2,230 matches
-
închise și deschise pumnii, reconstruind mental episodul: Asasinul transportase victima pe locul șantierului. El condusese mașina. Cadavrul fusese proptit pe bancheta din spate, învelit în halatul alb de bumbac, cu capul fără ochi legănându-se pe tetieră. Din el se prelinsese tinctura sau unguentul respectiv. Dungile încrucișate de pe spetează proveneau de la tăieturile ca de brici de pe spatele victimei. Pata de sânge de pe banchetă apăruse atunci când cadavrul căzuse într-o parte, la vreo curbă. — Hei! Detectivule! Specialistul se ridicase, evident supărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
maroniul ochilor polițistului. — Omule, ce naiba, ți-am spus că Marty era curat! Și avea de gând să rămână așa. Dinspre audiență se auziră huiduieli. Resturi de hârtie loviră picioarele lui Danny. Polițistul clipi din cauza reflectorului și simți cum i se prelinge sudoarea pe burtă. O voce strigă „Ieși afară-n mă-ta!”, fiind urmată de aplauze și de o aripă de pui pe jumătate mâncată, ce ateriză în spatele lui Danny. Saxofonistul îi zâmbi, își linse muștiucul și trase cu ochiul. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la cuțite cu Jack, altfel n-ai fura de capul tău. Bagă, Vincent! Dă-mi material despre alte învârteli, iar căpitanul nostru te va recomanda pentru un transfer la centrul de reabilitare a deținuților. Scoppettone tuși. Pe bărbie i se prelingea un fir de apă. Dacă n-ai martori, n-ai ce să-mi faci. Upshaw se aplecă peste masă. Mal se întrebă cât de mult îi distorsiona difuzorul vocea. — Ai dat de belea cu Jack, Vinnie. În cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
supărat. Băcanul, necăjit că-și pierduse vremea de pomană, luă urciorul, se duse la butoi și-l răsturnă cu gura în jos, așteptând până crezu el că s-a scurs tot untdelemnul, care, fiind supt de buretele dinăuntru, nu se prelinse prea mult. Apoi dete urciorul prefăcutului mușteriu, care o luă la picior cât putu mai repede, ca nu cumva să i se dea pe față șarlatania și să pățească cine știe ce! Se duse la hogeacul lor, luă un ceaun, sparse urciorul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
informații, evenimente, discuții, analize, bătălii. Rămâneau, În urma lui, doar câteva victorii acum inutile și câteva mănăstiri de o frumusețe tulburătoare. Până la urmă victoriile se ștergeau. Rămâneau doar mănăstirile. Erau lăcașuri ale veșniciei. Ar fi ridicat și altele, multe, ca să se prelingă prin timp, cu credința lor neclintită, cu picturile lor care mărturiseau Încrederea În lumina Domnului Dumnezeu, cu oamenii lor pricepuți la copierea vechilor manuscrise și la țesăturile migăloase, cu liniștea lor de dincolo de veacuri, asemeni liniștii acestei păduri de brazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
el încât să-i stea în drum, fără însă a reuși să-l ferească în totalitate de ploaie. Lui Forrester îi scapă o înjurătură, gâfâind, și prin minte îi trece un singur gând: care va să zică, e tânără! Picăturile de ploaie se preling din tavan și-i cad în poală, lăsând pe mătasea roșie urme negricioase. Amrita își ridică fața în sus și scoate limba. Ploaia răpăie în continuare. Afară s-a întunecat și parcă i s-a făcut cam frig, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oroare europeană de linii de producție și mutre care rânjesc tâmp. Diwan-ul nu se poate controla și-l pocnește pe Pran peste gură, rupându-i buza. Pran se întinde pe podea în încăperea barocă, urmărind picăturile de sânge care se preling sub capul său. În palat, prietenii fac orice pentru a-l calma pe Firoz. Dom Miguel de Souza, a cărui durere de cap provocată de beție, se strânge ca un cerc în jurul tâmplelor sale, este sigur că lucrurile se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iarba ne-am iubit ... Năluci în amor Alung himera nopții ce-n brațe o strâng, Buzele-mi ard, de dor parcă-s strivite, Dar rămâne-o urmă pe umărul meu stâng E vis sau ai fost lângă mine iubite? Mireasma prelinsă pe trup răscolind Parfumul ascuns în gânduri deșarte, Tăcerea curmată de buze șoptind S a stins târziu în albastrul de noapte... în dragostea vie, pe-un trecut consumat Un saxofon ne cânta în surdină, Vălul de iubire peste timp aruncat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ta de vechi boem fruntea ți-ai culcat o pe-un poem ca pe-un sfânt mormânt bătut de glorii. lemnul dulce, osul din părinte, sunetul vocalei cuib de miereseva care trece prin cuvinte, inima nflorită a-nviere, toate se preling așa de lin într-o baltă mare de venin. de-atâta trudă-i un izvor secat, în care singur tu te-ai-necat, precum cristalul curge într-o rază durerea ta pe veci înlăcrimează ... eu râd și plâng în limba
