12,006 matches
-
Tudore, ai dreptate, te-au păcălit țiganii, e tinichea curată, uite-te și dumneta cum se negrește! ți-au dat aramă în loc de aur... Tudor nu mai așteptă ca nași-său să termine vorba, încălecă pe cal și-o luă prin porumburi să le iasă înainte țiganilor. Așteptă toată după masa pe Drumul ăl Mare, doar-doar se va întâlni cu țiganii, dar degeaba, nici urmă de balaoacheși! Dacă văzu și văzu că nu mai apar o luă pe drum către Roșiori, poate
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
va întâlni cu țiganii, dar degeaba, nici urmă de balaoacheși! Dacă văzu și văzu că nu mai apar o luă pe drum către Roșiori, poate se va întâlni cu ei. Merse toată noaptea, se întâlnea cu care cu poșircă, cu porumb, cu grâu, cu sare, cu gaz și-i întreba pe oameni dacă n-au văzut o șatră cu două căruțe de țigani. Unul din ei se numea Polizache din Roșiori, cam la patruzeci de ani așa, urât, cu buza de
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
și îi explica de ce a lipsit feciorul de la școală. Nu era singurul care proceda așa. Și cadrele didactice se adaptau din mers situației de la sate. Trebuia să învețe și din urmă, că apoi cine stătea cu genunchii pe boabe de porumb în colțul clasei, sau lua zece la palmă cu nuiaua de alun, dacă nu știa lecțiile predate în ziua respectivă? Așa l-a prins somnul odihnitor, cu gândurile rămase în urmă cu vreo zece - cincisprezece ani, pe timpul copilăriei sale zbuciumate
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
să-i fiarbă două-trei ouă lui Victor, să le ia cu el de dimineață la câmp. Având fântâna în curte, puteau să mai cultive câte ceva pentru hrana zilnică, să crească un porc, păsări. Era mai greu cu grăunțele. Noroc că porumbul se făcuse mai bine anul trecut și mai aveau și din anii din urmă că au făcut economie. Începuse deja să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler[7]. Au fost nevoiți să curețe tot porumbul și
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
că porumbul se făcuse mai bine anul trecut și mai aveau și din anii din urmă că au făcut economie. Începuse deja să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler[7]. Au fost nevoiți să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie că și așa stăteau goale până la toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
grâul și de pus boabele în hambar iar paiele și pleava la locul lor în coșar și la șiră. Scăpase de o grijă. Și așa zilele de concediu îi erau pe sfârșite. Au rămas de recoltat sfecla, floarea soarelui și porumbul în toamnă și apoi să pregătească ogorul pentru însămânțatul de toamnă al grâului. Poate nu mai apucă să o facă și îl va lua C.A.P.- ul, așa scapă de această corvoadă păguboasă pentru el. Numai să nu-l audă
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
la câte o fermă veneau să câștige ceva bani. Nici vorbă. Acasă mulți nu aveau nici o bucată de mămăligă, așa că alegeau în a veni să lucreze aici, fie chiar numai pentru acea mâncare, până la apariția noii recolte de grâu sau porumb din toamnă. La această fermă ce aparținea de Întreprinderea ,,C. BURCĂ”, nume al unui așa-zis lider erou comunist, de care nu am auzit prea multă vreme după aceea. Tata m-a luat acasă unde trebuia să păzesc vitele noastre
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349474_a_350803]
-
lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului de sub cazanul de țuică și coceam porumbi cu lapte. Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-și aprindea candelabrele sfințite peste satul patriarhal, și-mi ziceam în gând, minunându-mă: „Mare și puternic ești Dumnezeul meu!”. Apoi reveneam la firul poveștilor, atent să nu care
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
pescarii de pe baltă au venit în pelerinaj să-l vadă. Se mai prinsese somn aici, de 40 kilograme, dar la plase, de către pescarii care administrau balta. Acum am văzuteu primul pește, cât un om de mare. Somnul nu trage la porumb, însă noi credeam că s-a repezit după vreun cărășel, sau babușcă prinsă în cârlig și așa l-a înțepat pescarul norocos. După acest eveniment, m-am retras la uneltele mele și am schimbat nada în cârlige. Era deja ora
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
