3,904 matches
-
bine, că pașii mei prin ierburi se ascund de gândul ce abia se mai abține să-și strige ploaia și că mă scufund în ape de-ntuneric ce persistă să-mi scrie valuri c-un condei de-amar. Când râd prăpăstii știi că nu există în mine-aprins de liniști niciun far, că lotcile-mi se leagănă întruna a rătăciri, cu închistări cu tot și că-ntr-un colț de cer îmi plânge luna. Câd râd abisuri știi că nu mai pot
ÎN HOHOT de AURA POPA în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380513_a_381842]
-
că toată puterea și râvna ți-ai pus pentru ea; Bucură-te, al Eghinei strălucit veghetor; Bucură-te, că îndată credincioșilor le dai ajutor; Bucură-te, că pe mulți din primejdii i-ai salvat; Bucură-te, că pe amăgitorul în prăpastia cea adâncă l-ai aruncat; Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni. Condac 9: Pline de har sfânt și de bună mireasmă duhovnicească sunt Sfintele tale Moaște. Mirul ce izvorăște din ele bine înmiresmează, nu doar sfânta ta
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Cine nu știe ce e păcatul, nu înseamnă că e un sfânt, ci un neputincios: nu-l săvârșește fiindcă nu e în stare, nu fiindcă are credința puternică. citat din Marin Preda Ce prăpăstii în care poți să cazi ascund cuvintele! Ce curse! Cuvintele nu sunt o glumă. dar oricât de atent ai fi poți cădea în plasa lor și să spui lucruri pe care în realitate nici nu le gândești. Marin Preda în
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
au furat, n-au făcut crimă etc. Din fericire, în ultima vreme, tot mai mulți oameni își recunosc greșelile și cer ajutorul divinității pentru a se îndrepta. Potrivit învățăturii creștin-ortodoxe, înainte de venirea Mântuitorului, între om și Dumnezeu se crease o prăpastie adâncă. Sfinții Părinți susțin că trei lucruri îl despart pe om de Dumnezeu: Firea omenească - omul a fost creat de Dumnezeu și ca orice creatură are un început și un sfârșit; Păcatul - omul în păcat se naște și cu păcatul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
au furat, n-au făcut crimă etc. Din fericire, în ultima vreme, tot mai mulți oameni își recunosc greșelile și cer ajutorul divinității pentru a se îndrepta.Potrivit învățăturii creștin-ortodoxe, înainte de venirea Mântuitorului, între om și Dumnezeu se crease o prăpastie adâncă. Sfinții Părinți susțin că trei lucruri îl despart pe om de Dumnezeu: Firea omenească - omul a fost creat de Dumnezeu și ca orice creatură are un început și un sfârșit; Păcatul - omul în păcat se naște și cu păcatul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
a mă mai considera așa ceva, pentru că aceasta bucurie vine plecând. Scurgerea timpului, ticăloasa, nu face decât să amâne sfârșitul. O permanentă ezitare e dorul de ea care face din mine o za a lanțului. Cea mai slabă za. E o prăpastie între noi, lungimea căreia nu reflectă înălțimea, ci adâncimea ei. Pe buze mi-a murit un gând. De-o vreme, ea - tocmai ea - a părăsit sinagoga sufletului meu. Pentru că rațiunea mi-i la zeci de mii de ani lumină depărtare
PREMIUL I LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379393_a_380722]
-
Chipuri de vânt pândesc suspinând, Poem ne-ntâmplat scâncește-n gutui, Ploi de-arabescuri în foșnet de gând Mosc risipește în ochii căprui. În mine uitat, în tine pierdută, Vâltoare de brumă-n amestec de tei, Trestii de jar, în prăpăstii de iută, Ecou prin vitralii de albi porumbei. Tumult și risipă, neliniști de veghe, ... Citește mai mult Ne-mbracă în dor cămașa de frunzeîn toamna ce vine apatic pe vârfuri, Te-ating cu licoarea livezii pe buze,Avid mi te
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
zei.Chipuri de vânt pândesc suspinând,Poem ne-ntâmplat scâncește-n gutui,Ploi de-arabescuri în foșnet de gândMosc risipește în ochii căprui.În mine uitat, în tine pierdută,Vâltoare de brumă-n amestec de tei,Trestii de jar, în prăpăstii de iută,Ecou prin vitralii de albi porumbei.Tumult și risipă, neliniști de veghe,... IX. PE MII DE HĂRȚI, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1682 din 09 august 2015. Se poate să te fi știut Din vremea
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
fier/ În semn că pot să ies/ Cu sufletul spre cer.// C-am fost făcut să n-am/ Pe-acest pământ nimic,/ Ca pasărea pe ram/ Cobor și mă ridic.”[Aiud, 7 Mai, 19949] (Nichifor Crainic, Cântec de după Gratii-Șoim Peste Prăpastie Versuri Inedite Create în Temnițele Aiudului. Ed. Roza Vînturilor, București, 1990) Sufletele miilor, zecilor și sutelor de mii de creștini cu aripile lor de credință, cu neaua cugetelor împodobite-n Imnele Nașterii Domnului, cu harul binecuvântării preoților, cu mireasma sublimă
