15,254 matches
-
trei ani. M-am ridicat și m-am sprijinit de polița căminului privind în jos spre ea. Oare ce-am făcut să merit asta? am întrebat-o. Antonia zâmbi încordat. Își netezi părul, își trecu degetele lungi peste coc, își potrivi agrafele. Își aranjă gulerul bluzei. Avea oarecum aerul că momentul cel mai greu trecuse. — Detest ceea ce se întâmplă, Martin, spuse ea. Am trecut prin chinuri groaznice. Tu ai fost fără cusur. Dar eu nu mai caut să mă justific. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și-a întors capul spre noi și a pornit tăcută mai departe zburând aproape de covorul de zăpadă. În ultimele raze ale amurgului i-am zărit ochiul și ciocul portocaliu. „Mierloiul negru și glumeț Cu ciocul lui gălbui...“ — Citatul tău se potrivește chiar prea bine, frățioare, zise Alexander. — Prea bine? Nu-ți amintești mai departe? — Nu-mi mai amintesc. „Și sturzul, meșter cântăreț Și sprintenul scatiu, Și vrăbii, grauri, ciocârlii, Și cucul cântă-acu, Dar ce bărbat ar îndrăzni Să-i spună-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vezi? — Nu în mod special. — Hai, dragule, nu mai fi urâcios, spuse Antonia. Nu peste mult timp va trebui să luăm niște hotărâri cu privire la mobilier. Tocmai am măsurat împreună cu Rosemary perdelele, cele de pe palier și cele din camera albastră se potrivesc perfect, n-au nevoie de modificări. — Ce noroc pe capul meu! — Chiar dacă tu nu vrei să-l vezi, eu vreau, spuse Rosemary. Antonia mi-a dat cheia și mă duc chiar acum acolo. Ești sigur că nu vrei să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că vreuna dintre ele s-ar putea să se mărite m-a preocupat destul de mult până când mi-am dat seama, punând cap la cap o serie de semnale imperceptibile dar repetate, că erau de fapt două fericite lesbiene care se potriveau de minune. Astăzi trecusem, cu fiecare din ele separat, prin demersul dureros de a le informa cu privire la divorțul meu: am sesizat că erau deja la curent cu situația. Veștile proaste se transmit cu mare viteză și multă voioșie. Rămăseseră amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
duc. În definitiv, renunțase la unele drepturi. Firul nu se rupsese dar, fără să vrem și fără să băgăm de seamă, distanța dintre noi se mărise. A oftat, iar eu mi-am luat rămas-bun înainte ca ea să găsească cuvintele potrivite pentru a mă atrage cu duioșie spre ea. Am închis ușa salonului, despărțindu-mă de Antonia, și aproape m-am împiedicat de Honor Klein care traversa holul cu o cutie plină cu cărți pe care pe jumătate o căra, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
whisky și apă. Simțeam că n-aș putea suporta o dezlănțuire sentimentală din partea lui Georgie; îmi doream să plec. Pe când ne terminam cina, ea mi-a dat de înțeles că a simțit acest lucru, și eu n-am găsit cuvintele potrivite pentru a o contrazice și a o liniști. Însă m-a cruțat de o repriză de plâns. Dar amândoi purtam în minte cuvintele ei „e puțin probabil ca Martin să se însoare cu mine”. Cred că aceste cuvinte ridicaseă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
timp, un vis cu o sabie și un cap retezat; iar apoi i-am văzut pe Palmer și pe Honor goi, strâns îmbrățișați, tot mai strâns până ce deveniră o singură ființă. Capul mi-a zvâcnit în sus și mi-am potrivit mai bine ziarul care se îndoise. Ațipisem pentru câteva secunde. M-am convins de acest lucru uitându-mă la ceas; și din nou mi-am aruncat o privire peste marginea ziarului. Și i-am văzut venind, ca pe niște demoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acelui m molatec de la Începutul și sfârșitul cuvântului, lung ca plăcerea dublată, și cele două a-uri suspendate, deschizându-se pe ambele părți ale d-ului pronunțat de o limbă erectă, „madame“ era cu siguranță cel mai potrivit termen. Se potrivea până și e-ul neaccentuat de la sfârșit, pentru că Îi dădea cuvântului un aer franțuz, oarecum decorativ - ca o pală de aer Înghețat. Așadar, i-am spus femeii din camera 202 „madame Dora“ sau, pur și simplu, „madame“ mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