și atuu pentru ocuparea de dregătorii. Astfel moșia devenea ancora prin care familia boierească rezista tuturor vicisitudinilor (cu condiția ca aceasta să fie exploatată eficient, să aibă forța de muncă îndestulătoare , sate și familii țărănești bine antrenate în muncă-la cultivarea porumbului spre exemplu, dar și la înmulțirea și ameliorarea animalelor- principala resursă economică a satelor și familiilor țărănești ocrotite de stăpânul moșiei( boierul)în fața intruziunilor externe (vezi spre exemplu poziția boierilor olteni de ascundere a cca 1/3 din familiile țărănești
DR.MITE MĂNEANU.BOIERIMEA DIN OLTENIA ÎN EPOCA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349555_a_350884]
-
lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului de sub cazanul de țuică și coceam porumbi cu lapte. Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-și aprindea candelabrele sfințite peste satul patriarhal, și-mi ziceam în gând, minunându-mă: ”Mare și puternic ești Dumnezeul meu!” Apoi reveneam la firul poveștilor, atent să nu care
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este și prietena nedespărțită a eroului popular, haiducul din poveștile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiți ai satului, când stăteam la dogoarea focului de sub cazanul de țuică și coceam porumbi cu lapte. Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-și aprindea candelabrele sfințite peste satul patriarhal, și-mi ziceam în gând, minunându-mă: ”Mare și puternic ești Dumnezeul meu!” Apoi reveneam la firul poveștilor, atent să nu care
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
cale, tuturor celor ce ne-au sprijinit în turneul nostru din Atlanta. Mulțumiri speciale pentru Angela și Voinea Dan, Mihaela și Gabriel Dan, Mariana Manaila - „tânți”, cum au numit-o copiii, care zilnic ne-a răsfățat cu plăcintă, săratele și porumb fiert; pentru John Tâmpa - prietenul nostru de suflet, pastorul Teodor Luca și pentru toți credincioșii care ne-au invitat la biserică „Philadelphia Romanian Church” din Lawrenceville, unde am avut bucuria de a fi invitați de două ori în acest turneu
CANTAND PRINTRE FLORI SI STELE de MARA CIRCIU în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349624_a_350953]
-
Rapsodie în alb-negru cu Leonard Bernstein Limes Maria-Gabriela Constantin, Laura celor o sută de cuvinte Horia Gârbea, Fratele mai deștept al lui Kalașnikov Tatiana Dragomir, Cara aurită Mariana Gorczyca,Cadență pentru marș erotic Radu Mareș, Când ne vom întoarce Horea Porumb, Ca spițele unei roți. Povestiri aproape adevărate Lumina Liviu Popescu, Universul ca teatru - romanesc Marineasa Aquilina Birăescu, Tovarăși, cultura Ștefan Ehling, Profesor Hübner Cornelia Fodor, Scrisoare fără răspuns Doina Megheți, Căpitan Lili, prizonier de lux Dan Negrescu, Mehala din ceruri
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]
-
noiembrie. Focurile, împletite în arcuri galbene si roșii, fură fâșii din noaptea de 23 spre 24 decembrie, ajutând lumina să învingă întunericul. Poate și întunericul din sufletul nostru, pentru a accepta lumina Domnului. Copiii căraseră toată ziua lemne, coceni de porumb, crengi de pom, iar fulgii de zăpadă, curioși, se tot opreau pe căciulile lor, trase bine pe urechi și pe mâinile înroșite de frig, apoi o porneau iar, la goană. Din camera mea, aflată la stradă, auzeam toată noaptea pașii
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
ele popas pe Bărăgan cu adversari politici în surghiun și familii strămutate de nemți bănățeni, obligați să înfrunte urgiile traiului pe aceste meleaguri. Tot în vremurile comuniste, Timpul ireversibil și grăbit a umplut zările Bărăganului cu întinse lanuri de grâu, porumb și floarea soarelui, acele plăcute pete de culoare, schimbate magic de lunile anului, de la albul orbitor al întinderilor de nea, la curcubeul culorilor crude ale primăverii, răsărite din cafeniul arăturilor și până la romanticele nuanțe ale toamnei, de galben, portocaliu și
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
au fost câteva zile când a tremurat ca-n plină iarnă. Stratul de piatră colțuroasă, destul de gros, care se formase în câteva minute, când norii cerului își lăsaeră urgia peste ogoarele oamenilor, făcând una cu pământul legumele, viile și zdrențuind porumbul... de nu mai rămăsese nimic, îi ardea tălpile picioarelor învinețite. Când mergea, avea impresia că apasă pe o pernă cu mii de ace, iar picioarele desculțe se transformau în saboți de lemn pe care-i târa după el cu mare
