3,471 matches
-
destul de bine. Îi e dor de mama lui, sigur. Încă nu înțelege de ce s-a dus să stea în casa unchiului Eddie și există deseori scene înlăcrimate când Richard vine să-l ia. Dar, în general, e vesel ca un porumbel. Sheba și Richard au fost mereu atenți să nu se poarte cu Ben ca cu un copil mic și în situația de acum au încercat să fie onești și cât se poate de direcți cu el. Nu i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Lirice”, coordonator Relu Coțofană, editura Pim Iași, revista „Familia și viața”, editura Sapienția Iași, revista Agero-Stuttgart, volumul de versuri „Poe Rugă.Rug”, editura Serafica-Roman. Activitate sporadică pe câteva site-uri literare, între care Confluențe Lirice este unul special. șarpele din porumbel în trenul de noapte cu luna pe tâmplă am unele lucruri să-ți spun ca să poți ocoli false indicatoare de drum privesc această doză de coca-cola dar nu o beau exercițiu de voință intoxicarea corpurilor mele subtile începe cu lucrurile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fi un prim pas pe trepte inferioare mai jos aburind abundent cu filosofii ezoterice ) și că uneori se folosește de scriptură ca de felii de pâine pentru sandvișul umplut cu minciuni întunecatul poate fi ușor confundat cu înțelepciunea șarpelui din porumbel care ți-arată la microscop cum Duhul desprinde cuvintele din colțurile minții rostogolindu-le rotunjindu-le în inima desțelenită “fiți dar înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii.” (Matei 10.16) nu te cunosc mă sugrumă regretul că te-am
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
umplut cu minciuni întunecatul poate fi ușor confundat cu înțelepciunea șarpelui din porumbel care ți-arată la microscop cum Duhul desprinde cuvintele din colțurile minții rostogolindu-le rotunjindu-le în inima desțelenită “fiți dar înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii.” (Matei 10.16) nu te cunosc mă sugrumă regretul că te-am tăiat cu o linie roșie mâinile slăbite nu pot opri tremurul picioarelor pe drumul bolovănos rana din umărul stâng îmi sângerează nu pot purta încă o cruce erai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
autoritar? Țțțț, țțț, bine zis. Mai bine că scăpase de el. Și cum puteam să cred pe cineva care descria ceva drept „scandalos de frumos“? Și totuși, de când începusem să citesc cărțile astea, mă uitam peste tot după fluturi sau porumbei sau pisici ciudate care să apară din senin. Tânjeam după cel mai mic semn că Aidan era încă alături de mine, dar, deocamdată, nu văzusem nimic. Oamenii spun că lucrul pe care nu-l pot accepta este finalitatea morții. Dar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
amidon, migdale, pere, cât și cu nuci verzi, care erau chiar de sezon. Mai erau: tafaya verde, carne de ied amestecată cu un buchet de coriandru proaspăt, și tafaya albă pregătită cu coriandru uscat. Să mai amintesc de pui, de porumbei, de ciocârlii, în sosul lor cu usturoi și brânză, de iepurele la cuptor, dat cu șofran și stropit cu oțet, de zecile de alte mâncăruri pe care mama mi le-a înșiruit de atâtea ori, amintire a ultimei mari sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ne-a istorisit o parabolă care făcea de câteva zile înconjurul cartierului evreiesc din Granada, hotărând-o în cele din urmă să aleagă calea bejeniei. Se spune că un înțelept din comunitatea noastră a așezat la fereastra casei sale trei porumbei. Unul era mort și jumulit; acestuia îi agățase de gât o tăbliță pe care scrisese: „Convertitul ăsta a plecat ultimul“; al doilea porumbel, jumulit, dar viu, purta de gât tăblița: „Convertitul ăsta a plecat ceva mai devreme“; al treilea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
calea bejeniei. Se spune că un înțelept din comunitatea noastră a așezat la fereastra casei sale trei porumbei. Unul era mort și jumulit; acestuia îi agățase de gât o tăbliță pe care scrisese: „Convertitul ăsta a plecat ultimul“; al doilea porumbel, jumulit, dar viu, purta de gât tăblița: „Convertitul ăsta a plecat ceva mai devreme“; al treilea își păstrase și viața și penele, iar pe tăblița lui se putea citi: „Ăsta a plecat primul“. Sara și cu ai săi plecară așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din orice refugiu și-ar fi găsit. — Vai, vai, ce se va alege de băiatul ăsta? — Și a durat un an întreg până să-i găsesc postul de la oficiul poștal... În jurul lui uguiau și răreau prin ghivece familii numeroase de porumbei, care păreau că încearcă să se înfășoare într-o lume a confortului molatec. Furios dintr-odată, Sampath călcă apăsat ca să-i sperie. Se ridicară doar ca să se așeze din nou. Cooo, fâșș, cooo, fâșș. La o fereastră de mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
