1,577 matches
-
în eroare; totuși el va fi un mincinos prin faptul că s-ar da drept autorul acestora (cf. Comitetul Eticii Profesionale 1980:348). N-ar trebui să presupunem că adevărul și veridicitatea sînt noțiuni abstracte care nu ridică probleme. Curentele postmoderniste abia dacă amintesc existența acestei controversate teme. După cum s-a specificat anterior, nenumărate pagini de literatură au fost dedicate caracterului problematic al conceptului de adevăr; comparativ cu acesta, ideii de veridicitate i s-a acordat mult mai puțină atenție. Haviland
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mod retrospectiv cu pozitivismul, a fost atacată vehement, încă din 1970, de către cei care adoptau vreuna din versiunile postmodernismului. Adevărul rămîne un concept extrem de contestat și un subiect de discuție la modă. A explicita varietatea problemelor esențiale puse de scriitorii postmoderniști printr-un vocabular accesibil cititorilor care n-ar fi adepți ai acestui curent poate constitui un studiu exegetic captivant, chiar dacă s-ar axa numai pe tema minciunii. Însă eu unul nu voi încerca acest lucru (cf. Kermode 1991:10). Distincția
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aceeași categorie a minciunii primare (Bailey 1991:122). Această clasificare largă este, după părerea mea, neindicată. Criteriul înșelăciunii a dispărut; de asemenea, Bailey pare să fi pierdut din vedere definiția schițată inițial. Eu unul nu prea văd modul în care postmoderniștii, de exemplu, pot fi considerați complici în "a pretinde că împrejurările sînt altele decît cele reale". Aceeași problemă se pune și în cazul funcționaliștilor, structuraliștilor și adepților altor "curente mai puțin importante". Bailey nu face nici o referință la Nietzsche, însă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
profesioniști. Conform Manualului de pregătire a polițistului (English 1986:100) din Marea Britanie, un ofițer poate fi considerat "martor profesionist" și i se cere să prezinte faptele în mod "obiectiv, corect și imparțial". În poliție nu are ce căuta inexactitatea epistemologică postmodernistă. În general, procesul judiciar include, printre altele, descoperirea, reconstruirea și definirea adevărului. De aceea nu este de mirare că minciunile spuse în tribunal sînt considerate mai grave decît în alte locuri. Aceste minciuni sînt sancționate cu severitate. O trăsătură comună
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fel încît să spună adevărul. Atitudinea pozitivistă pe care Griaule și majoritatea antropologilor sociali ai generației sale (cf. Freilich 1970:564-565 ) au avut-o față de existența unui adevăr etnografic este respinsă de mulți dintre succesorii lor. Într-un climat intelectual postmodernist, popularismul epistemologic, după cum l-am numit eu (Barnes 1981:15, 22; 1990: 4-5), are tendința de a înflori, și afirmații pe care Griaule le considera minciuni au devenit nu obstacole, ci informații cu o semnificație anume. Diferite genuri de înșelăciuni
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
descriere convenabilă a romanului contemporan. Distincția făcută de el a fost, totuși, de curînd adoptată de A.S. Byatt (1990), care își numește cartea sa Posesie, poveste de dragoste. Contrastul între real și fictiv a fost diminuat nu numai de noțiunile postmoderniste asupra a ceea ce este clasificat (Barnes 1981:22) drept popularism epistemologic, însă și de apariția unui gen numit "facțiune", în care se pare că autorul spune: "Unele din lucrurile pe care le prezint sînt adevărate, iar altele sînt false, și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
devine o invenție a etnografului" (Leach 1987:11). Asocierea etnografiei cu minciuna a ajuns chiar să fie la modă, după cum arată și afirmația "Toți antropologii sînt mincinoși", din titlul unui articol de ziar, se pare, mai mult ca o retorică postmodernistă (Michaels 1987). Afirmația nu este detaliată de conținutul articolului (cf. Bailey 1991:103-114). Retorica lui Leach este în concordanță cu binecunoscuta remarcă a lui Lévi-Strauss (1970:6), că "această carte despre mituri este ea în sine un fel de mit
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
întregime din propriile talente șamanice și din abilitățile lui literare și imaginative. În loc să încerce să descopere dacă a vrut sau nu Castaneda să inducă publicul în eroare și, de asemenea, să-și păcălească îndrumătorii de la universitatea din California, unii comentatori postmoderniști (cf. de Mille 1980) au considerat această problemă irelevantă. Silverman (1975:xi) spune: "Pe mine nu mă interesează absolut deloc dacă "evenimentele" relatate de Castaneda au fost reale sau nu". Însă în ce calitate face Silverman această afirmație? Probabil mai
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tare a unui tip de roman numit epopeic-simbolic (mitopoetic), a cărui descendență este urmărită până la Thomas Wolfe. În special în dimensiunea sa metapoetică modelul melvillian este proiectat ulterior asupra romanului american și european modern, urmărindu-i-se tentaculele până la narațiunea postmodernistă. Nu numai poetica și exegeza de text profită de pe urma acestei practici interpretative, ci și un anumit tip de comparatism intertextual, folosind opera unui autor drept grilă de referință pentru comentarea altor opere, din timpuri și din spații culturale diferite. Hermeneutical