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
soteriologic, opus uitării, o întăritură etică.” [Critica Prozei vol. I, 1973-1989. Prozatori (A-G), Ed- Carpathia, 2015, p. 22) Amintirea unui trecut eroic nu doare, ci tămăduiește răul veacului prezent, care a mutilat trupul Nației, peste care s-au prăvălit prăpăstii prea adânci din care țâșnesc gemetele înăbușite și plângerile continue, purificând astfel viitorul Nației dacoromâne. În România Temnițelor regalo-proletare, ateo-comuniste, <> (noțiune împrumutată de la Sora cea mare, roșie) devenise însăși Țara, așa cum corect scria despre patria sa Robert Rojdestvenskii în poeziile
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
îngroape memoria, mărturisirea, dragostea, jertfa și sfințenia lor întru Dumnezeu și Neam. Dar, Dumnezeu a vrut altfel. A revelat Adevărul pentru Libertatea și Iubirea lor jertfelnică. Paralel cu întâmplările și numele personajelor cărții, întâlnim Drumul Sinelui lui Ianolide, presărat cu prăpăstii, cu prăvăliri în abisuri, cu retezări de bezne, cu neteziri de creste, cu aripi ce ating azururi, cu limpeziri serafice de Rai, cu ruga de foc a celui nebun întru Hristos, căci: „Dumnezeu Și-a ales pe cele nebune ale
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Dumnezeu pentru a mântui lumea, atunci cum să nu înțelegem sacrificarea unei civilizații? Asta e taina libertății și majestății oamenilor. Va veni ziua în care îndumnezeirea va fi act de conștiință colectivă. Frumusețea acestei perspective mă încântă și acoperă toate prăpăstiile din mine și din istorie. Suferința și Jertfa pătimitorului-deținut, a naționalistului-creștin ortodox este o acceptare a Sinelui, uneori și o mulțumire, dar nu este independentă de Suferința și Jertfa colectivă a Neamului. Unitatea individului și unitatea Neamului stau în Sânul
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
e făcută pentru a fi trăită, nu poți fi un simplu spectator nici măcar în propria-ti viața, trebuie să faci ceva, să mergi pe drumul tău, să găsești calea și când drumul ți se pare că se termină într-o prăpastie, trebuie să te întorci înapoi, să cauți un al drum, o altă cale, un pod...a sta pe loc, ar fi cea mai mare greșeală. Iubim viața nu pentru minimul de confort și monotonia care ne amenință câteodată, ci pentru
COPACUL DIN NOI de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381250_a_382579]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > MANNEKEN PIS Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Prăpastia istoriei este încăpătoare o bătălie între om și soare, minciuna rămâne într-un mecanism în care totol se arată în sfera de învins. Să ne îmbolnăvim de frumusețe la margine de dor și de binețe, dar omul moralist cu har
MANNEKEN PIS de PETRU JIPA în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381584_a_382913]
-
portretele mai multor prieteni, vecini, localnici. Un rol aparte în famila lor îl are unchiul Ancel, fratele mamei. Cu un umor cuceritor și incitant, cu optimismul său luminos, aduce deconectarea susținând moralul familiei pentru a trece mai ușor prin văile prăpăstiilor. Cartea este în același timp și o mărturie a dragostei imense ce-o poartă României și poporului român, cu toate suferințele îndurate. Această caldă și profundă dragoste care atinge coardele sufletești ale cititorului și care nu poate fi pusă la
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
-vă de stele, de cireșe, de caise și de versurile mele! Bucurați-vă cu teii și cu floarea de salcâm bucurați-vă cu mieii când umblați desculți prin fân! Bucurați-vă, celule, de lumina necreată; bucurați-vă, voi, hule, în prăpastia semeață! Bucurați-vă de cântec, bucurați-vă de mare; bucurați-vă de munte, bucurați-vă de soare! Bucurați-vă că sunteți și că vine-o dimineață; bucurați-vă de zâmbet, bucurați-vă de viață! Bucurați-vă! Referință Bibliografică: ILORIAN PĂUNOIU
VÂLCEA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380881_a_382210]
-
din când în când sentimentul recunoștinței că acele lucruri nu ți se întâmplă ție. Așa cum un coșmar este risipit de lumina dimineții. Dar și sentimentul de neputință, ca în cazul filmelor în care vezi că eroul se duce sigur spre prăpastie și nu poți face nimic să-l oprești. Totodată, ceva dinlăuntrul ființei îți spune că te minți, că totul te privește, pentru că îl privește pe semenul tău, față de care ești legat printr-o rădăcină adâncă. Și te simți vrând-nevrând vinovat
ÎNVĂŢĂTURILE UNEI PROSTITUATE BĂTRÂNE CĂTRE FIUL SĂU HANDICAPAT, DE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380887_a_382216]
