat, în continuare, de profesorul Almaș, până la schimbarea "programei de tranziție" și lansarea manualelor alternative de clasa a IV-a, în 1996. Remarcabila stabilitate a acestui manual, perpetuat timp de aproape trei decenii, a contribuit la o neegalată popularitate a reprezentărilor istorice vehiculate. Succesul s-a datorat, în primul rând, accesibilității atent construite a textului, prin adresare familiară, anecdotic facil, simplificări logice și cauzale, interpretări moralizatoare, trimiteri afective precise ș.a.m.d. Reperele cronologice, spațiale și conceptuale minimaliste prelungeau
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Dintre toți principii valahi, doar Mihai Viteazul îl surclasează ca forță simbolică și amploare a narațiunii istorice, el aducând în plus ideea unității românești și a martirajului personal. Trecând însă din registrul didactic spre cel al memoriei colective practic, al popularității ca simbol istoric această ierarhie 174 se modifică sensibil, pentru că "tradiția" și legenda l-au susținut stăruitor pe Ștefan. Iar așezarea sa recentă în rândul sfinților ortodocși români confirmă și amplifică, odată în plus, dimensiunea legendară a posterității sale. Dacă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a secolului XX, cât și proximitatea adevăratei sale ctitorii, biserica "Sf. Nicolae Domnesc". Mai mult, amplasarea statuii sale în fața Palatului și numele bulevardului "Ștefan cel Mare" din apropiere pot fi invocate, în imaginarul străzii, ca dovezi "istorice" ale acestei paternități. Popularitatea sa are și alte rațiuni, șterse aproape cu totul din paginile manualelor mai noi. În anii '80, Ștefan era și simbolul conducătorului drept, justițiar, dar nu lipsit de generozitate, atent la nevoile și talentele oamenilor de rând175. La un moment
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
este dificilă 6. Recomandările se referă, în speță, la elevii de școală primară, care își pot compensa stângăciile cu o participare afectivă intensă. Din perspectiva unui adult străin de cutumele școlare, reiese că succesul se datorează, deopotrivă, docilității participanților și popularității repertoriului artistic. Reușita cere însă și un mesaj istoric cât mai nesolicitant din punct de vedere cognitiv, expus în fraze de genul "Ziua de Întâi Decembrie este ziua în care s-a făcut dreptate. Este ziua în care au cântat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Celebrarea rămânea, în bună măsură, un exercițiu de autoritate și de conformare la anumite roluri sociale; iar componenta ludică, încredințată inocenței copiilor, atenua eventualele excese de ordin ierarhic, susceptibile să dăuneze solidarității de grup205. Probabil că acest ultim aspect explică popularitatea "horelor unirii", care au supraviețuit și în perioada postbelică, din cauză că virtuțile lor "democratice" conveneau propagandei. Publicul le așteaptă încă, pe scenele unor comunități mai mici sau mai mari, în ciuda cunoscutelor conotații demagogice sau electorale. Modelul haretian și apoi interbelic al
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
oamenilor muncii"), 23 August, 30 Decembrie (ziua proclamării Republicii Populare Române)208. Intruziunile propagandistice mergând până la asocierea cu data de 26 ianuarie, când se aniversa tot mai encomiastic ziua de naștere a lui Nicolae Ceaușescu nu au reușit să demonteze popularitatea unirii "mici" și a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Firește, există o distribuție regională preferențială pentru aceste simpatii, mai evidentă după 1990, când inițiativele comemorative nu mai depind exclusiv de agenda politică centrală 209. Geneza unui simbol de stat Se știe
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nu au depășit stadiul de simboluri regionale și partizane 218. Foarte utilă Partidului Național din Transilvania (ulterior Național-Țărănesc), aflat atunci în opoziție, rememorarea unirii cu Regatul împărtășea, se pare, soarta acestei formațiuni politice. Cu alte cuvinte, se bucura de o popularitate constantă în Ardeal și doar ocazională în restul țării. Să mai notăm doar că, în 1923, organizația militantă "Astra" își asumase formal "răspunderea sărbătoririi zilei de 1 decembrie, în cadrul despărțămintelor, în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș"219, declarând-o apoi