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
fi fost cel mai sistematic discurs alternativ față de cel al puterii, ideologiile estetice asumându-și, în diverse etape istorice, un rol activ în schimbarea socială. Iar elementul cultural portant, locomotiva care a tractat garnitura literaturii a fost conștiința critică. Paradigma postmodernistă parvine în România ceaușistă, printr-un efort critic (subteran, disperat), să țină pasul cu Vestul. Traducător asiduu din literaturile anglo-saxone în română, tălmăcitor și comentator al culturii românești peste Ocean, C.-P. este exemplarul unei specii mai degrabă rare: teoreticianul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
Virgil Nemoianu, Anatomia Balenei albe, „American Studies International”, 1983; Adrian Marino, De ce anti-mimesis? JL, 1990, 50-51; Cristian Moraru, Intelectual Diaspora and Critical Spirit, „Romanian Review”, 1990, 4; Virgil Nemoianu, Filologi români în America, RL, 1991, 3; Cristian Moraru, Mică vitrină postmodernistă, CNP, 1991, 38; W. Baker, Recent Work in Critical Theory, „Style”, 1992, 4; Cristian Moraru, Interpretare și pedagogie. Pentru o revalorizare a poststructuralismului, CNP, 1992, 1-2; Românii, 96-97; Laurence M. Porter, „Hermeneutical Desire and Critical Rewriting”, „Yearbook of Comparative and
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
și de distrugere În masă, ca urmare a acțiunilor unor „state-bandit” sau ale unor actori de tip non-statal, precum rețelele teroriste internaționale Complexitatea lumii postbelice a indus necesitatea diversificării cadrului teoretic al domeniului relațiilor internaționale, prin consolidarea paradigmelor liberală și postmodernistă cu precădere. Noile conceptualizări ale securității, datorate Școlii de la Copenhaga sau, mai general, grupului de cercetători care activează În jurul lui Barry Buzan de mai bine de două decenii, au reușit două lucruri fundamentale. Mai Întâi, prin discutarea unor problematici precum
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
străini la Universitatea ieșeană, fiind apoi transferată, scurtă vreme, la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Ateneu”, „Saeculum”, „Limbă și literatură” ș.a. După 1989 U. începe să scrie proză. Romanele sale, în manieră postmodernistă, se încadrează în tipologia campusului universitar, între formula romanului cu cheie, gen Bietul Ioanide de G. Călinescu, și formula umoristico-intelectualistă a englezului David Lodge. Prima experiență în acest sens este romanul (eseu, narațiune, comentariu psihologic, estetic, politic etc.) Universitatea care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
o serie de „jocuri de limbaj” sau „jocuri de sens”, care se dovedesc a fi doar pure „speculații lingvistice”, „licențe lingvistice” fără vreo legătură solidă cu realitatea, dar cu efecte notabile asupra receptorului. În acest cadru intră: unele încercări poetice postmoderniste, unele producții literare, unele încercări retorice, fenomenul „limba de lemn” și poate multe altele. Minciuna, ca stratagemă discursivă manipulatorie, prezintă atât sens cât și referință, valoarea ei referențială fiind însă falsul. Este cu atât mai greu de depistat și de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
lui Eminescu 1877-1883, 1888-1889, Editura Minerva, București, 1996, p. 5. 511 V. interpretările lui A. C. Popovici, Alexandru Andriescu și Doru Scărlătescu. 512 Reprezentativă, în acest sens, este generația Grama, deschisă de călugărul Alex. Grama și continuată de reprezentanți ai generației postmoderniste, printre care amintim pe Nicolae Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu. 513 V. interpretările lui Dobrogeanu Gherea, Eugen Lovinescu, Nicolae Iorga, iar mai recent, pe cele ale lui Zigu Ornea, Florin Mihăilescu și Alexandru Sereș. 514 Al. Paleologu, " Cum stăm
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mine. Prin urmare, nu mă simt în nici un fel legat de postmodernism"4. În completare la acest tip de reacții este de menționat atât acerba identificare a inițiatorilor acestui curent, care, în filosofie par a fi Nietzsche (perceput drept un "postmodernist avant la lettre") și Heidegger, cât și tendința de a coborî cât mai mult în timp și, retroactiv, de a găsi o serie de motive postmoderne, sau de a eticheta astfel o serie de autori care au activat cu mult
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
totalitate și al valorificării fragmentarității, localului, pluralității și discontinuității, fenomenul postmodern nu se poate autoproclama ca fiind universal, ci, dimpotrivă, reacția pe care dorește să o instituie este aceea de critică și problematizare, de descoperire și ridiculizare a presupozițiilor. Problematica postmodernistă reprezintă o adevărată provocare și pentru istorici, care sunt confruntați cu necesitatea revizuirii răspunsului la întrebarea: "ce este sau ce se mai înțelege prin istorie?" (de altfel, una dintre diferențele clasice dintre postmoderni și antipostmoderni este chiar interpretarea divergentă în ceea ce privește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
