2,294 matches
-
remobilizează creștinătatea. Toate marile tulburări populare din istoria Occidentului de la Cruciade până la Revoluție se prezintă ca niște deflagrații iconografice. Revoluții ale imaginii și prin imagine. Irupții mai mult sau mai puțin incontrolabile. Revoluția franceză e însoțită de o jerbă, un potop de producții spontane afișe, gravuri în acvaforte, caricaturi, ceramică, decoruri, acuarele, cărți de joc; dar guvernul face apel și la David și confrații lui. În 1793, Comitetul de Salvare Publică mobilizează pictori și sculptori, distribuie stampe și caricaturi pentru a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
XVIII-lea și al XIX-lea, ca și cum omul și urmele lui aveau o vârstă de patru mii de ani. Știm astăzi că e absurd, dar totul ne lasă să credem că ei au încă autoritate. Creația a durat șase zile, Potopul patruzeci, iar Noe a intrat în arca lui la șase sute de ani după primul răsărit de soare. Așa spune mitul. Pământul a îmbătrânit mult de când strămoșii noștri îi citeau istoria în Geneză. Și pe cea a "artei". Ceea ce Kant, Hegel
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pământ. Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor; / și Eu îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine și voi și dintre toate viețuitoarele de orice trup; și apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură».“ (B.E./V.T., Geneză 9:12-15, CNS) Dacă Unul nu suportă nici o determinație având, paradoxal, toate determinațiile, în privința multiplului lucrurile stau, după cum am văzut, altfel. Multiplul nu doar acceptă determinațiile, ci acestea îi de-finesc natura, constituind
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
orașelor, de la decidenți la contribuabili, de la cei din cartierele-șic, la cei din mahalale, sunt responsabili de ce s-a întâmplat cu orașele, după câtă grijă au avut față de solul, subsolul, apele, aerul lor. Au fost gestionate rațional resursele, sau "după noi, potopul"? Au fost identificați cei care risipesc resursele? Ce s-a făcut pentru "a ieși din era risipei"? Au construit o bună infrastructură și au avut grijă de întreținerea ei serioasă? Au menținut (sub control) economia (sub)urbană? Au avut grijă
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
creare, făurire, durare, făptură”, față de dárbas “lucru, treabă”, dărymas “creare, înfăptuire”; vgr. πατήρ (gen. πατρος și πατέρος) “tată, strămoș, creator, capital”, față de τέρας “creatură, monstru, ciudățenie”, τέρην “întins, neted”. Primul component apare frecvent ca prefix: pământ, pârâu, petrece, pătură, poruncă, potop etc. Sensul de “pământ”, care unește pe pater cu patria, este primar în pater, care însemna “proprietar al unei suprafețe de pământ și a tot ce se află pe acea întindere”. Pe acest sens s-a putut dezvolta un derivat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
103 pleșuv, 104 plod, 48 ploscă, 103 ploștină, 103 poamă, 130 podbal, 132 podgorie, 132 polab, 53 poleci, 51 poloboc, 131 polon, 52 pom, 130 a pomeni, 44 pomet, 130 poruncă, 139 potecă, 105 poteră, 195 a se poticni, 105 potop, 139 prigorie, 132 a se prinde, 134 priveală, 104 priveliște, 104 a privi, 104 privit, 104 pruși, 51 pustiu, 104 putere, 139 putină, 131 putinei, 131 rabie, 56 ram, 48 ramă, 46 ramură, 48 ravac, 131 a răscula, 222 a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sumerienii i-a contopit prin interinfluențare. Limba a rămas cea semită. Așa intră chaldeenii în istorie încărcați de legende și povești fantastice, adunate și închinate eroului Ghilgameș, ca-ntr-o epopee (sec. XXIII î.Chr.). Aici se descrie geneza lumii, potopul, Turnul Babel ș.a. Căderea Chaldeei sub elamiți (tot semiți) a dus la exodul indigenilor spre Siria și Egipt. Peste elamiți au venit alți semiți, amoriții și unul din preoții acestora, Hammurabi, autorul vestitului cod, reunește sudul și nordul Chaldeei, și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
găleata", spun eu. "Cam des visezi tu că plouă!" observă el. "Și spune-mi, cum era? Ploua bine, ploua cu grindină, cum?", se interesează el. După asta, discuția alunecă asupra ultimelor inundații de la mama dracului, ce părere am eu despre potop, despre proto-potop...ș.a.m.d. Vreau să spun că, după două-trei replici, normale, discuția o ia razna. Devine, într-un fel, anormală, apolitică.91 Grija și resemnarea, ilustrată, cum observăm, prin încifrarea și reinventarea limbajului, marchează în acest fel existența
