2,007 matches
-
se-ncurcă: Azi alăturea cu dânsul lângă scaun, mâni în furcă ARBORE Să vă spun, boieri... odată întîlnisem un nebun. Gura lumii doar pământul o astupă." Vodă-i bun", Îmi zicea nebunu-acela." Pot ca să te prind de piept, Să te prad sau[să] te spînzur?... Nu pot, vere... Vodă-i drept. BRAD Vorbe de pe altă lume... Eu ți-o spun că mă-ngrozesc... Una numai din acele fapte daca povestesc Ce se apune cumcă Vodă le-ar fi pus [la] cale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
izbim. Ș-a noastră suflare E vînt! E vînt! Dar naștem pe mare Un cânt, un cânt. DELFINUL (s-arată din apă un tânăr frumos) Ondină Cu ochi de albastră lumină Cu părul tău lung - un tezaur De aur. Tu pradă Cu piepții tăi dulci de zăpadă Te-oi prinde pe mare vrodată Șirată, Atunci Simți-vei duioasele munce Cu care-[a]l meu suflet în flamă Te cheamă. ONDINA Delfine, Tu crainic al mării regine, De-ai fi credincios, cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rugăciune, și un milion de gînduri începură să-i dea tîrcoale ca o haită de lupi. Se lumina de ziuă, cînd, întins în patul conjugal alături de doamna Mina, domnul Președinte își dădu seama că nu reușise să adoarmă deloc, că pradă celor mai intense neliniști pe care le avusese vreodată se foise în așternuturi toată noaptea avînd fierbințeli ca un bolnav. Simțindu-și pijamaua lipită de spinare, își dădu la o parte plapuma groasă care-l făcuse să asude și se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și a trădat-o. Cândva, i-a fost mentor și confident. În timpul Revoluției Culturale au devenit tovarăși de arme. Au lucrat mână în mână, cu mănuși. Ați auzit vreodată legenda în care specii diferite de lupi își unesc forțele ca să prade vite? Kang Sheng și fata sunt din aceeași provincie, din Shan-dong. Nu doar atât, cum vor descoperi cu uimire, sunt chiar din același oraș. Fata nu mai tine clar minte cum s-au cunoscut prima oară. El îi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
curtea inamicului. Se înscriseseră împreună la Universitatea Nebraska-Kearney, pe care Rupp o terminase în patru ani, iar Mark și Duane reușiseră să totalizeze patru ani împreună. Rupp acceptase o „slujbă în telecomunicații“ în Omaha, lăsându-i pe Duane și Mark pradă unor vieți de cărat mobilă și citit contoare de gaz. După opt luni, Rupp se întorsese în oraș fără vreo explicație, dar cu un plan pe termen lung care să le asigure tuturor succesul profesional. Reuși să obțină un post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tot, în afară de taciturnele lebede invadatoare și de un singur bâtlan derutat care mai rezistaseră aici înainte ca zăpada să se transforme în mocirlă și ca adevăratul motiv de amorțire să-și facă apariția. Cu siguranță, n-o făceau pentru sănătate- pradă zile în șir lapoviței mărunte care le intra pe sub piele. Nici din rațiuni economice. Doar o ispășire de nepătruns, agățată de sânul odinioară tânăr și verde al lumii noi. — Ascunși în obscuritatea aceea vastă de dincolo de oraș, îi spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ana. Când Pătru are doi ani, Ana Îl părăsește pe Gheorghe și fuge În lume. Umblă zvonul că s-ar fi Înhăitat cu niște bărbați de la Szeghedin și s-ar fi făcut hoață de cai. Cu niște secui ar fi prădat banca din Pesta. A lu’ Frasin, poticărașu’, o vede Într-o gară, Îmbrăcată În straie săsești, cu cizme ’nalte și pieptar unguresc. Tata Gheorghe s-o prăpădit de inimă rea. O murit tinăr săracu’. Pătru o crescut aproape singur. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spuneau Papa, dar vederea seimenilor răsculați îi zdrobise toată puterea de împotrivire. Își aducea aminte cum, în urmă cu un an, tot aceiași lefegii, străini turciți aduși de Matei Vodă, unchiul său, făcuseră mare jale în Târgoviște. Spintecaseră boieri și prădaseră totul în cale, dând foc la ce nu puteau lua. Făcuseră cele mai mari ticăloșii. Acum, deși om în puterea vârstei, nu-și stăpânea tremurul mâinilor și-și lăsa lacrimile să-i scalde obrazul când îl privea pe fiul său