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pânza albă, înrămată, Pe șevaletul tău imens, Pictezi din nou îngândurată, Cu-același tub, de-un alb intens. Din când în când, amesteci vise, Cu-același alb, imaculat. Iubiri și doruri interzise, Așterni plângând pe albul blat. Pe frunte se preling suvițe, Vopsite de curând, cernit, Dar rădăcinile sunt albe, Precum ți-e chipul răvășit. Pe piept ți-e pielea arămie, Dar sub cămașă, alb, de lapte. Fiori te trec. Ce ironie, Cine te va iubi la noapte? Cobori eșarfa peste
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pură comoară, alungi umbra deasă; Ești zefir în șoaptă, clipa bătrâneții, Ești suflet, femeie, a lumii aleasă! Ești suflet, femeie! Ești cea mai frumoasă! Plângi... Cât de trist e zâmbetul de dor, Cât de pură-i tinerețea-n floare, Se prelinge-n jos mult prea ușor Lacrima, pe-obraz ca o cărare. Dulce-i mierea cea din flori de tei, Blândă-i toamna când se lasă seara; Un cristal în ochii de femei, Este steaua prinsă în volara. Ploaia se adună
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
PIM, Iași, 2011, Revista "Literaria" Nr.2, mai 2011, Antologia "Artă sfâșiată" (poeți contemporani 73), Ed. Arhip Art, Sibiu, 2011. Membră a rețelelor literare: Esențe, Cleopatra Casa gândului, Rețeaua literară, Cenaclul "Lucian Blaga", Sebeș, Tărâmul poeziei. De primăvară ... S-au prelins cu picuri grei zăpezile de ieri Topindu se în mângâierea noii primăveriîmpovărând pământul cu umedul sărut, S-au dus, de parcă n-ar fi fost și nu ne-ar fi durut. însingurări prelungi cusute-n fir de gheață își pierd veșmântul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
caiete de versuri pe care le am sunt părticele din sufletul meu, care m-au ajutat să respir, să trăiesc frumos și să depășesc momente grele. O să le dăruiesc, din inimă, cu mare drag, fiicelor mele. îngăduie îngăduie să mă preling prin frunze Și să îmi ningă tâmplele cu alb de nea, îngăduie să mă-mpletesc în vară Cu toamna în culori din cupele de peruzea. Aș vrea s-adăpostesc urgia Și s-o transform în mângâieri, S-o fac să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Dar Straniul mă simte Și-mi prinde făptura Cu degete gheare în pori nepătrunși, Sculptură să facă Pe soclu de piatră Și picuri de tine Să-mi pară de pluș. Prea mult arid Dă-mi, Doamne, Calmul pietrei Și pacea prelinsă Din stâncă De gheara de vultur Mă-ngheară Și vântul de toamnă Mă-mbrâncă. Asmute la stână Doar luna, Din raze împleată Oftatul Ca bice să-mi Scapere-ntruna Pe dorul, din doageSăltatul! Poteca mă leagă De piatră Și ducă-se ... până
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
jur scântei, Străluciri curate mă pătrund divine; Mari iubiri din ceruri nasc în ochii mei Limpezimi duioase, pure și senine. Inima-mi vibrează și fierbând de dor Se scufundă-n neaua rece făr' zăbavă; Armonii celeste-n simfonii, sonor, îmi preling în sânge râuri vii de lavă. Contopite magic, inimă și nea, Generează-n spațiu sfere de lumină Ce se-nmănunchează într-o caldă stea Și mi strecoară-n simțuri stropi de rouă fină. Buchet de bucurii Ești mugurele meu de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
înălțimea salcâmilor și, la câte-o adiere mai puternică de vânt se cernea în pânze subțiri peste el. Crâmpeie Lacrimile de plumb ale cerului, trezesc în suflet mișcări ondulatorii, așezat pe ramurile unei clipe, crâmpeie de teamă, suspinul ce se prelinge pe frunze îi stinge frica și-l îmbată cu o picătură din nectarul zeilor. Lacrimile de plumb ale cerului pentru mine au încetat să mai existe de multă vreme, acum eu nu mai cred în plâns, am devenit omul îmbătat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tabloul căruia îi aparțin, alte piese dintr-un puzzle pierdute de fetița alergând spre curtea bunicii. Sunetele și aromele s-au spart atunci când imaginile nu au reușit să dea năvală; bălți de sânge au invadat