1,967 matches
-
prunii de corcoase?”. Îi făcea o neînchipuită plăcere să ne povestească felurite lucruri din acel sătuc uitat de lume de pe malul Siretului. Îmi zicea că pe vremuri era numit Tămăduieni, pentru că sătenii îi adăposteau și tămăduiau pe cei loviți și prădați de hoții din preajma vadului. Într-o zi mi-a arătat două clopote vechi din bronz inscripționate cu niște semne ciudate, necunoscute mie la acea vârstă. Acesta mi-a spus că sunt litere greci și chirilice ce dovedesc că satul a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
spune În altă parte, sta la masă cu falusul lui erectat lângă farfuria cu mân care, vorbindu-i: „Na! mă, de mănâncă și tu, că tu m-ai făcut om!“; apoi menajera unui popă de țară, pe care l-a prădat de tot ce avea În casă; a ajuns-o, În sfârșit, pedeapsa bătrâneților rușinoase spălând cârpele murdare la un „birt economic“ de pe șoseaua Basarab, unde a descoperit-o fratele meu Pompiliu, căruia i-a cerut câțiva gologani de-o țuică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iubitelor noastre sunt Întrerupte brusc de oboselile măriti șului. - Multă și impertinentă vor bărie despre femei, despre zbuciumul lor zadarnic și despre scurta lor glorie lumească. - Cele mai aspre cuvinte ce ați auzit despre femei, despre tentațiile, rătăcirile, vițiile și prădă ciunile lor. - Les femmes n’ont ni goût, ni dégoût, spunea o mare curtezană a Europei galante de acum patruzeci de ani. - Dar parcă tot mai bine e să te lași păcălit de femei, căci ai ce Învăța de acolo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mureau copii Basarabiei, măcelăriți de hoardele străine, bine înarmate de Moscova, lăsați fără armament de trădătorii de la Chișinău. După ce, cu vitejia lor, apărătorii Moldovei ocupau poziții bune, li se ordona retragerea în modul cel mai straniu cu putință, lăsându-i pradă în mod intenționat în fața gloanțelor ucigașe ale armatei de ocupație ruse și ale trădătorilor de la Chișinău. În acea perioadă de război, aveam să aflu de la mama profesoarei că în mai multe rânduri, în zile diferite și la ore diferite, au
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
chei!” „La magazin în sat nu se găsesc?” „Nu, numai la Ungheni. Așa m-am socotit eu astă noapte în sufletul meu: nu degeaba l-am visat și pe moșneag, parcă zicea: hai, hai, Natașa! Am murit eu, toți te pradă, toți te fură, nici nu ai ce mânca!” La rugămintea doamnei Rugină, măicuța Natalia explică: „Mie mi-a fost drag să învăț, și erau greutăți când am venit din refugiu, din războiul cela a lui Stalin... Nu era posibilitate, nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
domnitorul moldovean, conflictul dintre acesta și „Bucovina” ținând până la destituirea lui în mai 1849. Știrea despre detronarea lui Sturdza a produs o mare bucurie, redacția „Bucovina” luându-și rămas-bun de la fostul domn prin următoarele versuri: „Mihai Vodă cel vestit La prădat și la răpit, Care-au scurs țara de bani Domnind 15 ani, În sfârșit e alungat De popor și de împărat, Plângă curtea cât va vrea Eu voi râde și-oi giuca”. În timpul celor doi ani de existență „Bucovina” a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
a gloatei cuceritoare transpare din fiecare gest făcut pentru a le imortaliza cucerirea, iar casta incașă nu mai e de mult la putere, construcțiile lor din piatră Încă se ridică enigmatice, indiferente la stricăciunile vremii. Trupele de culoare albă deja prădaseră orașul Învins, atacînd templele incașe cu o furie de nestăpînit. Și-au satisfăcut lăcomia după aurul ce acoperea pereții, În reprezentări perfecte ale lui Inti, Zeul-Soare, prin plăcerea sadică de a preschimba simbolul voios și dătător de viață al unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și de speranță? Exista undeva, într-o cută ascunsă a sufletului meu, credința că aveam dreptate, dar atât de mare îmi era neputința de a o dovedi și celorlalți, de a mi-o dovedi mie însumi, încât am plecat rușinat, pradă unei cumplite dezolări. Tot ce îmi mai rămăsese încă din principii, din prejudecăți și din iluzii, tot ce atâta vreme îmi servise pentru a mă feri mai cu folos de loviturile soartei, totul se prăbușea, nelăsând în loc decât instincte și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aveam cea mai mare nevoie de dânsul, când sufletul, pierdut și uitător de sine, era pe punctul de a se veșteji, usca... și deodată - un mugure! O, Doamne, dacă tu îmi dai astăzi această mlădiță fragedă și nu mă