1,960 matches
-
cercetările sale mult devotament și multă grijă. îmbina cultul celebrării cu cel al exactității. Studiul cel mai bun pe care mi l-a dat spre publicare, „Contribuții la viața lui G. Ibrăileanu” (cinci părți), îl considera el însuși un „omagiu postum” adus criticului care îi fusese profesor în facultate. Omagiul consta în efortul de a strînge orice amănunt despre acesta. Cînd a terminat ultima parte avea starea de ușurare și de bucurie a unuia care și-a îndeplinit o mare datorie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și ultima secvență din serialul G. Ibrăileanu, pe care mă grăbesc să o trimit. Vă mărturisesc sincer că-s foarte bucuros. A fost o muncă care m-a obosit. Dar am făcut-o cu plăcere. O consider un modest omagiu postum adus fostului meu profesor de la Facultatea de Litere a Universității din Iași... Pentru un alt număr v-aș putea trimite o corespondență între Eugen Vaian și Panaite Mușoiu, care privește școala nouă . Este foarte interesantă. Originalele scrisorilor aparțin fiicei lui
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în rândul intelectualității ieșene din acele timpuri precum: Corneliu Baba, George Lesnea, Petru Hârtopenu, Ion Frunzetti, prof.dr. Gr.T. Popa, Alexandru Miller, Ștefan Nicolau. De la Alexandrina Miron-Tănăsescu au rămas manuscrisele unor lucrări literare (poezie, dramaturgie, memorialistică), parte în curs de tipărire postumă. A fost traducător autorizat, cunoscând foarte bine limbile franceză, engleză și italiană. În domeniul medicinei s-a remarcat prin combinarea rigorii științifice cu respectul față de bolnavi. Dotată cu un bun simț clinic și având o experiență acumulată în timp, a
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
își repornea inima cu defibrilatorul din mașină, cîștiga și îl lăsa pe adversar să-și ia revanșa la o partidă de tortură genitală. Pentru prima dată într-un film cu Bond, spectacolul era Bond însuși. și era tare. Un triumf postum pentru Fleming, care figurează pe genericele tuturor filmelor ca părinte al lui Bond, dar căruia filmele rareori îi fuseseră fidele. întorcîndu-se în sfîrșit la el, 007 părea să fi primit o nouă viață. Dar n-a durat. După încă un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
căsătorise și se Întorsese În Elveția, doar cu doi ani Înaintea Mademoisellei, cu care nu era În termeni buni când trăiau amândouă sub același acoperiș. Întotdeauna te simți În trecut mai În largul tău, fapt care explică În parte iubirea postumă a acelor doamne patetice pentru o țară Îndepărtată și - ca să fim absolut cinstiți - destul de Înfricoșătoare, pe care ele n-o cunoscuseră de fapt niciodată cu adevărat și În care nici una nu fusese prea fericită. Întrucât nu era posibilă nici o conversație
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
treabă, corpul ei rigid acum a început să alunece pe căptușeala coșciugului, s-o ia la vale, ca o sanie, gata-gata să iasă afară din el... N-am fost în stare s-o scutesc pe mama de această penibilă pățanie postumă... * Nu am purtat doliu după mama. Sau nu multă vreme. Și totuși, un semn de doliu există, undeva printre hârtiile mele. Mai exact în manuscrisul Dicționarului personajelor lui Dostoievski. Când mama s-a îmbolnăvit pe neașteptate, lucram la personajul Katerina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
biserici, prăvălii... O imensă suprafață, netedă ca palma, agresându-te prin caracterul ei dezolant, de spațiu devastat de o catastrofă. Cum s-o fi născut în sufletul meu acel sentiment pe cât de bizar pe atât de precis conturat, de contemplare postumă? Încerc să mi-l explic prin „imposibilitatea” unor transformări de asemenea proporții. Care, în mod normal, necesită un lung interval de timp (decenii, o jumătate de secol cel puțin). În orice caz un interval căruia eu n-aveam cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
optimiste, șansa mea de viață. Numai într-un viitor destul de îndepărtat era posibilă o metamorfoză atât de radicală a unui peisaj familiar: un viitor pe care n-aveam să-l apuc ca om viu. Ceea ce vedeam reprezenta imaginea unei realități postume, presupunea o durată în care era fatal să mă „înec”. Contemporan cu noua față - complet rasă, ca să zic așa - pe care o avea bucata mea de București nu puteam să fiu decât de dincolo de mormânt. De aici probabil sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