tablourile, puzzle-ul rătăcit se prelinge în roșu... FLORENTINA CRINA STĂNCIULESCU Născută pe 24. dec. 1979 la Tg-Jiu, jud. Gorj Am absolvit Facultatea de litere București, secția Română Engleză. Am obținut un master în Litere: Modernitate în literatura și cultura europeană, București. Activez ca profesor la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât dintre ei zăcea prăvălit În codirlă, cu picioarele atârnând și bălăbănindu-se În gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care-l vezi aici, Kuroda Kanbei. El va fi stăpânul și părintele care te va crește, așa că slujește-l cu credință. Înțelegi? În timp ce tatăl său îl mângâia pe cap și-i vorbea, Iwanosuke tot încuviința din cap, tăcut, cu lacrimile prelingându-i-se pe obraji. Ceasurile Castelului Miki erau de-acum numărate. Cele câteva sute de oameni din castel juraseră, cum era de așteptat, să piară împreună cu seniorul lor și erau hotărâți să moară vitejește. Goto avea o voință îndărătnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la postul său din provinciile de miazănoapte. Dar, adevărul de necontestat era acela că, pe măsură ce îmbătrânea, puterile păreau să-i slăbească tot mai mult. Katsutoshi frecă mai apăsat, așa cum i se spusese, până când din pielea lui Katsuie începu să se prelingă sânge roșu și gras. Sosiră doi mesageri. Unul era vasalul lui Hideyoshi, celălalt un vasal al lui Nobutaka. Fiecare aducea câte o scrisoare de la stăpânul său și, împreună, îi prezentară scrisorile lui Katsuie. Nobutaka și Hideyoshi, care-și făcuseră amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
locuri pe unde nu era cărare - creștea clipă de clipă. — Mai e timp să împărțim între noi o ceașcă de apă, de adio, spuse Shosuke. În acele câteva momente, Shosuke și tovarășii săi culeseră și împărțiră din apa care se prelingea dintre steiurile crestei stâncoase, pregătindu-se calmi pentru moarte. Deodată, Shosuke se întoarse spre frații săi, Mozaemon și Shobei: — Fraților, ar trebui să scăpați și să vă întoarceți în satul nostru. Dacă toți trei odată ne găsim moartea în luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prin cine știe câte furtuni - să mă îmbrățișeze... Când ajung în fața lui, îi cad în brațe ca un fiu întors dintr-o lungă călătorie... În îmbrățișare i-am simțit neputința bătrâneții din tremurul brațelor și dorul de a mă revedea din lacrima prelinsă pe obraz... --Te-am așteptat îndelungă vreme, fiule, și când am văzut că toamna își scutură rugina peste fire am trimis olăcar după tine. Mai am atâtea a-ți spune... --Mulțumesc pentru gândul bun, sfințite. --De bine ce ai venit, urmează
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
În deschizătura ușii care se clătina din țâțâni nu era decât o rază mierie de soare tomnatic, care se mișca odată cu frunzele nucului din grădină, alintate de o pală de vânt... Fără voia mea, o picătură de tristețe s-a prelins în suflet. Doream atât de mult ca nălucirea să fie adevărată... Izvorul m-a întâmpinat cu unda tremurată și cu sclipiri de diamant în lumina dimineții și parcă mi-a șoptit: “De când te așteaptă bătrânul și... nu numai el”. “Și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Știu că trebăluiește și, cum îi este feleșagul, nu se grăbește niciodată. Mă uit pe geam. Soarele e încă sus, așa că bătrânul mai are destulă vreme până la vecernie. Când lumina din chilioară începe să pălească, aud clar cântarea ce se prelinge din biserică. Citesc mereu cu așteptare în suflet...Știu că din clipă în clipă bătrânul se va arăta. Și nu m-am înșelat, pentru că după puțin timp îi aud pașii moi apropiindu-se...Se oprește în prag cu privire întrebătoare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se stinge în serenade care-și poartă mătasea papucilor prin liniștea albă a nopții și a pădurilor astrale.Tu încă stai de strajă trandafirului albastru pe care ți l-am tatuat cu grijă pe sub cămașa mereu proaspătă.Muzica zilei se prelinge din urechea mea înfășurându-se împrejurul gurii tale.Privirea mă azvârle pe cărarea cerului... Lumina invadează spații nedeschise... Poarta cerului e masivă. Străjerii își îndreaptă sulițele și mă privesc impasibili.Masca mea a început să plângă cu lacrimi triunghiulare adunate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]