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Greci nepotul lui Mihai Vodă Viteazul, Gheorghe Carida, Papa Brâncoveanul, Cristea fiul lui Socol, Udrea slugerul Doicescu, Preda Beca de la Maia, Sava Șufarul, Dumitrașcu Frejureanu, Dumitru Comisul, Mihai Ciohodaru și patru căpitani: Gâdea, Băncilă, Iancu și Ivan. Și s-au prădat casele, bisericile și mânăstirile. Și s-au siluit jupânesele și jupânițele copile și jăhuit toată țeara din cap până în cap și cruciș și curmeziș.” Pe locul unde a fost răpus Papa Brâncoveanul, tatăl ucisului a ridicat o cruce mare de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să afle mai multe despre lupta dintre venețieni și turci când, șoptit, interveni Brâncoveanu: — Ce mai este nou în târg, jupâne? se adresă el lui Hamie. Ce să fie, se spune că i au prins dorobanții pe cei ce-au prădat astă vară la mânăstire la Sfântul Gheorghe. Constantin, marele stolnic, ridică plictisit capul și-l privi atent pe Hamie. Acesta reluă cu vocea tremurată: — Au de căpetenie pe unul Boico, un sârb. Când l-au afumat, a spus că el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-i aduc pe tătari și pe turci ca să pun capăt jafului făcut de creștinii împăratului de la Viena. Cu tătarii am scăpat țara de prădăciunile armatei nemțești și cu aur l-am convins pe han să se retragă fără să prade Valahia. Cum a rămas țara după jaful austriecilor? Mărturie stau scrisurile trimise de noi înșine comisului Barbu și altora, când le-am dat pungi ca să refacă morile arse, fără de care nu puteam să aduc belșugul. Sfinția ta, trebuia să pun
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Rusiilor, în loc să se pregătească să afle cum arde soarele pe aici vara, cum năvălesc turcii și tătarii și cum se bat ienicerii și spahiii și să vină cu oaste pe potrivă, a venit cu niște gloate de hoți care au prădat Iașul trei zile și s-au îmbătat ca niște nemernici. Că i-au bătut și prins turcii la Prut, ce așa mare mirare? Acum Petru stă în smârcurile lui și chefuiește cu ai lui, înjurându-l pe Brâncoveanu, zicându-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aceeași amenințare. Și tătarii? Condica visteriei scrisă citeț de câți vistiernici s-au perindat în acești douăzeci și cinci de ani stă martoră de câte pungi s-au dus spre ei. Dar când a mai stat Bucureștiul atâta vreme fără să fie prădat și siluit de hoarda din Bugeag? Amenințarea lor oare a pierit? Zece ani de când stă treaz, verifică fiecare depeșă, fiecare mesager, atent la cei ce se cred mai marii lumii asumându-și dreptul hotărârii soartei altora, de zece ani cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lângă pat arată frământarea adusă de ciudatul vis. Își pune perna iar sub cap, o așează de mai multe ori, bătând-o cu palma, când pe laturi, când pe mijloc, încercând să găsească o poziție cât mai comodă. Nu reușește, pradă iar vechilor neliniști. Stă câteva clipe cu ochii pironiți în tavan, apoi se întoarce pe burtă, mulțumită de răcoarea și moliciunea așternuturilor proaspete, când afară aerul parcă abia își mai trage răsuflarea din cauza căldurii adunată peste zi. Oftează mulțumită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu existau, creatura plutind deasupra podelelor. Se apropie. Ochii își schimbară culoarea: din gripal, cum era întreg corpul, deveniră de un strălucitor albastru-metalic. Încet-încet, spinarea i se dilată atât de tare, încât acoperi tot tavanul. Sub el, Ioana, neștiutoare și pradă unui somn agitat, emitea sunete neinteligibile. Străinul o privi cu ochii lui albaștri și se întunecă. Nu-i plăcea. Se îndreptă spre Elena și păru ceva mai vesel. Moliciunea brațului ei contrasta plăcut cu pătura rugoasă, și mai ales era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o lașitate, - m-am comportat, mai rezervat doară, ca orice bărbat care prinde într-un colț mai întunecat pe o femeie cu care flirtează și pe care o crede destul de accesibilă! Am căzut ca o femeie isterică, m-am dat pradă mâinii ei mici, care se dăduse și ea pradă supusă și pe care o simt și acum pe buze și în inimă... Dar orice a simțit, atunci, orice simte acum, raportul dintre ea și mine s-a schimbat radical, pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