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un ton de rugăciune): Ce trebuie să facem noi, ceilalți? Cei mulți, dar ceilalți? După ce tu le-ai făcut pe toate singur, ce ne-a mai rămas nouă, celor de pe fundul lucrurilor făcute? De-am putea cel puțin ploua înapoi potopul, să-l aruncăm în sus în patruzeci de zile și un miliard de nopți, pedepsindu-te pentru păcatele tale! Sau să-l ningem și să zburdăm călare pe câte un fulg spre stelele lacome de ninsoare! Și să te troienim
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fals (nu aceasta e miza problemei), ci datorită implicării afective a celor care cred în el și care fie exclud ceea ce nu corespunde narațiunii biblice, fie îl transformă în "știință", încercând explicarea naturală a fenomenelor și evenimentelor descrise (ca geneza, potopul etc.), susține Robert Segal, Myth: a Very Short Introduction, p. 12. 280 Ibid., p. 35-36. 281 Ibid., p. 78. 282 Roger Caillois, Abordări ale imaginarului, p. 118. 283 Ibidem, pp. 124-126. În dezvoltarea științelor umane, de multe ori se schimbă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
i se clătine mintea de durere. Se zvârcolea în chinuri, ca o râmă strivită la un capăt. Afară, crivățul urla ca o fiară, în frământările văzduhului, ca la început de lume... Din înălțimi, din băierile rupte ale cerului, se revărsa potopul. Chinurile bietei femei nu mai sfârșeau. Gemea, gâfâia din răsputeri, într-un lac de sudoare. Lângă opaiț, lumânarea de la Sf. Înviere, arde necontenit, tremurând la fiecare zvâcnire a urgiei de afară. „Să fie, oare, în această pornire a Firii, o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de Pârvu, porni direct într-un galop prăpădul lumii, dispărând într-un nor de colb, lăsând în urmă uimire. Anuca călărea bărbătește un murg, jumătate arab, ca o vijelie, cu cozile galbene lăsate pe spate. Galopa prin sat ca un potop, stârnind câinii și tot ce‟i ieșea în cale... Când intra într-un cârd de gâște, prins în drum, în urmă răsărea un nour alb de pene în două cu colb. Copiii cățărați pe garduri, râdeau cu spaime în ochi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sau ierni disperate, De toamne cu viscol, prin geamuri crăpate, De tragica soartă a celor învinși. Vom lua de la pol sentiment boreal, Închiși ca-n clepsidră în patima noastră, Vom scrie pe suflet cu gheață albastră, Sub cerul ascuns de potopul letal. Din nou îți voi spune că plec spre infern, Dar numai cu tine în brațele mele, Iar ochii tăi mari se vor umple cu stele Și ultima noapte va plânge etern. 2 iunie 2011 Cele două jumătăți ale mele
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mâncare și strigă comanda mea În josul coloanei, spre bucătărie. Stock se strecură din spatele barului și veni Încet către mine. În mâna-i grasă avea un exemplar din Beobachter, ziarul Partidului. — Bună, Bernie, mă salută el. Ce vreme groaznică avem, nu? — Potop, Max, i-am răspuns. O să iau o bere când termini. Imediat vine. Vrei să te uiți prin ziar? — E ceva În el? — Doamna și domnul CharlesLindbergh sunt la Berlin. El e tipul care a zburat peste Atlantic. Sună fascinant, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și piatră îi întâmpinară, pe lângă care trebăluiau oameni și femei cu o căutătură aprigă. Oștenii se opriră lângă casa cea mai mare din sat, descălecând și lăsând caii să pască. Căpitanul Grigorie încercă poarta din lemn, fiind întâmpinat cu un potop de lătrături: Marș javrelor, strigă el la cei doi dulăi fioroși ce ațineau deschiderea porții. Nu te opune, căpitane, că te pun îndată la pământ! rosti molcom un bătrân îndoit de șale, încercând să potolească paznicii ogrăzii. Dumneata ești starostele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu le pot pronunța numele, s-au hotărât să-i creeze și pe oameni. La început i-au sculptat din lemn. Dar aceste păpuși însuflețite s-au dovedit de o mare cruzime. Zeii s-au scârbit și au provocat un potop, după care și-au zis să facă o nouă încercare. Au luat porumb galben și alb și au făcut o pastă. Din această pastă au modelat, mai întîi, patru bărbați. De teamă să nu semene prea mult zeilor, Hurakan le-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