adică scriu) îmi amintesc că noaptea am visat un cadavru, cadavrul unui cunoscut, al unei rude (unchiul Costea?); un cadavru deshumat, după câțiva ani, dar nedescompus; și că imediat m-am gândit - în vis - la mama, la starea trupului ei postum, cu speranța că poate și el e nevătămat, necorupt, întreg... * 28 august 1990. Împlinim 25 de ani de căsătorie. Ar fi trebuit să sărbătorim „nunta de argint”. Nu o sărbătorim: nu avem nici cu ce (săraci am fost și înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Mamă, de ce îmi apăreai atât de rar în vis?” „ - Ca să te cruț... Pentru că în fiecare seară îți era teamă că o să mă vezi în vis...” * „ - Interceptasem de mult, în acea frumoasă după-amiază de toamnă, una din cele mai frumoase zile postume ce mi-au fost dăruite, mașina domnului Golumbeanu care vă aducea de la Snagov și care intrase în București pe un drum mai puțin circulat, ce intersecta linia de centură a orașului. Vă vedeam ca pe un ecran, Dacia roșie aluneca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să nu fie, crede în scrisul lui, dar dacă se înșală ? Nici celebritatea nu e la urma urmei o garanție. Poate fi o eroare, o neînțelegere, o întâmplare, o involuntară impostură, ce se va destrăma spre rușinea lui, antumă sau postumă. E divizat între vocație și îndoială (aici ar fi poate o deosebire : grafomanul are numai vocație, nu și dubii). „J’aurais écrit de toute façon”, declară Eugène Ionesco, ajuns în culmea gloriei (cf. Antidotes, Gallimard, p. 181, sqq.). Ar fi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din marea operă totală și prelucrate izolat ; poetul, spune Călinescu, „nu apucase a arunca din spiritul său decât firimituri, sclipitoare firimituri ”. De aceea, socotim că, deși la prima privire se impune în chipul cel mai evident deosebirea dintre antume și postume, ca și cum ar fi două lumi ce ar avea fiecare alte legi și moduri de existență, ele reprezintă totuși, în esență, același univers. După cum ni se pare fals, de pildă, a hotărnici la Goethe între primul și al doilea Faust, am
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu reiese nici o judecată de valoare, într-un sens sau altul, dar „ecumenicitatea” antumelor e un fapt hotărâtor în conștiința culturală românească. Mutatis mutandis, punctul de vedere al lui Ibrăileanu rămâne valabil, bineînțeles nu în ce privește concluzia, inadmisibilă azi, a eludării postumelor de la receptarea estetică, ci în afirmația că oricum antumele sunt partea propriu-zis realizată a unei opere care e, totuși, cum spuneam, împreună cu postumele, un tot solidar, rotund și concentric, în ciuda hiatusului aparent. În ipoteza, în fond lipsită de rost, dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
realizată”, deci cu audiență largă, ar fi fost mult mai întinsă. Chiar antumele existente, considerate din perspectiva postumelor, dobândesc parcă un relief mai puternic ; se face simțită amplitudinea „valurilor de fund”. Separația radicală (falsă, după părerea noastră) între antume și postume o ia I. Negoițescu drept un dat incontestabil. El face din această separație o opoziție, iar din opoziție o alternativă pe care o tranșează categoric în defavorul antumelor. În cartea sa, de altminteri admirabilă, Negoițescu ia ca punct de pornire
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
poeziei eminesciene, de „pirosfera” ei ; arsura acesteia îl face, firește, mai puțin sensibil la mișcarea sferelor mai îndepărtate, de unde și poziția restrictivă, oarecum „segregaționistă” în cuprinderea operei lui Eminescu. Dar aceasta rămâne un tot solidar, cum spuneam, cu antume și postume, cu neptunic și plutonic. Când am numit postumele o dată „zăcământ subteran”, iar altă dată „masa subacvatică a ghețarului de la suprafață” (dacă aceste comparații au avut cumva norocul - ne întrebăm cu sfială - ca și cititorul să le găsească oarecum nimerite), foloseam
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și nu tragicul. În apărarea lui Pirgu În liniștea cabinetului său, Pașadia elaborează de câteva decenii o vastă operă literară, evident nu ficțiune, ci desigur istorie, memorii, meditații filozofice și morale, operă ce i-ar fi asigurat o perpetuă glorie postumă, „lucrări - apreciază naratorul - pentru scrierea cărora regăsise pana cardinalului de Retz și cerneala lui Saint-Simon, file vrednice de Tacit”, din care însă nimeni pe lume nu va cunoaște un singur rând. Dulapurile perdeluite în care sunt înșirate volumele manuscrise nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu !” Răzbunarea cade în gol, căci „patria ingrată” nu va avea niciodată habar de darul neprețuit ce i se refuză. A ! Răzbunarea e cu atât mai dulce, cu cât singur răzbunătorul o știe, savurându-i în taină efectele, fie și postume ? Dar pentru aceasta trebuie ca efectele să se producă, să fie resimțite la un moment dat de cei vizați. Au fost autori care și-au distrus cu voință opera, sau o parte a ei, ca Gogol, Kafka și alții, dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu toată modestia cuvenită să mă autocitez, dar poate că voi fi scuzat dacă gestul acesta nu va părea nepotrivit : mi s-a întâmplat să scriu, e mult de-atunci, că aforismul poate fi și un element al poeziei. Cartea postumă a lui Marius Robescu ̀ mi confirmă această părere. Asta are în definitiv importanță numai pentru mine și ar fi grotesc să-mi revendic vreun merit, care în speță e nul. Dar însemnat ̀ îmi pare că Robescu a dus