orice bărbat care prinde într-un colț mai întunecat pe o femeie cu care flirtează și pe care o crede destul de accesibilă! Am căzut ca o femeie isterică, m-am dat pradă mâinii ei mici, care se dăduse și ea pradă supusă și pe care o simt și acum pe buze și în inimă... Dar orice a simțit, atunci, orice simte acum, raportul dintre ea și mine s-a schimbat radical, pentru totdeauna, până la moarte... A plecat cu câteva minute înainte de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în formă discursivă simțămintele, este el însuși în cele din urmă posedat de obiect, mărturisirea cu atâta grijă și atâta chin tăinuită, refulată, îi este smulsă, spre regretul tardiv al celui care a depășit momentul exploziei erotice: "m-am dat pradă mâinii ei mici", spune "am căzut ca o femeie isterică", mărturisește el inversiunea finală, dovedindu-se, după cum enunțase criticul în dizertațiile lui asupra raportului dintre autor și personaje, "iresponsabil" față de propria-i creație, dominat de aceasta. Deznodământul era previzibil și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înșelați de text. Și de astă dată se exagerează proporțiile unui gest altfel normal, pentru a se dezvălui, fără intenție explicită, anormalitatea: Am căzut ca o femeie isterică, m-am dat pradă mânii ei mici, care se dăduse și ea pradă supusă și pe care o simt și acum pe buze și în inimă..." (p. 158). Dacă am citi cu precauție istoria afecțiunii celor doi, - relatată la începutul romanului pentru a conferi legăturii erotice un fundament -, am putea surprinde câteva ciudățenii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la cerșit. — Nicidecum, spuse Teo Haiduc, zâmbind pentru prima oară. Nu te poți lipsi de război așa cum nu te poți lipsi de apă și de foc. Dacă răul se înmulțește, cei aflați în suferință trebuie salvați. Însă atunci când te lași pradă emoțiilor nu mai poți judeca limpede și devii ineficient. Singurul mod de a câștiga o bătălie este să-ți păstrezi mintea clară și să te comporți ca și cum ai fi deja mort, în afara bătăliei. — Ca și cum ai fi deja mort ? am repetat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
foarte bogat și foarte orgolios, care mai deținea și monopolul comerțului cu porumb și tabac din regiune. Eu eram singura lui fată din cei cinci copii. Într-o noapte, când eu aveam cincisprezece ani, au năvălit irochezii și ne-au prădat tribul. Au ucis la întâmplare femei, copii, tot ce au găsit. Tatăl meu și fratele cel mai mare erau plecați ca de obicei cu afaceri și nu eram decât noi cu mama. Pe mama au batjocorit-o și au omorât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se sfârșesc. Cand va mai trece o vreme, aerul va fi cu totul o gaură neagră. Cât sunt de neputincios în fața crudei năpaste ce ne va înghiți și ne va întemnița în abis... De ce lamele de sidef vor a ne pradă?! Vor să ne decapiteze, să ne ia coroană cu care am fost încununați. Dar cu-ale mele rădăcini am întocmit epistola - lumină care ne va umple cu nădejde. Eu, umilul copac, te invoc! Lasă-l pe cer să se înnoreze
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
primul rând - după cum Îi spusese toată săptămâna soției lui - forțele europene nu ar permite niciodată turcilor să pătrundă În oraș. În al doilea rând, dacă o făceau, prezența vaselor de război În port avea să-i Împiedice pe turci să prade orașul. Chiar și În timpul masacrelor din 1915, armenii din Smirna fuseseră În siguranță. Și, În cele din urmă - pentru propria lui familie, cel puțin -, exista scrisoarea pe care plecase s-o recupereze de la cabinet. Cu toate aceste gânduri În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de sâmbătă, prietenul ei băut, un individ pe nume Rex Reese, sărise cu mașina părinților săi În lac. Rex supraviețuise, Înotând până la mal. Dar Carol fusese prinsă În interiorul mașinii. Am trecut pe lângă Baker & Inglis. Era Închisă pe perioada vacanței și pradă irealității ce Învăluie școlile În timpul verii. Am luat-o pe Kerby Road. Obiectul stătea pe Tonnacour, Într-o casă de piatră cenușie, cu șindrilă și cu giruetă. Parcată pe pietriș, stătea o limuzină Ford respingătoare. Mă jenam de Cadillacul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nou tăcerea. Mă uitam la dansul piciorului murdar de noroi al Obiectului. Mă concentram la acel picior, așa că nici n-am observat când Jerome a Început să mă tragă În jos pe patul nostru. L-am lăsat; m-am lăsat pradă colapsului nostru lent, urmărindu-i cu coada ochiului În tot acest timp pe Obiect și pe Rex Reese. Mâinile lui Rex se mișcau acum pe corpul Obiectului. Îi trăgeau În sus cămașa, pătrundeau pe sub ea. Apoi corpurile li s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]