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
rezistenței și eroismului poporului polonez. Până a se ajunge aici, oamenii au avut însă unele speranțe de conviețuire cu regimul, căci standardul de viață din deceniul precedent crescuse suficient de ca să-i asigure o imagine bună liderului comunist Eduard Gierek. Popularitatea lui a expirat însă rapid, tot din motive economice, datorită utilizării neinspirate a creditelor externe, urmată de creșterea prețurilor. Deceniul respectiv este, de altfel, și singura perioadă pe care povestitorul o detaliază, arătându-se atent la amănuntele vieții cotidiene 67
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
partid al școlii [deși el preda materiile cele mai politizate, cum ar fi "Cunoștințe social-politice"] pentru că, prin felul lui de a fi, era un tip absolut o.k. și atunci se bucura, cred, în momentul ăla, de cea mai mare popularitate [...]. Alegerea lui a fost și rezultatul voinței elevilor [...]. Chiar și noi făceam ore cu el [...], dar [ceea ce preda el] era [perceput] ca un obiect oarecare" (L.B.). Nu propaganda deranja cel mai mult, ci puterea efectivă a unora asupra altora, translată
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care generează încă serioase divergențe de identificare între contemporani. Investigația a urmărit în principal dimensiunea etatist-națională, dar a fost permeabilă și la un anume specific regional. Am pus în evidență unele particularități ale memoriei istorice din partea de est a țării (popularitatea voievodului Ștefan cel Mare sau a celebrării zilei de 24 ianuarie 1859 în Moldova). Sau, dimpotrivă, am căutat să surprindem modul în care o preferință comemorativă cu puternice implicații regionale (în Transilvania, de exemplu) a fost reformulată, apoi redifuzată în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cultivând o memorie colectivă și un set anume de reprezentări istorice. Procesul este înlesnit de multiplicarea metodelor de repetare a mesajului. Din acest motiv, registrul anecdotic, legendar sau chiar ludic, foarte activ în cazul posterității lui Ștefan cel Mare, conservă popularitatea unui personaj sau a unui eveniment istoric; iar absența lui foarte vizibilă în istoria școlară a regimului comunist, face loc narațiunilor apocrife. În acest ultim caz, politizarea manualelor este contracarată de proliferarea memoriilor individuale, a tradițiilor de familie, a producțiilor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
patriotarde, filmul s-a bucurat, de-a lungul timpului, de reluări periodice și de un public fidel (estimat la șapte milioane de spectatori!) (vezi Mihaela Grancea, op. cit., p. 181). Faptul se datorează, probabil, și lipsei unei alternative pe același subiect. Popularitatea filmului s-a datorat, fără îndoială, tocmai slabei sale dimensiuni analitice și cultivării unor clișee istorice de succes (otomanii barbari și lacomi, moldovenii bravi și înțelepți, voievodul iubit de popor etc.) (vezi Aurelia Vasile, Le cinéma roumain dans la période
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sfânt al țării de invadatorii străini") nu se mai dau amănunte, nici în această lecție și nici în următoarea, care începe, de altfel, cu invocarea rituală a unirii din 1859 (Ibidem, pp. 95-97). 50 Termenul reîntregire a cunoscut o anume popularitate, mai ales în formulări spontane, nu foarte atente la adevărul istoric, dar trimițând la o cultură istorică și o memorie identitară presupus consensuale. În general, mărturia este mai predispusă spre astfel de exagerări decât analiza istorică. Vezi, de exemplu, afirmația
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
