1,558 matches
-
La o oră după vizita la salină, Dürrfeld, "întocmai ca o piatră ce cade într-un puț fără fund din mina Wieliczka", a dispărut din amintirea sa. Curând el nu mai este decât "încă un flirt nevinovat păstrat între copertele prăfuite ale unui album de amintiri pe care nu-l mai deschizi". Această dorință pe care tânăra femeie o surghiunise în străfundurile subconștientului său țâșnește totuși la suprafață cu o violență extraordinară, ani mai târziu, în circumstanțe dramatice. Sofia fusese arestată
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
alte cuvinte, ideea propusă de monahul român vizează o înnoire la nivelul conștiinței fiecărui individ de a relaționa cu trăirea religioasă, cu trăirea în Duhul Sfânt. Epistolele Părintelui Papacioc aduc un suflu proaspăt în spațiul teologal românesc, revigorând discursul cam prăfuit al teologilor actuali și oferind un model de profunzime monahală. Experiența mistică a Arhimandritului Papacioc, arsă de biografia sa exemplară în această zonă a euharistiei, îl proiectează indubitabil în paradigma monahală, alături de figuri precum: Arsenie Boca, Adrian Făgețeanu, Sandu Tudor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care vor fi apoi doar „modernizate” tehnic, dar care, în însăși esența lor, vor rămâne neschimbate: în acest sens, îl putem califica drept „premodern”. Ceea ce a trezit, de altfel, în mulți regizori, acel gust pentru textele vechi și pentru mijloacele prăfuite care trimit la memorie, cu tot ceea ce ea conține ca transmitere și valorificare a unei moșteniri. Astfel, dimensiunea „arhaică” poate fi păstrată, iar supravegherea în teatru se afirmă în dimensiunea sa străveche, refractară tuturor eforturilor de modernitate, adesea prea explicite
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
prin temperament, Bacovia e atent îndeosebi la muzica gravă, cea care-i întreține stările elegiace. La el, clavirul, violina, vioara, harmoniile, flașnetele, piculinele, trompetele cel mai adesea „plîng”, care „trist”, care „sentimental”, care „cavernos”. Instrumentele sînt uzate, dezacordate: clavirul e „prăfuit”, scripca e „înnegrită”, orga e „stricată”, caterinca e „veche”, „hodorogită”. Odată cu Stanțe burgheze (și după acestea) climatul muzicii evocate de Bacovia se schimbă. A dispărut „muzica de toamnă”, exasperantă. Au dispărut clavirele, caterincile, flașnetele. A rămas vioara, partenerul său în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spune că " Era într-un surtuc de peruvian negru, ros, scurt în mîneci și rupt în coate; în niște pantaloni de altă culoare (gălbui mi se pare) scurți, de i se vedea de sub ei pînă la înfășurări ciobotele scîlciate și prăfuite. Pe cap purta, deși era cald deja, căciulă neagră, grea, soioasă, de miel"94. Cacoveanu l-a luat la gazda sa, unde, pe două paturi, dormeau patru "studenți". În aceeași odaie mică, în fiecare seară se improviza un pat și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ascuțit al nou-născutului/ ești unduire vorace de viermi/ viață pură viață atotputernică viață de neoprit/ urlet sfâșietor al singurătății". Dacă Adio adio dragi poezii pare a marca dorința eliberării totale a autorului de Literatură ("dansul bufonului printre catacreze/ printre topoi prăfuiți ori alegorii lungi/ alunecate într-un peisaj suprarealist" (sunt permise toate licențele), cu scopul declarat de a substitui invaziei livrești o "poezie la zero grade kelvin/ unde Dumnezeu/ este cristalul unui gând mort", predilecția pentru butaforie și bufonadă se răscumpără
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și 8 corespund acestei proceduri descriptive prin aspectualizare. De asemenea, exemplul balzacian (23) corespunde descompunerii obiectului descris în sub-teme (PĂRȚI) legate de tema-titlu ("dale", "ziduri", "tavan"). Fiecare sub-temă este dezvoltată apoi prin predicate calificative PRq ("dale mari și sparte", "pereți prăfuiți") sau funcționale PRf ("tavanul stătea îndoit fără să se prăbușească") care le atribuie astfel proprietăți (PROPR). 3. Tematizarea Această operație este generatoarea expansiunii descriptive: "orice aspect este susceptibil [...] de a fi tematizat" (Apothéloz, 1983, p. 9), adică poate deveni o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