oraș și l-am catalogat rapid drept o variantă estivală a Tijuanei, destinată însă turiștilor mai înstăriți. Americanii se purtau frumos, pe străzi nu vedeai copii ieșiți la cerșit și nici animatori insistenți nu-și făceau numărul în fața numeroaselor spelunci. Potopul de emigranți pornea din câmpia plină de ciulini și trecea prin Ensenada, de unde ajungea la drumul de coastă și plătea peșcheșul de liberă trecere la jandarmii mexicani. Nici că am văzut vreodată un șantaj mai ordinar. Jandarmii în cămăși maronii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să sune o a doua zi. Strigătele se auzeau tot mai aproape și, în câteva clipe, Emmy și Leigh au văzut o tipă superbă, cu părul blond, de culoarea mierii, cu un accent sexy, asupra căreia se repezea cu un potop de reproșuri o altă blondă categoric mai puțin drăguță decât ea, isterică și roșie la față, chiar în fața sălii de lectură. — Nu-mi vine să cred că te-am votat! striga fata roșie la față. Practic m-am ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ducea, cu fiecare fotomodel cu care se afișa și cu fiecare carte pe care o publica. Nu se mai auzise de el de șase sau șapte ani, după ce au apărut niște zvonuri că ar fi la dezintoxicare și după un potop de critici virulente, dar nimeni nu se aștepta să rămână ascuns o veșnicie. Faptul că se afla acolo, în biroul lor, nu putea să însemne decât un singur lucru. — Leigh, dă-mi voie să ți-l prezint pe Jesse Chapman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ar exista l-ar pune pe Sfântul Ilie să te trăznească. „Na, trăznește-mă dacă exiști, trăznește-mă, prostule!” așa strigi, frământând noroiul cu picioarele, ridicând noi și grele sudălmi spre ceruri și locuitorii săi de unde ploaia s-a dezlănțuit ca un potop. Verișorii, Întunecați de spaimă, tac chitic, numai verișoara ta mai mică Începe să plângă și ție ți se face milă de ea, te Întorci În șură și o cuprinzi pe după umeri și-i spui ca să o liniștești că astea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ori peste cap și ai să te prefaci În lup. În cer bâzâie un avion. Este cursa de amiază București-Sibiu. La Kremlin În noapte veghează Nikita Sergheevici Hrușciov. Tu, În noaptea Bucureștiului. Ajun de Crăciun. Plouă ca În vreme de potop și vântul Îndoaie năpraznic copacii. Primești douăzeci și cinci de lei. Să-ți cumperi ce vrei tu, așa zice tata. Te holbezi năucit la Tudor Vladimirescu. Prin noapte și prin perdele de apă Îți faci drum spre Librăria Noastră. Îți vezi Împlinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
privirea o caut pe aceea a Elsei care este lângă mine, dar s-a distras o clipă. — Iată-l, spun. Mă blochez. Mă întorc puțin îndărăt, într-un punct aflat între mine și trafic, unde privirea-mi călătoare, stânjenită de potop, a capturat ceva: o umbră care alunecase în câmpul meu vizual pentru o fracțiune de secundă. De fapt, n-am văzut nimic, nu este decât un abur în apă. Dar sunt imediat sigur. Și simt că mi se strânge stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un miros puternic în hainele acelea ude. Apa a trezit un vechi miros cuibărit în țesătura moale a jachetei de lână. E un miros de animal transpirat, de naștere. Iar eu sunt deja un fiu, tremur îngenuncheat pe trepte, în timp ce potopul cade peste noi. Îi înconjur cu brațele șoldurile slabe. N-am putut să-ți spun, n-am avut curajul... Ea s-a tras să scape de îmbrățișarea mea, respiră sacadat, continuă să mă alunge. Mă ridic, îi caut privirea. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nimeni, pentru că nu trece nici un suflet pe strada aceea, scoasă afară din lume pentru noi. Italia s-a ridicat, îi privesc corpul spectral în jacheta de lână grea de apă. Pare o capră rătăcită, singură pe un povârniș sub un potop. Din nou totul este teribil. Lângă mine e un bec stins. Dacă ne-ar fi lovit un fulger în timp ce ne iubeam! Un șarpe de electricitate căzut între mine și ea. Un fir albastru și tremurător, înfipt în plăcerea noastră. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
viziune, ce-mi amintește de alta, cu cât mai comică, cu atât mai teribilă, pe care am citit-o în Courteline și care ne înfățișează sfârșitul ultimilor oameni, strânși pe un vapor, nouă arcă a lui Noe, într-un nou potop universal. Cu ultimii oameni, cu ultima familie umană, la bord se află și un papagal: vaporul începe să se scufunde, oamenii se îneacă, dar papagalul se cațără în vârful catargului mare, și înainte ca și acest ultim refugiu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]