drongo, spărgători-de-nuci cu burta castanie, barbete și păsări-căutătoare-de-miere, peruși și păsări-care-sug-lapte-de-capră, păsări-care-prind-muște și pupeze. Lista continua, dar visul lui, ceea ce-și dorea mai mult decât orice, era acela de a putea trece în jurnalul său de observare a păsărilor porumbelul verde; da, banalul porumbel verde, cel care îl urmărea de atâta vreme, fără a se lăsa văzut, prin cântecul său. Oriunde se ducea, își lua cu el caietul ca să poată nota numele fiecărei păsări imediat ce o vedea, dar cele mai multe succese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
castanie, barbete și păsări-căutătoare-de-miere, peruși și păsări-care-sug-lapte-de-capră, păsări-care-prind-muște și pupeze. Lista continua, dar visul lui, ceea ce-și dorea mai mult decât orice, era acela de a putea trece în jurnalul său de observare a păsărilor porumbelul verde; da, banalul porumbel verde, cel care îl urmărea de atâta vreme, fără a se lăsa văzut, prin cântecul său. Oriunde se ducea, își lua cu el caietul ca să poată nota numele fiecărei păsări imediat ce o vedea, dar cele mai multe succese la înregistrase de la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lalele, de-a lungul unui pârâu. Avea nevoie de un ingredient nou, își zise, adulmecând aerul, ceva incitant și proaspăt, care să o inspire să facă o mâncare nedescoperită până atunci, o invenție nouă. Privi către cer. Gătise deja un porumbel și o vrabie, o ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
soție îl părăsise, un altul care-și părăsise soția și chiar cineva care trăia cu o amantă, deși nimeni nu înțelegea de ce, pentru că era foarte searbădă. Și brigadierul concepuse un plan. Așezat în baia lui, așteptând în zadar apariția înșelătorului porumbel verde, ideea îl lovise subit: va organiza o operațiune care să-i aducă onoruri și-i va învăța pe oameni ce însemna cu adevărat să fie în armată. Era de datoria lui să se ocupe orice amenințare neobișnuită și deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ca să-i reînvie obrajii rozalii care-i păleau, dar nimic nu părea a avea vreun efect... Nici micii pești de râu care-i plăceau atât, nici ardeii iuți de temut, din propriul ei arbust de ardei iuți, deosebit de puternici, nici porumbeii cei dolofani și somnoroși, cu carnea lor cea fragedă care se topea în gură, nici peștele auriu enorm pe care îl prinsese în iazul ornamental din grădina mănăstirii. Nu contează... nu contează. În curând avea să-i ofere ceva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-ul lui personal. — Gata? lătră el. Bine, atunci, înainte ma... În momentul acela, deși cerul abia începea să se lumineze, observă, cu ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii sale: acolo, în dudul cel bătrân de lângă poartă, porumbelul verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile cele dulci... sfredelitoare... legate de cântece din filme vechi, pe care mama lui le asculta pe când era copil. Ah, tristețea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fragilă care stătea acum tăcută pe creangă. — O plasă! șopti el. Repede, o plasă, o plasă... Rapid, împunse cu bastonul un soldat uimit. Apoi, înșfăcând o plasă pentru maimuțe din mâinile omului înspăimântat, sări din jeep și o aruncă peste porumbelul verde, în dorința oarbă de a prinde pasărea aceea înșelătoare, de a o ține lângă el cât va trăi în cantonamentul armatei, de a se tortura cu amintirea copilăriei sale, a mamei sale, pe care o iubise cu atâta pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
grea, desigur, ca să o poată arunca un singur om după o pasăre și zbură doar câțiva metri până să cadă pe pământ cu o bufnitură surdă, un morman diform de sfoară de nailon. Stârnind un curent ușor în dreptul urechile sale, porumbelul verde se înălță și, sub privirile sale îngrozite, zbură, pe deasupra capului său, cine știe unde. La naiba! brigadierul izbi cu pumnul în palmă. La naiba, la naiba, la naiba. Era un semn rău. Dar, în definitiv, cine era el să creadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
