3,622 matches
-
Cristian Florin CIURLĂU Introducere Perioada postbelică a însemnat, pentru multe țări din Europa Centrală și de Est, printre care și România, o deturnare de la evoluția economico-socială firească într-un regim democratic și cu economie descentralizată competițională, prin impunerea, cu forța armelor, a unui sistem dictatorial de
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
deschis și cu onestitate spre ce societate se îndreaptă. Dacă tranziția spre economia de piață înseamnă crearea unei economii capitaliste, a unei societăți în concordanță cu aceasta, atunci expresia „tranziție spre economia de piață” poate fi înlocuită cu sintagma „restaurație postbelică”, lucru care, se pare, nu folosește nimănui. Este un adevăr elementar că aspectele care privesc definirile date tranziției nu sunt doar semantice, lingvistice, formale, ci au o legătură directă cu legitimitatea opțiunilor care dau conținut și prefigurează rezultatele acestei tranziții
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
economia de piață modernă, eficientă, de nuanță europeană, de tip social, cu înglobarea vectorilor fundamentali ai economiei viitorului. Această opțiune are următoarele motivații: în primul rând, țara noastră are relații economice tradiționale cu celelalte țări europene, în pofida vici situdinilor istoriei postbelice, din cauze care s-au dovedit mai puternice decât confruntările politico-ideologice; în al doilea rând, România are mai multe elemente economice comune cu statele europene decât cu statele de pe alte continente, și, în al treilea rând, este vorba despre considerentul
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
a propozițiilor sale. Trecerea atât de abruptă de la fizica galileano-newtoniană la fizica relativistă a constituit un veritabil pons asinorum în dezbaterile epistemologilor contemporani. Mai mult decât cele două versiuni (restrânsă și generalizată) ale teoriei relativității, fizica cuantică a provocat școlile postbelice de epistemologie, furnizând imaginarului filozofic un spectaculos model holistic al realității. Ontologia cuantică este construită cu presupozițiile nonseparabilității elementelor constitutive ale lumii 1. Louis de Broglie avea deci dreptate să spună că mecanica cuantică a reușit să mute „linia de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prezenței sale - neglijată de Kant, tradiția idealismulului și a neocriticismului german, ratată de Husserl și Heidegger prin structurile de transcendență ale conștiinței (intenționalitatea), întrevăzută parțial de psihanaliză (rămasă la modelele de comprehensiune binare ale metafizicii), revizitată incoativ în fenomenologia franceză postbelică. Darurile marginalitățiitc "Darurile marginalității" Michel Henry este nu doar autorul unei inedite fenomenologii a vieții, ci și cel care a sistematizat istoria filozofiei europene, într-o manieră care-l apropie, prin extensie și radicalitate, doar de Hegel sau Heidegger 1
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
transformări a teologiei Bisericii Catolice - al cărei învățământ era sufocat în perioada interbelică de scolasticismul neotomist leonin - într-o direcție care să vroia să îmbine înțelepciunea nestemată a izvoarelor biblice și patristice cu dificilele revendicări intelectuale și existențiale ale lumii postbelice. Operele teologice ale unor personalități ca Sfântul Grigorie de Nyssa, Fericitul Augustin sau Nicolaus Cusanus au atras, în mai multe rânduri, atenția lui Milbank. În ceea ce privește orientarea sa filozofică, J. Milbank și-a arătat de timpuriu interesul pentru tradiția continentală, privilegiind
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
discursul poetic sărac în figuri, obsedat de transcrierea detaliului banal, conștiința utilității construcțiilor ample, prozastice în poezie, vor reveni în prim-planul literaturii noastre, în forme apăsate, abia în anii optzeci. Însă chiar și până la acel moment, în perioada imediat postbelică și chiar în cea șaizecistă (în plină frenezie a redescoperirii lirismului interbelic), asemenea tendințe au continuat să existe, chiar dacă marginal. 4.5 Funcția terapeutică a (de)mistificării în poezia lui Geo Dumitrescutc "4.5 Funcția terapeutică a (de)mistificării în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
avangardiste amintite, producțiile poeților grupați în jurul revistei Albatros (Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru) mizează în bună măsură pe integrarea valorilor a contrario. Nu cu totul străină de contextul apariției lor într-o perioadă marcată de criză, ca aceea imediat postbelică, această tendință, constând în împerecherea de idee și materie, sarcasm și umor, elevație și spirit lumesc, ascunde, în fond, „neliniștea reprimată a unei subiectivități în căutare de certitudini”322, putând fi, la rigoare, asimilată unei terapii sui-generis. „Tulburători ai ceremoniei
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
românească a deceniului șase, vom repeta, inevitabil, anumite adevăruri care îndeobște se cunosc. Esențială pentru această perioadă a fost considerată redescoperirea lirismului, a ideii de poezie lirică, a individualității creatoare ș.a.m.d., după aberația poeziei propagandistice a primelor decenii postbelice. Este greu așadar să înțelegem exact specificul acestei literaturi și, mai cu seamă, al receptării ei, în afara contextului politic în care a apărut. Desigur, valoarea ei poate părea astăzi discutabilă, iar entuziasmul criticilor importanți ai momentului - disproporționat, însă nu trebuie