construcția personajului ales. - VARIANTA 4 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: În decorul acela de la capătul orașului pe care îl vizitez în fiecare noapte de atâția ani de zile, se află un zid dărăpănat în marginea unui drum prăfuit vara, plin de hârtoape, unde vin adesea să mă odihnesc. În dosul zidului, a crescut un salcâm înalt cu frunzișul des care răspândește o umbră binefăcătoare în căldura insuportabilă a zilelor de vară. În iarbă, acolo stau lungit, puțin adăpostit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nu mai fusese chiar așa de norocos. Chiar stelele au fost cele care au distrus cosmosul static și etern din viziunea lui. În 1900, Calea Lactee era singurul univers cunoscut. Astronomii nu prea aveau idee ce era dincolo de micul nostru disc prăfuit de stele. Deși ei detectaseră niște nori strălucitori, spirali, nu existau motive să presupună că nu erau gaze luminiscente din interiorul galaxiei noastre. În anii 1920, totul s-a schimbat datorită unui astronom american, numit Edwin Hubble. Un tip deosebit de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sub o șapă de plumb de imobilism uniform. Unele semne îi tulbură pe observatorii atenți. Un student bucureștean, în ultimul an la Facultatea de Istorie, se amuză retrospectiv când își amintește începutul anului universitar în 1989. La parterul întunecat și prăfuit al clădirii greoaie a facultății, de-abia luminat și neîncălzit, apar afișe anunțând triumfal pregătirea congresului al XIV-lea al Partidului pe 22-24 noiembrie. Profesorii sunt obligați să facă de gardă în fața panourilor și să păzească afișele. Postură ciudată și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a unor operații cu scopul dobândirii unor deprinderi automatizate sau semiautomatizate. Din cele descrise mai sus și din ceea ce cunoaștem, putem ajunge la concluzia că există multe modalități de dinamizare a procesului de învățământ și de înlăturare a impresiei de “prăfuit” a acestuia. În școlile noastre, metodele de predare sunt astăzi cele preponderant interactive, participative și colaborative, centrate pe elev, nu centrate pe profesor. Deși pare o strategie democrată, onestă din punctul de vedere al educației pentru toți, există factori obiectivi
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Popinciuc Flaviana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1167]
-
la vânătoare în compania lui Mazarin, când au primit vești despre această ședință neașteptată. Ludovic nu a dorit să asculte sfatul lui Mazarin, de a aborda problema cu răbdare și precauție. A galopat fără oprire 4 mile până la Paris, și, prăfuit și transpirat, îmbrăcat cu hainele de vânătoare (cizme cu carâmb, înalte, jachetă și pălărie verde) s-a năpustit în sala unde avea loc întrunirea. Parlamentarii, surprinși de întrerupere, au asculta mirați vorbele lui Ludovic:„Toată lumea știe ce probleme au cauzat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Diversitatea metodelor de identificare în genetica forensică”, de prof. Dr. Monica Planteanu U.M. F. „Gr. T. Popa” Iași; interogație, tot analitică, retrospectivă dar și vizionară cu titlul „Am progresat or n‐ am progresat?” de dr. Virgil Răzeșu; la rubrica”Dosare prăfuite și uitate” - „Schiță istorică a dezvoltării oncologiei clujene (II)” de prof. dr. Sandu Bologa, profesor consultant U.M.F. „Iuliu Hațeganu” Clu j - Napoca; dr. Gheorghe Mămuleru Călimănești semnează „Pledoarie pentru terapia balneară”; o pagină „Vitrina cărților medicale” în care semnează dr.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
confidențe, fără ambiția deconspirării unui secret, care poate să țină de viața intimă a unei opere sau de penumbrele biografiei unui autor ori de zona defecțiunilor de logică estetică și de moralitate, critica literară se transformă într-un doctoral și prăfuit document de arhivă. Pentru a interesa, ea trebuie să se implice în expertiza culturală a actualității, depășindu-și adesea, cu un risc asumat care face farmecul meseriei, restrânsa competență estetică, pentru a se îndrepta cu toată îndrăzneala și dezinvoltura intelectuală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
brutalitate pentru că își dorea ca, conținutul să înfrunte cuvintele grele ale lui Ștefan. Citi: „Au curs lacrimi de sănge întunecat cănd ochii tăi au trecut prin mine. M-ai atașat la decor ca pe o haină în cuier.Am îmbătrănit prăfuită și nedorită.Mi-am pierdut inima în negura tristeții, spune-mi ce drum să apuc să o aduc acasă? Ne-am rătăcit unul de altul într-un labirint infinit.” Gavriel simțea nebunia și disperarea înlănțuindu-l.În cele din urma
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
posibilităților lui de a ceti, firea. La Iancu scrierea s-a derobat de complexe, este un profesionist, asistăm la un salt axiologic "de la versuri, cum cu subtilitate remarca eseistul, trece la Poezie, adică la un proiect spiritual". Metaforele rămîn convenționale, prăfuite și rar folosite. Context în care eseistul se simte îndreptățit, mai întîi a defini rolul și sensul general al metaforei, ca în final să fixeze locul nepotului: "Metafora recreează, în genere, universul stabilind legături noi între lucruri, imposibile pe altă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Europa Centrală și Răsăriteană, accentele s-au modificat. Ele nu mai cad pe viața intimă a scriitorului. Experiențele pur livrești nu mai impresionează pe nimeni. „Aventura spiritului” sau doar „a cărții”, „căutarea absolutului”, „descoperirea lumii ascunse a eului” par uitate, prăfuite subiecte de arhivă. Setoși de propria noastră istorie, ținută la secret până acum, vrem să descoperim aventurile individului confruntat cu lumea. Experiența Închisorilor comuniste, exilul, dedesubturile vieții politice totalitare au devenit, astăzi, teme predilecte. Atât pentru autori, aflați la ora