observă la Hutcheon aceeași tendință de a include trecutul în prezent, dar, ca și la Eco, acest lucru nu se mai realizează ideologic sau inocent, ci prin revizuire și interpretare, înlocuindu-se astfel reducționismul și profetismul modernismului cu o atitudine postmodernistă hibridă, paradoxală, ambiguă, dar totuși implicată și conștientă. Aceste caracteristici ale includerii și interpretării trecutului în postmodernism sunt foarte ușor de desprins și din exponatele artei postmoderne, care recuperează din plin tradiția, transformând trecutul, dintr-un spațiu sobru, muzeal, depozitar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pare a necesita o discuție prin raportare la poststructuralism, ale cărui teze le preia într-o anumită măsură. De asemenea, aceeași dificultate a încadrării unui gânditor în interiorul unui curent subzistă, întrebările viitoare putând fi de genul "este Foucault poststructuralist sau postmodernist?". 1.2.2. Câteva exemple O trăsătură importantă a poststructuralismului, care va marca și gândirea de tip postmodernist, rezidă în modalitatea de a valoriza semnificantul în raport cu semnificatul, instabilitatea sensurilor, precum și jocul intertextual. În acest sens, Jacques Derrida a jucat un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
De asemenea, aceeași dificultate a încadrării unui gânditor în interiorul unui curent subzistă, întrebările viitoare putând fi de genul "este Foucault poststructuralist sau postmodernist?". 1.2.2. Câteva exemple O trăsătură importantă a poststructuralismului, care va marca și gândirea de tip postmodernist, rezidă în modalitatea de a valoriza semnificantul în raport cu semnificatul, instabilitatea sensurilor, precum și jocul intertextual. În acest sens, Jacques Derrida a jucat un rol important, iar deconstrucția metafizicii prezenței va conduce la o adevărată critică a filosofiei moderne, instituind noi teorii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cultural de sfârșit de mileniu"81 și își exprimă neîncrederea în consecințele pluralismului adoptat de către postmodernism, care ar duce la un feyerabendian "anything goes", concluzia aplicată literaturii 82 și criticii literare fiind aceea că " Nu cred că avem o literatură postmodernistă și cu atât mai puțin o "generație" de autori postmoderni (să nu se supere tinerii scriitori din anii '80)"83. De altfel, există în spațiul românesc în ceea ce privește discutarea postmodernismului, o adevărată reeditare a celebrei teorii maioresciene a "formelor fără fond
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Încă din anii 1980, Habermas a intrat în dezbaterea postmodernă, articolul "Modernity An Incomplete Project"109 și Discursul filosofic al modernității 110 putând fi lecturate ca reflecții constante asupra modernității și răspunsuri mai mult sau mai puțin directe aduse criticilor postmoderniste. În viziunea lui Habermas, teoriile postmoderne reprezintă un atac la adresa modernității și a caracteristicilor ei progresive, cum ar fi democrația, diferențierea culturală sau rațiunea critică; de asemenea, critica pe care o va întreprinde asupra unor autori precum Nietzsche, Derrida sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este tipul de abordare în care se găsesc. În caz contrar, demersurile lor vor fi analizate din perspectiva mai largă a fenomenului postmodern în genere. De altfel, din punctul meu de vedere, doar împreună ambele tipuri de discurs (postmodern și postmodernist) pot realiza o imagine adecvată a acestui subiect; reflecția estetică, literară sau filosofică care constituie în linii generale discursul postmodernismului neputându-se explica coerent în lipsa unei fundamentări din perspectiva schimbărilor sociale, structurale, organizatorice, economice și politice. 2.3. PostMODERNism sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu acest concept, nu trebuie să interpretăm postmodernismul ca un curent artistic autonom. Faptul că rădăcinile sale se găsesc în viața de zi cu zi reprezintă una dintre trăsăturile sale cele mai evidente"179. În concepția sa, miezul gândirii filosofice postmoderniste s-a alcătuit prin evidențierea problemelor cu care se confrunta proiectul iluminist, de cele mai multe ori reacția fiind aceea a abandonării sale complete, pornind de la modelul "creației distructive", reliefată de către Nietzsche. Filosofia postmodernă se manifestă așadar prin refuzul raționamentului abstract și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
explicită a lui Hassan pentru postmodernism, dar arată că "această gândire de tipul "ori/ori" sugerează o rezolvare pentru ceea ce văd ca fiind contradicții nerezolvabile din interiorul postmodernismului. De exemplu, eu l-aș vedea mai puțin ca pe un joc postmodernist în opoziție cu un scop modernist, cum pretinde Hassan, ci mai mult ca pe un joc cu un scop. Lucru valabil pentru toate opozițiile sale: postmodernismul este procesul de făurire a produsului; este absență în cadrul prezenței, este dispersatul care necesită
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]