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
strategii narative, descriptive și portretistice, nemaiîntâlnit până la el în poezia românească. În aceste condiții, descumpănirea criticilor a fost, până la un punct, explicabilă, iar virulența denigratorilor, normală. Cum ar fi putut fi intuită just semnificația acestei inovații în contextul fenomenului poetic postbelic de la noi, când, după cum s-a remarcat, „nimic nu era mai grav pe la mijlocul anilor ’60, decât să spui despre o poezie că este epică sau că narează, că e prozaică sau că întreprinde monografia unui anumit mediu”389? În La
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Editura Atlas, București, 1997. 132. Manolescu, Nicolae, Despre poezie, Editura Cartea Românească, București, 1987. 133. Manolescu, Nicolae, Metamorfozele poeziei, prefață la antologia Poezia română modernă de la G. Bacovia la Emil Botta, Editura Alfa-Paideia, București, 1996. 134. Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică. Poezia (I), Editura Aula, Brașov, 2001. 135. Marcus, Solomon, Poetica matematică, Editura Academiei, București, 1970. 136. Marcus, Solomon, Întâlnirea extremelor, Editura Paralela 45, Pitești, 2005. 137. Marcus, Solomon, Paradigme universale, Editura Paralela 45, Pitești, 2005. 138. Marino, Adrian, Modern, modernism
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
suport se raportau la drepturile fundamentale ale persoanelor cu dificultăți de învățare, într-o societate bazată pe principii egalitare. Este evident că acest concept nu s-a dezvoltat ca un ideal izolat, fiind necesară încadrarea sa în contextul societăților occidentale postbelice, când se încerca oferirea unor răspunsuri cerințelor privind drepturile egale adresate de anumite grupuri minoritare, autodefinite ca dezavantajate. Astfel, de la început, conceptul era de factură umanistă, fiind bazat pe egalitate ca valoare centrală, cu accent pe libertatea de alegere și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
bani, de frica devalorizării sau a altor accidente inerente războiului, căutau a-i vîrî în ceva solid. Bijuteriile constituiau primul mod de investiție, după aceea imobilele, cu oarecare îndoială în privința celor din urmă, din cauză că experiența arată că rechizițiile sau regimurile postbelice diminuează ori suprimă veniturile imobiliare. De aceea nu erau rari aceia care cumpărau chiar cavouri monumentale. Cererea provoca oferta acelor blazați de misticism și o dată cu asta o ridicare a prețurilor. Universul era plin la "Mica publicitate" de astfel de anunțuri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În ceea ce privește Statele Unite, "noi avem ceva ce le este necesar. Ei au nevoie de legitimitate."21 Aceasta poate duce la o creștere a influenței Canadei în negocierile cu vecinul ei mai mare. Guvernul polonez a hotărât să trimită trupe în Irakul postbelic nu doar ca să facă pe plac Statelor Unite, ci și ca să creeze o imagine pozitivă bine conturată a Poloniei în afacerile internaționale. În anul 2001, când guvernul taliban din Afganistan a pierdut puterea, Ministrul de Externe al Indiei a zburat la
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
pe prietenii noștri din Europa să nu desfășoare rachete."175 A treia dimensiune a diplomației publice o reprezintă dezvoltarea raporturilor durabile cu personalități-cheie prin burse, schimburi culturale, instruiri, seminarii, conferințe și acces la canalele de presă. De-a lungul deceniilor postbelice aproximativ 700 000 de oameni au luat parte la schimburi culturale și academice americane, schimburi care au dus la educarea unor viitori lideri mondiali precum Anwar Sadat, Helmut Schmidt și Margaret Thatcher.176 Charlotte Beers, fostul secretar de stat adjunct
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
care ideologia urii să nu mai înflorească."197 Dar exercitarea puterii dure în campania de patru săptămâni care a răsturnat regimul lui Saddam Hussein a fost partea ușoară a întreprinderii. Germania și Japonia constituie două istorii de succes în era postbelică, însă ambele state aveau societăți relativ omogene, cu o clasă de mijloc destul de importantă și fără o rezistență organizată îndreptată împotriva ocupației americane. În plus, faptul că Irakul deține petrol este o sabie cu două tăișuri, întrucât prea puține economii
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
eb/ eb59/eb59-en.htm, pp. B8, B36, B32, B33. 5. Pew Global Attitudes Project, What the World Thinks in 2002, Washington, D.C.: Pew Research Center for the People and the Press, 2002, p. T49. 6. Sondaj internațional Gallup cu privire la Irakul postbelic "Post War Iraq 2003 poll", declarație pentru presă, 13 mai 2003, accesibil la: http://www.gallup-international.com; Pew Global Attitudes Project, Views of a Changing World June 2003, Washington D.C.: Pew Research Center for the People and the Press, 2003
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