-
rănește, Omul pierde, omul te pierde, Omul uită, omul te uită. Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric, omul te-nalță, te coboară, în depărtări imense, sub triste constelații, noian de-ntinse ape, refluxul din genuni, adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri, frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți, prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate. Citește mai mult Omul, doar omul... - Irina Lucia MihalcaSclipiri de raze prin ochiul dintre lumi,papirusuri înscrise în piele și în suflet
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
rănește,Omul pierde, omul te pierde,Omul uită, omul te uită.Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric,omul te-nalță, te coboară,în depărtări imense, sub triste constelații,noian de-ntinse ape, refluxul din genuni,adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri,frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți,prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate.... XXVI. PRIN OCHII COPILULUI, FULG ÎN DEVENIRE..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Prin ochii
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
în genere. De colo până colo, lumea de azi este obligată să renunțe cu bruschețe la vasta panoplie de semnificații construite de-a lungul și de-a latul vremilor trecute deja spre a se scufunda, împinsă virtual de la spate, în prăpastia unui șir infinit de sunete dizarmonice țâșnite la comandă din geometria sui-generis a vechiului krummhorn, instrumentul de interpretare a cântului popular renascentist, din muzicalitatea căruia se alcătuiește la ordin în clipa de față un soi de adagio macabru patologizant. Mai
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
rupă din ghearele prea târziului care vrea să o sfâșie. Pentru că tu te depărtezi... Prea rar și prea indiferent mai privești înapoi ... Inima mea suferă pentru că nu mai vrei să o lași să trăiască... Și între noi se cască o prăpastie pe care dacă nu o umplem va deveni imposibil de trecut și vom rămâne unul pe o parte și celălalt de alta, veșnic separați și uitându-ne, încet dar sigur, unul pe celălalt... Iar eu răspund întrebării tale nerostite, dar
ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380993_a_382322]
-
întrezărea “vânturile sfârșitului”, vremea când “va cădea uriașă noastră uzina” (“Cântecul ciocârliei”). Probabil că se va întâmpla asta cândva, așa cum a prefigurat și Irina Lucia Mihalca - și ea, cu privilegiul gândului neadormit - în poemul “O imensă sferă carbonizată într-o prăpastie”: “Se stinse treptat, mistuit,/ tăcut, spre veșnicie, într-o sinistră noapte./ O imensă sfera carbonizată într-o prăpastie!// Toți plecaseră./ Doar eu, cimitir în suflet,/ doar eu, lacrimă în agonia Soarelui,/ doar eu, plângând stingerea Soarelui din vis./ O imensă
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
cândva, așa cum a prefigurat și Irina Lucia Mihalca - și ea, cu privilegiul gândului neadormit - în poemul “O imensă sferă carbonizată într-o prăpastie”: “Se stinse treptat, mistuit,/ tăcut, spre veșnicie, într-o sinistră noapte./ O imensă sfera carbonizată într-o prăpastie!// Toți plecaseră./ Doar eu, cimitir în suflet,/ doar eu, lacrimă în agonia Soarelui,/ doar eu, plângând stingerea Soarelui din vis./ O imensă sfera carbonizată într-o prăpastie!” Poeta care mi-a oferit prilejul acestei coparticipări spirituale, cu diferențele de rigoare
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
tăcut, spre veșnicie, într-o sinistră noapte./ O imensă sfera carbonizată într-o prăpastie!// Toți plecaseră./ Doar eu, cimitir în suflet,/ doar eu, lacrimă în agonia Soarelui,/ doar eu, plângând stingerea Soarelui din vis./ O imensă sfera carbonizată într-o prăpastie!” Poeta care mi-a oferit prilejul acestei coparticipări spirituale, cu diferențele de rigoare, este profund interesată de tainele trecerii prin viață, cercetându-le cu mijloacele intuiției poetice. Poezia ei se apropie de extazul mistic, are melos și substanță psalmică. Iată
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
Introspectie > CRISTIAN PETRU BĂLAN - VISURI COSMICE (POEME) Autor: Cristian Petru Bălan Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului În seri de veri senine, pe-un câmp întunecat, Când stau lungit în iarbă, păzit de licurici, Prăpastia cerească privesc înfiorat Ș-ncet îmi urcă gândul spre lumi de stele mici... Rostogolit prin raze de aur și de-argint, Mă pierd în veșnicia de nimburi siderale; Mi-s gândurile arse de astre-n labirint Ce se prefac în
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]