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
urcase cam de vreo zece stânjeni deasupra dealului din față, și începuse să încălzească pământul ca-n luna lui cuptor. Nu se mai putea munci în câmp de pe la sfârșitul lui iunie: de când au înțărcat ploiile, zicea el. Recolta era compromisă. Porumbii se îngălbeniseră ca sânzâienele, și așteptau să fie tăiați, făcuți snopi și puși în fânărie pentru vite. Bruma de grâu ce se făcuse, nu le ajungea bieților oameni nici măcar pentru câteva luni. Norii se răsuceau cocoloașe-cocoloașe, ca niște funii mari
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
înmulțiseră tentativele de asasinare a unor neferi- ciți de soți care nu reușiseră să stabilească și ei contacte cu turiștii străini pe malul mării, asta deoarece beau ca niște animale nesimțite cu țăranii, pe timpul concediului petrecut la țară, la cules porumbul nenorociților de socri, niște zgârcani și neamuri proaste. Dar subtila ofensivă asupra țării prietene continua după un plan bine întocmit, bineînțeles tot de neobosita Timona. Așaaa, cam o dată la două săptămâni, dădeau un telefon în Germania să mai afle cum
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
cercetat pe toate părțile și când a văzut că sunt întreg, a trebuit să-mi spună de mai multe ori lucrul acesta ca să mă liniștesc și să mă opresc din plâns. Rămâneam singur acasă, fugeam în grădină, luam mătase de porumb, îmi făceam o țigară, trăgeam fumul în piept, mă înecam și tușeam până mă învinețeam. Cine o mai face ca mine, ca mine să pățească. Dumneavoastră sigur că nu știți cum se face o minge din păr de vită, primăvara
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
mai face ca mine, ca mine să pățească. Dumneavoastră sigur că nu știți cum se face o minge din păr de vită, primăvara când năpârlesc, cum se face o păpușă din cârpe, cum se face o vioară din coceni de porumb, cum se face un tun din pământ cu care bușeam pe toate potecile, cum se face o hoțoaică de care te servești să ajungi la cireșele vecinului, fără să ieși din curtea ta, cum se umple un ou cu smoală
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
și apucam să săpăm o groapă în care turnam apă, o cutie de metal cu gura în jos, carbidul înăuntru ținând degetul pe orificiul de evacuare, și apoi dam foc fie direct dacă aveam curaj, fie cu un cocean de porumb muiat în gaz și înfipt în vârful unui băț, punând focul mai de departe. Oricum se petreceau însă lucrurile, mai întotdeauna cutia de metal care zvâcnea încântându-ne, antrena inevitabil și noroiul care ne împroșca din cap până în picioare că
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
iarăși m-a salvat Dumnezeu din această cumpănă a vieții și m-am însănătoșit. Învățasem să curbez nuiele cât puteam eu de groase, pe care le legm la capete cu sfoară, îmi făceam rost de săgeți de la vârful cocenilor de porumb în vârful cărora înfigeam o mică bucată de sârmă, ceea ce le făcea să se înalțe sus de tot și trăgeam cu arcul până când ajungea să mă doară mâinile. Asta când rămâneam singur singurel, fără partener de joacă. Din dorința de
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
de nuiele, începeam și eu câte un coș dar nu reușeam să-l termin singur din cauză că pentru fundul coșului e nevoie de nuiele groase și bine răsucite. În schimb puteam să fac coșuri mai mici, panere, ghiozdane din foile de porumb de la depănușare că acestea trebuiau doar să fie ușor umezite și să-ți pregătești forma dorită din scânduri. În rest,: împletești, bați cuie, urzeala, bătătura și continuai țesând, ținând strâns, tăind mustățile și terminând de regulă cu baierele care trebuiau
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
al multora dintre povestirile autorului. Aici se îântâlnesc flăcăii care au în grijă oile, caii ori celelalte vite. Miriștea e ca o făptură, doar că nu vorbește. Dar flăcăii cunosc bine freamătul fiecărui pai de grâu sau foșnetul foilor de porumb răsucite cu umbrele lor lungi sub săgețile soarelui, poezia câmpiei, Ei știu pe de rost toate coastele dealurilor, văioagele și râpele, străjuite de salcâmi înalți și drepți, cu coroane bogate. De altfel, întreaga priveliște participă, e vie, sub soarele suveran
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]