promită, Îndreptându-se către silueta obeză care stătea la o masă În cel mai Întunecat colț al Încăperii, cu un monoclu vârât sub ochiul umflat. De la indescifrabila doamnă Buddha primiră o cheie cu un smoc de ață colorată, care se potrivea la una din ușile dintre spatele ei. Apoi, cu degetul arătător Îndoit, doamnele Își ademeniră partenerii, ca niște pisici, drept pentru care domnii cu gulere Înalte din celuloid se ridicară, așezară pe masă mici teancuri de bancnote neîmpăturite și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nici n-a costat mult, am adăugat. Dacă nu-ți place, poți s-o faci cadou cuiva. Nu m-ar deranja deloc. Nu, nu, chiar Îmi place, răspunse Dora gânditoare. Sau, mă rog, așa cred. Putem să verificăm dacă se potrivesc? Umplu caseta cu țigările ei americane, apoi o Închise cu un clic delicat, fără să mai scoată cheia minusculă. După ce puse singura țigară rămasă pe masă, mototoli cutia goală. — E drăguță. Tot restul cinei am vorbit despre noi. Sau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plus. Dar dacă nu achitam toate restanțele până pe 5 iulie, miercurea următoare, urma să fiu dat afară Înainte de miezul nopții - „fără nici un pardon“, adăugă femeia, cercetând plăcuța cu numele meu. Fiul ei Își căuta o locuință și apartamentul meu se potrivea perfect nevoilor sale. Ridicându-și mâna, doamna Britz Începu să numere pe degete. Când nu-i mai ajunse o mână (eram În urmă nu cu cinci luni, ci cu șase), Își puse În acțiune și degetul mare de la cealaltă mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Formă numărul cu indexul Împodobit cu un inel, apoi se răsuci spre noi, așteptând ca semnalele să răzbată prin cabluri: — Să știți că găsiți mai multe lucruri de vânzare la etaj, În muzeu - pastile, accesorii și multe de genul ăsta. Potrivind receptorul, Îl informă pe doctorul invizibil că Îl așteaptă niște musafiri. Câteva minute mai târziu, un bărbat Între treizeci și patruzeci de ani, cu trăsături șterse și o mină circumspectă, coborî scările. L-am recunoscut vag după poza de grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Se Întâmplase ceva? (Mă tem că n-am fost prea convingător cu mirarea mea. Destul ca ziarele să aibă ce relata. Așadar, era Dora! Tocmai de ce mă temeam. Am menționat articolul pe care-l citisem azi dimineață. Descrierea i se potrivea prietenei mele. Dar, am asigurat-o pe Manetti, nu aveam nimic de-a face cu uciderea ei. — N-am afirmat așa ceva, domnule Knisch. Încă nu, În orice caz. Permiteți-mi să vă Întreb totuși... În raportul acesta, și luă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmboldit de maică-sa, care se gândea că fiului ei i-ar prinde bine să cunoască băieți de vârsta lui. Totuși, când venea vorba despre contribuția fiului său la film, Else știa doar că trebuia să facă demonstrații de exerciții potrivite pentru Întărirea Încrederii În sine a bărbaților. Mi-am dat seama că Else vorbea despre filmul despre care Îmi vorbise și Dora. Stăpânindu-mă cu greu, am Întrebat-o ce mai știa. Dar colega mea dădu doar din umeri. Otto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
n-aș mai fi dorit-o. Nopțile noastre erau la fel de pline, trupurile noastre, la fel de curioase. Dar mă durea cumva că Dora n-a folosit numele meu adevărat. Chiar nu-și dădea seama că persoana În care mă deghizasem nu se potrivea cu felul meu de-a fi? Cu cât ne vedeam mai des, cu atât mai greu Îmi venea să scap de minciuna asta. Și o parte din mine, poate nu tocmai cea mai frumoasă, o condamna pe Dora pentru că trata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unui om rămân aceleași pe tot parcursul vieții. Într-o zi, s-ar putea ca violetul murdar să fie culoarea mea preferată; altă dată, s-ar putea să mă Îmbrac cu haine lălâi. Deși, pot spune că măcar atâta se potrivește: am știut mereu să fluier. — Tu chiar crezi că Froehlich vede totul În alb-negru? Destul de naiv, Anton. Nu uita ce ne-a spus Felix. Chestia cu sexul gri. Și oricum, uneori partea poate conține Întregul. Fără prea multă tragere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai continua. Aveam impresia că povestea mai ascunde una - care aștepta să fie povestită. Dar fiindcă a rămas nemișcată și n-a mai scos nici un cuvânt, mi-am dat seama că m-am Înșelat. La un moment dat Dora Își potrivi perna sub cap. — Gata, ajunge. Restul n-are nimic de-a face cu Apendicele lui Froehlich. Hai, Întinde-te, Anton. E rândul tău și al problemei tale sexuale. M-am ridicat Înțepenit de pe