1,576 matches
-
că „triste Trieste” nu are suflet, doar o minte germană și un stomac italian, cartea conferă locului suflet, dar și „o minte italiană și un stomac german”. Fidel nevoii omenești de a traversa spații, limbi și culturi, autorul confruntă pericolul „postmodernist” al egalizării și uniformizării unor comunități precum cele ale Triestului și, mai ales, al „degradării lor În decorație kitsch”. Ideea scrierii pornise, ne relatase În clasă autorul, de la contribuția sa la un număr din 1991, dedicat călătoriei, al ziarului Corriere
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
călătorie inițiatică pe exoticul drum al mătăsii. Farmecul povestirilor fantastice ale lui G. rezidă, de cele mai multe ori, în ambiguitatea semnificației, în umorul și ironia, savuroase, ale dialogurilor și în prospețimea (re)interpretărilor și (re)combinărilor tematice și stilistice. Un roman postmodernist, totodată situat în descendența Școlii de la Târgoviște, este Spiriduș sau August 1999 sau Sfârșitul lumii (2001), burlesc și ingenios construit, care exploatează ludic tema „milenaristă”, oarecum la modă în proza momentului. Monografia Ion Creangă (2002) are calitățile unei cărți cu
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
La Chambre claire in 1980 și mai ales acum, după publicarea ultimelor sale cursuri comentate cu aplicare de Antoine Compagnon Într-un număr recent din Critique: Barthes apare aici un tradiționalist, nostalgic după o literatură elitară, după galaxia Gutenberg, etc.). Postmoderniștii americani și noii romancieri francezi au evoluat paralel, atît pentru că estetica lor avea presupoziții diferite, cît mai ales pentru că diferența În cauză era, din partea franceză În mod sigur, ierarhizantă. E drept, apare la Începutul deceniului nouă generația nouă de la Minuit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reprezentate de filozofi adesea calificați astăzi de postmoderni, ca Jacques Derrida sau Michel Foucault.” (subl. mea). Astfel că Taylor, care este, pornind de la o presupoziție terminologică atribuită doxei, anti-postmodernist, Împărtășește, mutatis mutandis, aceleași puncte de vedere cu Rorty care este postmodernist. Astfel că se naște ideea greșită a unui postmodernism nihilist, anti-umanist, răspîndită de unii teoreticieni americani tradiționaliști, idee preluată apoi de foaerte mulți comentatori ai prezentului cultural. Ultima victimă, În România - desigur, nu cu totul inocentă - este Ciprian șiulea. El
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
identitatea privată și publică se cîștigă astăzi, procesul delocalizării. Nu e nevoie pentru aceasta să rcurgem la teoria anarhistă a deteritorializării deleuziană. Edward W. Soja, David Harvey și Nicholas Entrikin vorbesc despre societatea contemporană În termeni economici. Ei sînt astăzi postmoderniștii marxiști pe care Roger Friedland Îi „fotografiază” Într-un comentariu la cîte o carte a fiecăruia. Soja vorbește despre o renegociere dintre centru și periferie generată de felul În care operează acumularea de capital, prin „transferuri interregionale de profit”. Pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și metaforic, care îndepărtează punctul său de vedere de orice aplicare sociologică și istorică. Limbajul său vag și neprecizat a făcut poate ca ele să fie apreciate de cei care au încercat să le interpreteze ca pe o eventuală „etică postmodernistă”. Persoană, sociologie, economie Noțiunea de „persoană” a fost în mod constant corelată cu manifestarea, expresivitatea, comunicarea, afirmarea individului uman ce stă „față în față” cu altul sau, în general, cu alții. Dezvoltarea sociologiei are în vedere acest aspect al manifestării