își băteau aripile și croncăneau printre crengile îndoite. Se poate spune despre păsările din New York că au cam murit, și cine le poate condamna pentru asta? Ele au avut de suferit transformările produse de Manhattan și de secolul douăzeci. Un porumbel englezesc obișnuit ar fi ca un cacadu printre ele - un măcăleandru roșu ar fi ca o pasăre a paradisului în comparație cu ele. Păsările New York-ului sunt trântori bătrâni în straie soioase. Trăiesc din mila publică și pomeni. Tușesc și bombăne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o arsură ușoară cu țigara. Și mi-am spus: asta-i tot ce poți să faci? Ți-ai pierdut până și veninul, sărmană prăpădită, crescută cu uscături și apă, cu gaze de eșapament și gunoaie. În timp ce îmi trăgeam fermoarul, un porumbel a aterizat pe trotuar cu o precizie matematică și a ciugulit un fir de cartof prăjit. Cartof prăjit. Ca tăunii și alte creaturi care își regizează singure micile lor filme, jucând totodată în ele, și porumbelul trăiește într-un ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmi trăgeam fermoarul, un porumbel a aterizat pe trotuar cu o precizie matematică și a ciugulit un fir de cartof prăjit. Cartof prăjit. Ca tăunii și alte creaturi care își regizează singure micile lor filme, jucând totodată în ele, și porumbelul trăiește într-un ritm rapid. E firesc să prefere mâncarea rapidă. Viața unui oraș se desfășoară pretutindeni. Viespea murise. Acul ăla fusese ultimul ei cartuș. Muștele au momente de amețeală și albinele au probleme cu băutura. Ulcerul psihosomatic și colesterolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
soare. Era ceva pervers de satisfăcător în faptul că apa devenea din ce în ce mai murdară. De partea cealaltă a acoperișului se târa în silă Shirley cea grasă, pisica gardianului care păzea depozitul de lângă mine. Cu siguranță credea că e la vânătoare, dar porumbeii nu cred că s-ar fi sinchisit să zboare când o vedeau venind. Nici o pisică domestică, nici măcar cele care țineau la siluetă și făceau zilnic exerciții de coborâre și urcare a hornului de la șemineu, nu s-ar da la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu cred că s-ar fi sinchisit să zboare când o vedeau venind. Nici o pisică domestică, nici măcar cele care țineau la siluetă și făceau zilnic exerciții de coborâre și urcare a hornului de la șemineu, nu s-ar da la un porumbel londonez. Ei erau o dovadă practică a felului în care supraviețuiesc cei care sunt în formă - șobolani supraponderali și bolnavi. Încă nu mâncau carne de om, din câte știam, dar cam ăsta era cel mai bun lucru care se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
care dădeau într-o sală de mărimea unei săli de sport, cu un balcon care o înconjura pe trei laturi. Am clipit, obișnuindu-mi ochii cu semiîntunericul. Ferestrele din tavan erau acoperite cu hârtie neagră. Era o diferență față de găinațul porumbeilor. Fascicole de lumini colorate străluceau de-a lungul balconului, dar principala sursă de lumină era o bucată de material agățată de cel de-al patrulea perete al camerei, pe care erau proiectate o serie de imagini fascinante și halucinante: forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
emoție pe care nu mă așteptam să o simt vreodată - o mare milă pentru acești bieți bărbați. Cum puteau ei să-și exprime personalitatea? — Dă-i drumul acelei domnișoare, Shaw, tună Sir Richard, apropiindu-se de noi. O pereche de porumbei, nu-i așa, Genny? Suki nu-l dăduse pe tatăl ei deloc cu loțiune; fața lui era destul de roșie de la soare. Totuși, era mai bine decât David Stronge de lângă el, a cărui chelie începuse să se cojească, adăugându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bătrânul a început să-mi povestească ceva despre moartea tatălui său. Căzuse în încercuirea de la Stalingrad, iarna, și în primăvară se treziseră cu calul lui la poartă. Era dintr-un sat de prin Vâlcea. Era copil în vremea aceea. Creștea porumbei și i-a venit ideea să trimită porumbei în lume cu câte o scrisorică către tatăl lui, în care îl ruga să se întoarcă acasă. Nu aș fi fost atent la povestirea lui dacă nu mi-ar fi spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]