scaun. Bineînțeles că aveam destule să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Deși nu-i același lucru. Când mă gândesc că Froehlich stă aplecat peste răspunsurile mele, cu ochelarii lustruiți și creionul ascuțit, am impresia că vrea să lege un nor nedefinit de punctulețe, să deseneze un contur care nu mi se potrivește. Chestionarul ăla Îmi dă impresia de cămașă de forță, să știi. Și, dacă stau să mă gândesc, În problematica asta sexuală nu e vorba de fantezii pe care nu le Înțelegem, la fel de mult ca despre experiențe pe care le pricepem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părut așa deloc. La sfârșit, bătând din palme, Polster mi-a cerut să descalec și să mă dezbrac. Ridicând desenele unul câte unul, a explicat clasei care era problema cu fiecare În parte. Pe o schiță, forma brațelor nu se potrivea cu funcția corpului; În alta, pliurile rochiei nu creau volumul necesar pentru a scoate În evidență senzația de gravitate a figurii. Corectă greșelile imediat. Desenele obscene nici măcar nu le-a comentat. Apoi așeză foile unele peste altele, Învârtindu-le și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mine. — Nu? Odată ce și-a aprins-o, Își coborî vocea, adoptând un ton plin de complicitate. Evident, n-avem nici un motiv ca să nu ne putem Înțelege. Să descoperim interese comune, să stabilim niște beneficii mutuale. Aici, În atmosfera asta relaxantă. Potrivindu-și țigara Între degetul mare și cel arătător, Își Întoarse palmele În afară, peste birou, de parcă ar fi Încercat să Înoate. Nu sunt sigur c-am Înțeles, domnule polițist. — Ofițer, Knisch. Ca și Pieplack, aici de față. Dar cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
permis. Apropo de asta, am adăugat pe un ton conspirativ, toamna viitoare Pabst avea să filmeze la Berlin. Momentan căuta o actriță pentru rolul principal. Ridicând sprânceana, am declarat că s-ar putea să cunosc pe cineva care s-ar potrivi perfect... Când, În sfârșit, partea mea mai chibzuită o ajunsese din urmă pe cea care gonea Înainte nesăbuită, jonglând cu cuvinte mari, dar fără prea mult tact, Dora Își deschise portțigaretul. În timp ce eu mă scotoceam În buzunare după un chibrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
undeva În apartament (dar nimic special În meniul din seara respectivă: doar mâncare de fasole cu carne de porc). M-am deplasat de-a lungul coridorului, aerul devenind din ce În ce mai proaspăt cu fiecare pas scârțâitor, și ajuns la numărul 6 am potrivit cheia În yala care strălucea cu blândețe În Întuneric și care, dintr-un motiv obscur, era montată chiar lângă clanță. Fereastra a rămas tot deschisă. Când mi-am scos geaca mi-am dat seama de un sunet pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și mă tortura. Întins pe Întuneric În patul lui Anton, mă frustra din ce În ce mai mult că eram așa de Încet la minte. Mă simțeam de parcă aș fi bâjbâit căutând o umbră care, În modul evident dar evaziv, caracteristic fenomenelor neclare, se potrivea cu mine - chiar cu eul meu adevărat! Dacă aș fi putut vedea clar măcar pentru o clipă! Mi se părea că disting ceva În Întuneric, hotărât dar neclar, dar peste câteva momente, fără ca eu să pot face ceva, se dizolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi aranjate conform unui principiu aleatoriu, la fel se putea proceda și cu elementele poveștii acesteia. Mi-am amintit de profesorul suplinitor de la școala mea din Viena. După ce a strâns desenele colegilor mei, Polster le-a Întors și le-a potrivit În așa fel Încât cotul de pe o schiță a devenit nasul alteia, iar urechea de pe a treia s-a transformat În ochiul celui de-al patrulea desen. Până la urmă, avea să apare o imagine În care fiecare detaliu a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi aranjate conform unui principiu aleatoriu, la fel se putea proceda și cu elementele poveștii acesteia. Mi-am amintit de profesorul suplinitor de la școala mea din Viena. După ce a strâns desenele colegilor mei, Polster le-a Întors și le-a potrivit În așa fel Încât cotul de pe o schiță a devenit nasul alteia, iar urechea de pe a treia s-a transformat În ochiul celui de-al patrulea desen. Până la urmă, avea să apare o imagine În care fiecare detaliu a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]