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a vieții, București, 2000; Softwin, ed. și pref. Nicolae Țone, București, 2001; Liderul zidit în lapte, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Doi poeți, RL, 1988 10; Constanța Buzea, Singurătatea își asumă poetul, AFT, 1988, 3; Marin Mincu, Doi poeți postmoderniști, RL, 1988, 15; Petru Poantă, Doi poeți, TR, 1988, 18; George Vulturescu, „Johann”, alte zile străine, PSS, 1993, 10-11; Andreea Deciu, Exterminat în lagărul poeziei, RL, 1994, 29; Poantă, Scriitori, 96-98; Ileana Comănescu, Autobiografia conștiinței estetice, CC, 1995, 1-2; Gheorghe
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
reprezenta un balon de oxigen pentru producătorii de hardware, care, pe fondul scăderii vânzărilor de sisteme („cutii”), se transformă În furnizori de servicii. 3.9.8.3. Noua teorie a manufacturăriitc "3.9.8.3. Noua teorie a manufacturării" Firma postmodernistă de la Începutul secolului XXI nu va mai fi de esență mecanică, ci conceptuală. Această inovație pornește de la patru principii și practici manageriale: • Controlul statistic al calității este o metodă științifică de evaluare a calității și productivității procesului de manufacturare și
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Sorkin, Pitești, 1999; Poeme politice, Botoșani, 2000; Poetrix, Pitești, 2002. Repere bibliografice: Cristea, Faptul, 189-192; Constanța Buzea, „Hipermateria”, AFT, 1981, 1; Tartler, Melopoetica, 174-178; Micu, Limbaje, 125-127; Steinhardt, Monologul, 185-189; Simion, Scriitori, IV, 561-568; Coșovei, Pornind, 141-147; Andreea Deciu, Metafizica postmodernistă, RL, 1992, 41; Țeposu, Istoria, 88-89; Ovid S. Crohmălniceanu, O proorociță optzecistă, CC, 1993, 5-6; Munteanu, Jurnal, V, 172-175; Vasile Spiridon, Cosmicitatea asumată, ATN, 1993, 7; Gheorghe Grigurcu, Despre postmodernism, RL, 1997, 29; Regman, Dinspre Cercul Literar, 149-153; Dicț. scriit
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
acrediteze vreo „Mare Narațiune Totalizatoare și Raționalizată”, de genul acelora considerate caracteristice pentru modernism. Povestea Marelui Brigand este un roman antirealist, elaborat cu instrumentar, recuzită și tehnică de aparență „realistă”, puse în operă cu virtuozitate. Se desfășoară pe coordonate specific postmoderniste, urmând motivul complex și caracteristic al complotului ocult, cu dezvoltare în scenariu apocaliptic. Coordonatele pe care e construit sunt parodierea ori „reciclarea”, recuperarea mitului cristic (un tânăr a cărui biografie o „copiază” grotesc pe cea a Mântuitorului e găsit mort
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
a ajunge la separarea instituțională? Care factori din istoria românească recentă constituie impedimente în calea unui asemenea rezultat? Acestea sunt întrebări importante la care trebuie să răspundă specialiștii în istoria recentă a României. David Gress notează că „problema relativiștilor și postmoderniștilor era că voiau să nege atât moralitatea, cât și existența unei cunoașteri în afara culturii, în timp ce-și păstrau propria moralitate antioccidentală imună față de această negare. Dar, potrivit lui Gellner, deși nimeni nu poate fi sigur «dacă într-adevăr posedăm o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pe cât fusese în tradiția clasică, iar unitatea nu mai poate să o absorbă fără a o elibera în același timp. Așa apare "formula magică" atunci, referențială astăzi, pentru postmodernitate, a egalității: "Pluralism = Monism". Jacques Derrida s-a recunoscut la fel de puțin postmodernist ca și poststructuralist. Iar atunci când a discutat despre postmodernitate în legătură cu ideea apocaliptică a sfârșitului, nici nu i-a acordat un după, ci numai un alături, nici noutate, ci numai diferență. Totuși efortul lui de a depăși metafizica este la fel de evident