Programul de guvernare 2009-2012.). În Preambulul acestui document se precizează că „Criza financiară declanșată în 2007 s-a propagat rapid într-o economie mondială tot mai globalizată, transformându-se în scurtă vreme nu numai în cea mai gravă criză economică postbelică, dar și în prima criză care prefigurează o reașezare a ordinii economice mondiale. România nu s-ar fi putut sustrage acestui tăvălug, dar, în plus, a fost dezavantajată de lipsa de viziune și responsabilitate politică în perioada de creștere. Pe lângă
Problematica cadrului legal în contextul crizei economico-financiare actuale. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Ioan Ciochină Barbu, Constantin Sălceanu, Andy Puşcă, Angelica Roşu () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2361]
-
mitului. Literatura, așa cum o gândește M. Eliade după 1945, este dependentă În bună măsură de teoria sa asupra omului modern și, În genere, de ideile sale privitoare la simbolismul arhaic antropocosmic. Fără antropologia sa religioasă, n-am Înțelege bine proza postbelică a lui Eliade, dominată, cum vom vedea Într-un capitol următor, de semne, mituri cunoscute sau mai puțin cunoscute, de apariții și dispariții ritualice. Aceste proze sunt „de regulă, considerate fantastice, fără ca Eliade să fi definit exact, explicit, vreodată natura
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
său” ()afirma Eugen Simion. Omul modern nu poate trăi fără „povestiri exemplare”. Narațiunea trebuie să-și recapete „demnitatea metafizică” prin readaptarea ei la conștiința modernă a mitului. Mircea Eliade gândește „renașterea” literaturii moderne prin redescoperirea miturilor. În timp ce aproape toată literatura postbelică Își asumă angajamentul istoriei, Eliade vrea ca „literatura să-și asume angajamentul sacrului camuflat În profan” (/164). De aici decurge funcția inițiatică și recuperatoare a narațiunii mitice imaginate de Eliade: „revelează omului care a „uitat” originile lui mitice și noblețea
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Germaniei unificate în sistemul internațional după Războiul Rece. Instituționalismul Se poate afirma că Germania se încadrează într-un tipar complex de relații interdependente cu celelalte democrații industriale avansate, precum și că participă într-o rețea de cadre multilaterale stabilite în perioada postbelică. Instituționalismul prezice că, în aceste condiții, instituțiile internaționale pot dobândi o valoare fundamentală pentru statele ce-și urmăresc interesele naționale. Acolo unde cooperarea internațională aduce beneficii nete pentru state în termenii creșterii securității sau bunăstării lor în sistemul internațional, statele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în timpul crizelor din Bosnia și Kosovo vine în sprijinul opiniei lui, potrivit căreia Germania adoptă o strategie de putere civilă. El afirmă că profilul discret al Germaniei din timpul crizei nu sugerează în nici un caz o îndepărtare decisivă de orientarea postbelică a politicii externe de la Bonn (Maull, 1995; Maull, 2000). Meiers identifică beneficiile unei astfel de strategii, observând că, "atunci când Germania urmează o politică mai fermă, ridică suspiciuni printre aliați. Pentru a împiedica interpretările greșite ... [Germania este capabilă să] își urmărească
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Rece sugerează că accentul asupra identității distincte a Germaniei ca actor nu este pus în totalitate greșit. Cu toate acestea, el trebuie să fie elaborat și rafinat. Angajamentul Germaniei față de multilateralism nu este un reflex politic pasiv moștenit din perioada postbelică. În schimb, Germania a jucat un rol activ și reflexiv în ajustarea regulilor și procedurilor prin care a participat în instituții internaționale importante, cu scopul de a le menține și extinde cadrul normativ fundamental. Așa cum afirmă Harnisch și Maull, "identitățile
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Doctrina Yoshida, o strategie cu componente atât politice, cât și economice. Din punct de vedere politic, aceasta accepta un rol militar limitat, conform cu angajamentele constituționale japoneze. În termeni economici, la baza doctrinei se afla un naționalism economic orientat către reabilitarea postbelică a Japoniei. Totuși, sfârșitul Războiului Rece a propulsat chestiunea rolului Japoniei în sistemul internațional emergent în prima linie a dezbaterilor contemporane. Odată cu îndepărtarea amenințării reprezentată de un atac direct dinspre Uniunea Sovietică, garanția oferită Japoniei prin alianța cu SUA a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ca reacție la indiciile oferite de structurile interne" (Katzenstein și Okawara, 1993, pp. 116-117; vezi și Macleod, 1997; Inoguchi și Jain, 2000; Katzenstein și Okawara, 2001). În ciuda sfârșitului Războiului Rece, Japonia continuă să exprime preferințe strategice dezvoltate la începutul perioadei postbelice. În general, putem susține predicțiile modelului liberal, deși aceasta nu înseamnă că Japonia și-a conturat un set liberal de preferințe strategice. În schimb, comportamentul din politica externă japoneză iese din cadrul prevăzut de neorealism și instituționalism, din cauza influenței identității interne
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]