octombrie, în amintirea datei când, în 1944, fusese eliberată ultima localitate transilvană (Carei), de sub ocupația maghiară horthystă (vezi http://ro.altermedia. info/calendar/ziua-armatei-romane-2 7858.html; accesat la data de 26.12.2010.); încă se celebrează, bucurându-se de o certă popularitate. 130 Au existat, chiar înainte de încheierea definitivă a luptelor, rememorări publice ale unor secvențe din acest război, dar ele nu au avut niciodată un caracter atât de cuprinzător și de regulat precum "Ziua Eroilor". Locațiile (Mărășești, Oituz) sau momentele memorabile
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a condus pe unii cercetători la ipoteza că se încerca, de fapt, prin parodia sacra, o instruire prin amuzament a păturilor largi; creștinii puteau memora cu o mai mare ușurință "figurile" și "întâmplările" Sfintei Scripturi, fapt ce ar explica și popularitatea mare de care se bucura Cina cea de taină a lui Ciprian și în rândul austerelor figuri bisericești 183. Aspectului festiv de sorginte folclorică și celui de simplu amuzament li se adaugă cel lingvistic. Parodia este, în bune cazuri, o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de către "Domnul François Rabelais, Doctor în medicină" și, în fine, A cincea și cea din urmă carte poartă semnătura aceluiași "Domn François Rabelais, Doctor în medicină". De ce să fi recurs Rabelais la o asemenea stratagemă? Totuși, se bucura de o popularitate care a fost, în anumite momente, destul de mare în epocă, atrăgând și obținerea unor privilegii pentru tipărirea cărților sale, chiar dacă acestea erau, la scurt timp, retrase, iar volumele supuse cenzurii. Credem că, dincolo de orice amănunte de istorie literară, opțiunea sa
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
acest punct de vedere. Și zidurile acestui infern vor fi tot mai ermetice"309). Ficțiunea a devenit o instanță în sine, care concurează, la modul cel mai serios, realitatea (de fapt, poate că altfel nici nu ar fi fost posibilă popularitatea de care se bucură în prezent lumea/ lumile virtuale ale Internetului). De fapt, chiar trecutul este reinterpretat, redescoperit la modul parodic. Chiar Umberto Eco: "[...] abordează problema aducând un element nou: el subliniază că redescoperirea postmodernistă a trecutului, a ceea ce a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care acesta a trăit și a elaborat opera, pentru că tocmai prezența acestor elemente constituie specificul materialului artistic în cazul acestui tip de scriere. Destinul lui Aleksandr Soljenițîn este marcat de senzațional, ceea ce a contribuit într-o mare măsură la consolidarea popularității sale. Caracterul deosebit al traseului scriitorului rus vine, pe de o parte, din înlănțuirea de evenimente excepționale din viața sa, iar pe de altă parte, din sensul acestor evenimente, revelat scriitorului. Luate ca atare, momente precum participarea la război, detenția
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
un comandant de oști, când îi lansează pe unii, când îi readuce pe alții pentru a-i ține în așteptare 130. 2.2. Universul detenției Destinul lui Aleksandr Soljenițîn este unul excepțional, lucru care a susținut într-o mare măsură popularitatea sa în lumea întreagă. Scriitorul rus, care a cunoscut recluziunea sub diverse forme, a înțeles că este dator să comunice adevărul său despre spațiile de detenție staliniste, reconstituind lumile recluziunii în discursul literar. Văzută prin ochii lui Soljenițîn, imaginea recluziunii
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
toate celelalte culte orientale, ducea spre conceperea vieții ca o luptă, iar adepții, soldați supuși ordinelor lui Mithra, trebuiau să se opună fără încetare acțiunii puterilor demoniace. De aici se poate înțelege motivul pentru care cultul mithraic a cunoscut o popularitate crescândă pe lângă legiunile romane staționate de-a lungul Rinului și al Dunării, în Britannia și în Africa. Acest cult, potrivit crezului lor, putea oferi soldatului anumite protecții realizabile prin gesturi exterioare: abluțiuni, ritualuri de pocăință și purificare preluate de la cultul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]