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
noapte de An Nou fără René. Fața mea s-a schimbat între timp. Prietenii sunt mirați vorbindu-mi de „noua ta frumusețe”. O enigmă hormonală după traumă și eliminarea unui cheag de sânge despre care crezusem că era „copilul nostru postum”. Bucata de sânge plină de mister în care el vroia să se prelungească și prin mine în infinit. Gândind la esențial, mi-am pierdut somnul. Citesc din nou De tribus principiis (descrierea celor trei principii ale ființei divine) de Jakob
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
au spus că se vor bate pentru Stancu în 1975, pentru că România n-a avut niciodată acest premiu pentru literatură, dar și pentru că sănătatea domnului Stancu e șubredă. În caz de nenorocire, au spus chiar că-i vor da premiul postum! O să vedem! În orice caz, lupta continuă! Am primit azi o scrisoare de la mama, pentru aniversarea mea. A scris-o la mașina de scris: ca o muncă de școlar studios. A învățat să scrie la mașina de scris acum câțiva
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Estonia 1215+88 A trecut un deceniu de când dezghețul gorbaciovist a zdrobit lacătele cenzurii și În locul Însângeratei tăceri și a conspirației generale se dezvăluie adevărul. Oamenii au prins să povestească. Mulți aștern pe hârtie odiseea lor și a familiilor, rechizitoriu postum a unui veac de coșmaruri și suferință. Trecutul este denunțat În culorile adevărate. Dar cum arată prezentul? Oare am pășit Întradevăr Într-o lume mai dreaptă? Pe Întinsul continent al fostei Uniuni Sovietice, dincolo de Caucaz și Urali, până la munții Tianșan
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
verde și, bineînțeles, despre o mulțime de aspecte, unele surprinzătoare, altele amuzante, este o carte greu de comentat. Poate că este chiar nepotrivit un comentariu, cartea se află încă în librării. Ca și în cazul altor scrieri importante, ceea ce rămâne "postum" cititului și recititului constituie marcă de reală valoare a cărții. Or, după ce parcurgi, ca într-o călătorie fascinantă, Copacul, admirând paginile luminoase, ca pe niște peisagii captivante, și după ce înfrângi alte porțiuni ale acestui drum, care are și capcane, întârziind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
primul descoperitor al celebrei culturi neolitice „Cucuteni” care câștigă în curând notorietate mondială. Cuprinzând versuri și o prezentare a descoperirilor de la Cucuteni, opera lui Beldiceanu e alcătuită dintr-un volum de Poezii (prima ediție, Iași, Șaraga, 1893; a doua ediție, postumă: București, Minerva, 1914) și dintr-un articol intitulat Antichitățile de la Cucuteni în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, III, vol. V, 1885, apărut în broșură sub titlul Cucuteni, schiță arheologică, Iași, același an. De n-ar fi descoperit antichitățile de la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
împreună cu editorul, intenționează să-i pună față în față în ziua de 26 iunie, la Muzeul Literaturii, pe toți martorii și colegii de generație literară în viață, pentru stabilirea adevărului despre moartea misterioasă a poetului. Va fi deci un „proces postum Labiș”. Autorul „Morții Căprioarei” a fost vânat de turnători și ucis de securitate Cezar Ivănescu afirmă: „Tot ce s-a scris despre Labiș până acum e fals și mincinos.” Încercând să stabilească adevărul despre moartea lui Nicolae Labiș (amintim că
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sufleteștile zbuciumări - rugăm pe milostivul Dumnezeu cu cuvintele Evanghelistului Luca: «Acuma, Doamne, lasă pe robul Tău să plece în pace» (Lc. 11:29)”. Colectivul de la Facultatea de Teologie, prin vocea profesorului Vasile Loichiță, spunea, puțin după moartea lui,: „Fie această postumă recunoaștere din partea facultății de pe catedra căreia a ostenit, o suplinire a repedei uitări care ne revine aproape fiecăruia din noi, - într-un chip mai mult sau mai puțin meritat, - după adormirea noastră! Odihnă în pace!”, iar „Cuvântul preoțesc”, în numărul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]