lași pradă uscăciunii mele savante, e semn, Doamne, că mă iubești și că ți-ai pus gânduri mari în mine, și că mă crezi demn de ele, și că nu mă lași să mă abat din drumul meu pe care mi l-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ideologice aflate pe ordinea de zi. Cocoțat sus de tot, putea oricând să se prăbușească și să-și piardă funcția, privilegiile, siguranța materială, întreg modul său de trai, trăgând în același timp după sine tot clanul său și dându-l pradă vieții dezastruos de comune a pedestrimii. Iar aceasta firește că nu-i deplângea prăbușirea. Un ștab căzut era ținut și el la distanță, cu răutăcioasă bucurie, de oamenii de rând. O țară ale cărei granițe sunt păzite cu mitraliere și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bun de jecmănit există în imaginarul colectiv al mai tuturor popoarelor din Orient. De exemplu, în limba greacă, cuvântul koutofrangos desemnează francezul naiv, nu foarte inteligent, "bun de furat". Iar verbul a jecmăni vine din maghiarul zsakmany, care înseamnă a prăda. Cea mai bizară, paradoxală, înfricoșătoare rugăminte către Dumnezeu pe care am auzit-o astăzi: aceea de a nu exista viață dincolo de marea trecere. Frica de necunoscut sau dorința de certitudine, aceste cuvinte m-au tulburat profund, prin capcana pe care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Antoaneta Ralian, dar de un lucru eram con vins: că detesta pufoșeniile spuse sau scrise, elu cu bra țiile conjunc turale, lirismul tembelilor suficienți, mâzgălelile și gângăvelile omagiale născute de inter locutori manie ratsuavi în poziția briceag, cu ochi apoși, pradă me la sei și limbajului flaușat. Mi-am propus, prin urmare, să nu cad în capcană și să adopt un ton firesc în „Lau datio“. Ușor de zis, greu de făcut. Orice idee aplicată e un înger căzut, a scris
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
românilor». Lucrurile nu se liniștesc cu asta, iar regele vâzând că sașii nu se descurcă, plictisit probabil de problemă, dă Țara Făgărașului spre administrare boierului Udriște din Țara Românească. Pe de altă parte, încă la 1241 mânăstirea Cistercită a fost prădată și jefuită de tătari în marea invazie din acel an. Călugării papistași și-au luat atunci lumea în cap și împreună cu populația Cârței s-au refugiat pe Bâlea în sus, luând cu ei și bună parte din odoarele mânăstirii pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în veci. Dar, de parcă toate aceste lipitori, groful, administrația cetății, fiscul, armata austriacă n-ar fi fost deajuns mai cădeau pe capul bietului iobag și alți dușmani neogoiți precum «hoții de două țări», lotrii veniți de peste creastă, oameni răi ce prădau în forță turmele de oi, dar mai ales fiarele sălbatice, animalele de pradă, în deosebi ursul, lupul, vulturul etc., împotriva cărora ciobanul nu aveau dreptul să se apere. Iobagii s-au plâns nu odată că prădătorii le pustiesc turmele și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Memoria sa? Cum curge apa pe marmura fîntînilor vechi fără să lase nici o urmă. Zeița Mnemosyne nu-i produce neplăceri ca altora. El se retrage din orice Încearcă să-l rețină și se leapădă de orice nostalgie. Nu se lasă prădat de timpul care trece. Fiecare plecare a sa azvîrle nisipul adunat În clepsidră. Firește, nimic nu se poate clădi pe un asemenea gest, oricîte justificări și-ar găsi Tezeu... (...O singură dată m-am Întors pe urmele mele. CÎnd am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bătăliei de la Mohács. 1526/ Probabil, prima traducere în limba latină a Exercițiilor spiri 1527 tuale, realizată de Ignațiu însuși. 1527 Alte trei procese cu Inchiziția. Studiază la Salamanca. 1527 La 6 mai, trupele lui Carol Quintul pătrund în Roma și pradă orașul timp de două luni; zi socotită convențional ca sfârșitul Renașterii italiene. 1527 Izbucnește conflictul dintre Henric al VIII-lea și papă, în legătură cu divorțul regelui englez. 1528 Ignațiu ajunge la Paris; studiază la Colegiul Sainte-Barbe. 1529 Imperiul Otoman asediază Viena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