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
conotația pedagogică pe care o avusese În timpurile antichității precreștine n-a mai rămas nimic. Astăzi, elogiul sinuciderii făcut de către Seneca În Despre providență, În care pune În gura zeității supreme fatidicele cuvinte: „Aveți moartea În mână!”, pare o poveste prăfuită, iar seninătatea atotbiruitoare a stoicilor nu mai e decât o legendă derizorie dintr-un timp apus. Bibliografia sinuciderii nu-i poate omite pe marii apologeți, după ce i-a reținut pe prigonitori. Lăsând de-o parte cazurile extreme, precum marchizul de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Nu este vorba însă în acest cadru de nici o propagandă electorală, ci de reafirmarea, perfect legitimă, a unor poziții strict ideologice.) în această perspectivă, inactualitatea vorbind foarte eufemistic a concepției lui Constantin Noica este mai mult decât evidentă. Ceva vetust, prăfuit, evităm pe cât posibil cuvântul reacționar etc., circulă prin toate textele de acest tip, șoptite parcă la ureche, în stil inițiatic-mistic, ale lui Constantin Noica. Nu ne face nici o plăcere să recunoaștem acest lucru. 3. Intrăm acum dar trebuie s-o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
trebuie să forțăm mîna utopiilor, să eliberăm viața, moartea, ființa de lanțurile social"libertare". Paradoxal, șocant și nespus de frumos. "Romanul francez moare, e criză!", se proclamă pentru a cîta oară? în mediile literare suspuse, ce deplîng absența suflului, osteneala prăfuită a condeielor. Din fericire, mai sunt și autori care nu-l vor lăsa niciodată să se stingă, din aceia care poftesc cu nesaț la sîngele cald al literelor, erudiți și necuviincioși precum Orsenna, sau din cei care se revendică de la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
scorțoșenie academică, dimpotrivă, străbate printre rînduri o reală modestie, cum numai cei ce știu cu adevărat ceva pot manifesta. O demonstrație de cultură în toată veritabila ei forță activă, stimulantă, incisivă, nu o aglomerare de cunoștințe moarte pe un raft prăfuit. Ce-i drept, lectura a fost și a rămas singurul drog al acestui intelectual, devorator bulimic de cărți și reviste, care a reușit însă rara performanță de a și trăi pe măsură, de a savura și împărtăși din experiențele și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
evocat (simbolist statornic) provincia, barierele, duminecele, iar acuma, catolic practicat și rigid, este poetul recluziunii melancolice, al sfintelor bucurii bucolice îngăduite ființelor neprihănite, și intră cucernic în salonul de țară al copilăriei, depunând la ușă marea lui "geantă cu volume prăfuite": În salonul vechi de țară am pășit ca-ntr-un altar, Sfiicios, copilăria mă privea de prin unghere. Prins de zid, același ornic urcă-al timpului calvar Și aceleași bibelouri dorm pe-nguste etajere... În acest salon de țară cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În acest salon de țară cu miros uscat de cimbru Ce nepotrivite-s ale traiului cerinți moderne!... În tăcerea ce-l apasă sorb al veacurilor timbru Și-ale ornicului clipe răbdătoare par eterne. Am lăsat la ușă geanta cu volume prăfuite, Cu muncite file pline de trunchiate însemnări, Ca să fiu din nou copilul cu privirile-nsorite, Când neștiutor de toate alergam spre larg de zări. G. V. BACOVIA G. Bacovia moștenește de la Traian Demetrescu sentimentalismul proletar, ținuta de refractar, nostalgia maladivă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la marginea vieții ca la țărmuri de ape/ Și privește cu teamă spre largul fumuriu”), revine, de exemplu, într-un poem din volumul Revers citadin (1966), replasat într-o altă articulare („Câmp la marginea orașului, uitat, părăsit/ Plin de ierburi prăfuite și de scaieți/ Numai eu te privesc, gândind la pustietatea / Care pe amândoi ne-a cuprins”), angajând o viziune mai cuprinzătoare. Revers citadin reia, de altfel, nu doar o parte din poemele de prin anii 1943-1948, ci și titlul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
de poeții Întemeietori - Văcăreștii, CÎrlova, Ion Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandresu, Bolintineanu, Alecsandri, Conachi, Pann. Unor autori considerați Îndeobște fără secrete li se surprinde ambiguitatea discursului, li se caută figura (retorică sau poetică), li se compune peisajul caracteristic. Pagini Îngălbenite și chiar prăfuite sînt trecute prin filtrul unor „lecturi noi”. „Dimineața” este În cartea lui Eugen Simion Într-adevăr În primul rînd a poeților. Ora exegezei e mai tîrzie. Decalajul șochează la Început cititorul căruia criticul poate să-i pară prea „franțuzit” (Dimineața
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]