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ca și poststructuralist. Iar atunci când a discutat despre postmodernitate în legătură cu ideea apocaliptică a sfârșitului, nici nu i-a acordat un după, ci numai un alături, nici noutate, ci numai diferență. Totuși efortul lui de a depăși metafizica este la fel de evident postmodernist pe cât este de poststructuralist pentru că soluția este pluralitatea. O astfel de pluralitate principială, nu o multiplicitate superficială, caută Derrida atunci când pretinde o nouă scriitură care să vorbească în același timp mai multe limbi și să articuleze concomitent mai multe texte
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pasăre capabilă (și mai ales dornică) să imite ciripiturile și trilurile oricărei specii de cîntătoare din vecinătatea ei. O imitatoare de geniu, un fel de poetă specialistă în parodii sau doar un epigon al maeștrilor pădurii, o decadentă sau o postmodernistă talentată. Este vorba de graur. Oamenii se războiesc cu graurii pentru că dau iama, în stoluri mari, în vii și livezi. Cam obișnuiți să profite de pe urma creației altora, ca toți postmodernii, ei mănîncă pe-nfundate struguri și prune, evitîndu-le însă, cu
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
la sută că literatura mai poate deține un mare rol. Da, poate doar întru salvarea individuală, a persoanelor cultivate, nu însă a mulțimii obișnuite cu mijloacele mass media și electronice. Dar tocmai în această literatură chat, ca și în cea postmodernistă, se produce o dizolvare a frontierelor între viață și ficțiune... Această dizolvare este deja conținută și în cartea de față, în Călătoriile transilvane. Și aici am încercat să disloc linia de separație între realitate și amintiri. Am confruntat chiar amintirile
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
cușcă de vrăbii". În colecția de antologii ,Literatura basarabeană în secolul XX", inițiate de Editura ,Știința-Arc" din Chișinău, Nicolae Leahu realizează o antologie a poeziei basarabene. Începe cu Alexei Mateevici și Pan Halippa, trece prin toate perioadele - interbelică, proletcultistă, neomodernistă, postmodernistă (delimitările nu sunt marcate în antologie) - și ajunge până la poeții cei mai tineri, debutați la sfârșitul secolului XX, în anii '90. Acoperă deci un secol întreg, cu toate fluctuațiile. Un studiu introductiv al lui Nicolae Leahu explică procesul istoric al
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
basarabean, inteligent și inventiv. Semnalez doar că mă aflu în contradicție de opinie cu Alex. Ștefănescu, care crede că basarabenilor ,nu le stă bine să profeseze postmodernismul" (p. 270). Invit, pentru edificare, la lectura a doi dintre cei mai talentați postmoderniști basarabeni: Arcadie Suceveanu și Emilian Galaicu-Păun. Ar mai putea fi și alții. Dacă în cadrul postmodernismului valorile poetice din cele două părți ale Prutului sunt sensibil apropiate (cu excepția lui Cărtărescu, fără un echivalent), în sfera neomodernismului dezavantajul poeziei basarabene mi se
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
a doua oară pentru că se ivește la începuturile manifestării fenomenului în cauză. Glumind un pic, dacă luăm în considerare postmodernismul, acest concept atît de lax, drept un clasicism al modernismului, de ce nu l-am numi pe autorul Paradisului suspinelor un... postmodernist? Adevărul este că Ion Vinea învedera un temperament nu tocmai potrivit aventurii avangardiste, ci, dimpotrivă, unul interiorizat, pasiv, cu tangențe bacoviene. Visător cu toate farurile conștiinței poetice întoarse spre viața interioară, macerat de tristeți fără soluție, de la un punct încolo
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
a interpretării. Există o unică interpretare corectă a unui text literar, sau dimpotrivă, o serie aproape nelimitată de posibile scenarii de lectură, toate pornind de la același text și ducînd la rezultate spectaculos diferite? Practica interpretativă curentă, nutrită la teoriile unor postmoderniști radicali ca Stanley Fish (între mulți alții) pare să opteze mai degrabă pentru a doua variantă, cea a plurivalenței, a alternativei, nu a adevărului unic. Dar oricît de atrăgătoare ar fi perspectiva unei asemenea dezinvolturi de lectură, măcar pentru extazul