își dă seama că nu poate duce la capăt răutatea cu care a început, fiind date în vileag înșelăciunile sale izbitoare. 327. A paisprezecea regulă. De asemenea, el se poartă și ca un conducător șde oștiț, pentru a învinge și prăda ceea ce dorește; pentru că, așa cum un căpitan și conducător de oști își așază tabăra, cercetând întăriturile și așezarea unui castel, și îl atacă din partea cea mai slabă, tot la fel, dușmanul firii omenești, dând târcoale, privește rând pe rând toate virtuțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să-l expulzezi” ( În termenii episcopului Tit Simedrea), liberalul Ion C. Brătianu, prim-ministru al României În perioada 1876-1888, obișnuia să spună o fabulă populară românească : profitând de o gaură În gard, un vulpoi s-a furișat În ogradă, a prădat-o și s-a făcut atât de gras Încât nu a mai putut să treacă prin aceeași gaură și să fugă. Gospodarul l-a atras Într-un colț al grădinii și l-a Înfometat până ce a pierdut din greutate, astfel Încât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(126, p. 7)"/>. În snoava populară prezentată deja mai sus, Pușca jidanului, sunt surprinse ambele fobii. Într-o altă snoavă, un evreu (zaraf sau negustor) trebuie să traverseze cu căruța o pădure plină de tâlhari. Ca să nu fie prădat, el Își procură arme ca un om curajos, dar, când apar tâlharii, se comportă ca un om laș. Iată o astfel de anecdotă, inclusă de Alecsandri În două dintre textele sale : Tâlharii opriră caii și se apropiară de brișcă. - Măi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Aceste crime erau considerate „convenabile”, pentru că - evreii nefiind nici creștini, nici români - tâlharii nu intrau În conflict nici cu legile creștinești, nici cu cele laice. Pe la Începutul secolului al XVIII-lea, de pildă, Dimitrie Cantemir scria : „Să omoare sau să prade un turc, un tătar sau un evreu, [moldovenii] socotesc că nu este un păcat și, cu atât mai puțin, fărădelege” (Descriptio Moldaviae, XVII). Pe la 1780, consulul austriac Ign. St. Raicevich scria la rândul lui că românii nu consideră un păcat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Însă locuitorii, [În] cea mai mare parte, Îi sunt străini, și străini orientali, ce vin cu credințele lor deșarte și cu i[g]noranța lor, și care sunt sciuți de pornirea lor de scoatere de cuțite, de masacre și de prade. Nu, românii pe unde este element curat românesc nu mai crede la calomniile fanatismului și a oamenilor i[g]noranți, corupți, pervertiți...” etc. <endnote id="(100, pp. 43-47)"/>. Trebuie să remarc totuși faptul că un călător german prin Galați, dr.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sui la mai multe sute, din carii o parte se mesteca Între cei ce se bătea, iar alții Întărâta pe tinerime asupra jidanilor. Pe la 10 ore seara o mulțime dintre aceia se aruncă asupra unei sinagoge evreești, sfărâmă ferestrile și prădă tot ce se află mai bun Într-Însa. A treia zi de Crăciun tulburarea crescu și mai mult...” etc. <endnote id="(100, pp. 24-25 ; vezi și 321, pp. 52- 54)"/>. Evenimentele de mai sus au izbucnit atunci când, fiind hărțuiți și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că turcii permit creștinilor din sud-estul Europei „să Îi omoare [pe evrei] fără a fi pedepsiți” <endnote id="(455, I, p. 168)"/>. La Începutul secolului al XVIII-lea, vorbind „despre năravurile moldovenilor”, Dimitrie Cantemir consemna următoarele : „Să omoare sau să prade un turc, un tătar sau un evreu, [moldovenii] socotesc că nu este un păcat și, cu atât mai puțin, fărădelege” (Descriptio Moldaviae, XVII). Să ucizi un necreștin deci părea să fi fost pentru moldoveni o datorie creștinească, iar despre cel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
341, pp. 110- 112). Întâmplarea face că vlahii sud-dunăreni - Întâlniți de Benjamin din Tudela În secolul al XII-lea - aveau un comportament exact invers : „Ei [vlahii] Îi numesc pe evrei frații lor. Când se Întâmplă să-i Întâlnească, ei Îi pradă, dar se feresc să-i omoare, așa cum Îi ucid pe greci”. 48. Pentru exemple și comentarii, vezi Andrei Oișteanu, „Reminiscențe mitico-rituale În folclorul copiilor”, În Folclor literar, vol. VII, Timișoara, 1988, pp. 51-80. 49. Tudor Pamfile, Jocuri de copii, București
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un fragment dintr-o poezie anonimă din epocă (culeasă de V. Alecsandri și reluată de B.P. Hasdeu În 1868), descriind intrarea turcilor În Iași și o presupusă alianță iudeo-islamică anticreștină : „Spart-au bolți [= prăvălii] negustorești/ După sfaturi jidovești,/ De mărfuri prădându-le,/ La jidovi vânzându-le !/ Care boltă mai era,/ Jidovii le-o arăta ;/ De era moldovenească,/ Ei le zicea că-i grecească,/ Și turcii aprinși pe loc/ O despoia și-i da foc,/ Dând averea creștinească/ În mâna cea jidovească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]