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]
-
sub comunism? Nicolae Manolescu însuși concepe canonul ca pe o suprapunere multiplă: valoarea dată de cota critică, succesul și o serie de factori variați, sociali, morali, politici și religioși. Cum putem noi accepta un canon politizat după experiența comunistă? Dacă postmoderniștii au triumfat teoretic, de ce au eșuat practic? Dacă există un contra-canon, atunci care e acesta și cine nu e de acord cu el? Până una alta, cine îi contestă pe Dimov, Naum, Radu Petrescu sau pe târgovișteni, nume tot aduse
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
cu valoarea unui strigăt existențial. care a înscris un fenomen unic în spațiul basabean, ca și în cel larg românesc postdecembrist, fiind cântată de stadioane întregi de tineri și circulând asemeni folclorului. Bagatelizată, din păcate, de ignoranți sau răuvoitori, de postmoderniștii marcați de sindromul demolărilor și demitizărilor - care n-au privit-o prin prisma necesarei opere de unire a celor două maluri de Prut prin vers incendiar și muzică pe care aceasta a făptuit-o, a realităților basarabene, a Basarabiei reale
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
eul poetic nu-și pierde defel substanță filosofica a discursului implicit despre sex și text. Sau - de ce nu - despre textul că sex! La rampă "se citește" limpede ambiguitatea declarată a virtuților scriiturii, aceleași la structuraliști, ca și la suprarealiști ori postmoderniști. Recunoscută pentru predilecția de a reactualiza mituri (lucrează în prezent la un proiect internațional inspirat de figură lui Ghilgames), Saviana Stănescu propune o imagine frisonanta, cu rezonante în legendă Meșterului Manole. Bărbații, după ce creierele le-au fost aduse "în erecție
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
Ce anume le permite să reziste, în pofida timpului, a schimbărilor de mentalitate, a povîrnișurilor istoriei, a ascensiunii și decăderii unor curente filozofice? Simplu: valoarea estetică. Dar cum știm, în plină epoca postetică (vezi MacIntyre), postmetafizică, postkantiană, ca să nu mai zic postmodernista, ce înseamnă valoare, ce înseamnă estetic și, deci, ce înseamnă valoare estetică? Unitatea de măsură a acestei valori este, crede Harold Bloom, sinele individual. "Autoritatea estetică sau puterea estetică sînt tropi exprimînd energii eminamente solitare, nu sociale", declară tunător criticul
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
fiecare celulă” ( Poemul cu mâinile ude) sau, și mai explicit, „textul nu este altceva decât o anagramă a trupului ... În textul pe care l-am scris există palimpsestul trupului meu.” (Alchimia textului) Și iată-ne ajunși la mult frecventatul topos postmodernist al palimpsestului și al intertextului: „Dacă aș dori să recompun caleidoscopul sufletului meu (...) Atunci ar trebui să transform trupul meu într-un sertar, plin cu citate, ca/ o cutie de vioară în care am închis o mulțime de greieri./ Pentru că
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
pentru care cultura era doar un pretext. Un curent cultural e și/numai o ideologie? Pot fi ideologiile exclusiv instrumente de manipulare? Dacă nu se poate stabili nici o relație între tradiționalismul și autohtonismul antioccidentalist protocronist și antimodernismul (atît cît e) postmodernist, atunci înseamnă că avem de-a face cu două probleme total diferite. Postmodernismul nu e precum protocronismul izolaționist o politică culturală (sau doar literară) naționalistă (antimodernistă și antisincronistă), primitivă, confuză și aberantă ca orice produs ideatic totalitar, ci un epifenomen
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]